ICCJ. Decizia nr. 2871/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2871/2014
Dosar nr. 40/43/2013
Şedinţa publică de la 18 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată la data de 4 februarie 2013 pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, reclamantul K.C. în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat instanţei să dispună anularea raportului de evaluare din 16 ianuarie 2013, emis de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în raport de circumstanţele concrete, în cază nu sunt incidente prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003, întrucât în calitate de Secretar al comunei C., judeţul Harghita, a participat la procedura de achiziţie a unor lucrări în baza atribuţiilor de serviciu, prin dispoziţiile Primarului Comunei C., iar atribuţiile sale au fost pur tehnice, ţinând de tehnoredactare şi asigurarea condiţiilor tehnice pentru desfăşurarea activităţii comisiei, fără a avea competenţă decizională prin care să fi intervenit, contribuit sau influenţat luarea deciziilor iar evaluarea ofertelor.
În ceea ce priveşte calitatea sa de acţionar la SC T.C. SA, reclamanta arată că acţiunile au fost dobândite prin procedura privatizării în masă a fostei întreprinderi de construcţii, iar datorită procentului foarte mic pe care îl deţine la societatea menţionată nu se poate susţine că a realizat beneficii în calitate de acţionar.
Aplicarea semnăturii pe contractul de achiziţie publică încheiat cu societatea, s-a efectuat în baza sarcinilor de serviciu, nefiind membru al comisiei de evaluare a ofertelor în vederea atribuirii contractului de lucrări şi ca atare nu a avut calitatea de a soluţiona cereri sau de a lua decizii cu privire la rezultatul procedurii de atribuire.
Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 305 din 9 iulie 2013, a Curţii de Apel Târgu Mureş, a fost respinsă contestaţia formulată de K.C. în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate privind anularea raportului de evaluare din 16 ianuarie 2013.
În motivarea sentinţei, instant a reţinut, în esenţă, că reclamantul K.C., la data numirii în comisia de evaluare a ofertelor pentru atribuirea contractului de prestări servicii “Construire remiză PSI şi şopron pentru lemne”, deţinea calitatea de secretar al Comunei C., Judeţul Hunedoara cât şi calitatea de acţionar al SC T.C. SA.
În calitate de secretar al Comunei C., contestatorul a semnat şi contractul de prestări servicii, încheiat între Primăria comunei C. şi SC T.C. SA.
În consecinţă, contestatorul, persoana care a exercitat o funcţie publică, a participat la stabilirea adjudecatarului contractului de prestări servicii, prin desemnarea sa în comisia de evaluare a ofertelor şi la semnarea contractului de lucrări, deşi avea, în acelaşi timp şi calitatea de acţionar al societăţii comerciale desemnate beneficiar al contractului în cauză.
Susţinerile contestatorului, potrivit cărora atribuţiile sale în cadrul comisiei de evaluare a ofertelor, în calitate de secretar erau de natură tehnică – tehnoredactarea şi asigurarea condiţiilor tehnice pentru desfăşurarea activităţii comisiei - nu au fost reţinute, în condiţiile în care chiar prin fişa postului de secretar, acestuia îi reveneau atribuţii de verificare a conformităţii procedurilor de achiziţii publice, cu legile în vigoare.
Nu au fost reţinute susţinerile contestatorului, potrivit cărora acesta nu ar fi avut drept de vot în cadrul comisiei de evaluare, potrivit prevederilor art. 73 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006.
Astfel, numirea contestatorului, în calitate de secretar, în comisia de evaluare a ofertelor atrage în sarcina acestuia atribuţiile ce revin oricărui membru al comisiei de evaluare, pentru că în cuprinsul art. 72 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 sunt indicate atribuţiile comisiei de evaluare, fără ca legiuitorul să distingă între calitatea de secretar sau membru al comisiei, şi, cu atât mai puţin, nu a prevăzut distinct atribuţii diferite pentru aceştia.
Ca urmare, în raport de art. 72 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, contestatorului îi reveneau, alături de ceilalţi membrii ai comisiei, atribuţii în procesul de verificare şi evaluare a ofertelor, caz în care acesta avea obligaţia abţinerii de la participare la activitatea comisiei de evaluare şi, potrivit art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, să-l informeze, de îndată, pe şeful ierarhic căruia îi era subordonat direct, care, în termen de 3 zile de la data luării la cunoştinţă avea obligaţia să ia măsurile ce se impun pentru soluţionarea acestui incident şi respectarea principiilor prevăzute de art. 71 din acelaşi act normativ.
Chiar în cuprinsul art. 74 alin. ultim din H.G. nr. 925/2006, este prevăzută expres norma juridică de trimitere la Cap. II, Secţiunea a 8-a din O.U.G. nr. 34/2006 referitoare la regulile de evitare a conflictului de interese, care prevăd la art. 69 lit. a), chiar ipoteza în care se afla contestatorul, şi anume, că nu au dreptul să fie implicaţi în procesul de verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor, persoanele care deţin acţiuni din capitalul subscris al unuia dintre ofertanţi/candidaţi.
În aceeaşi logică, sunt şi prevederile art. 72 alin. (2), (4) din H.G. nr. 925/2006, care, prevăd posibilitatea pentru autoritatea contractantă, să desemneze membrii de rezervă pentru membrii comisiei de evaluare, cât şi îndreptăţirea acesteia de a înlocui un membru al comisiei de evaluare, în cazul în care persoana înlocuită nu îşi poate îndeplini, din motive obiective, atribuţiile ce-i revin din calitatea de membru al comisiei de evaluare.
Ca urmare, contestatorul avea obligaţia, atât în cazul desemnării sale în cadrul comisiei de evaluare a ofertelor, cât şi la semnarea contractului de atribuire a lucrărilor de servicii, să se abţină de la îndeplinirea respectivelor atribuţii, tocmai pentru a preveni situarea sa într-o poziţie care ar conduce la încălcarea principiilor instituite de legiuitor, cu privire la exercitarea funcţiei publice, prin prevederile art. 71 din Legea nr. 161/2003, respectiv: imparţialitatea, integritatea, transparenţa decizională şi supremaţia interesului public.
Mai mult, contestatorul avea obligaţia, şi nu facultatea, să se abţină de la îndeplinirea acestor atribuţii şi să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic, o conduită contrară fiind, de altfel, sancţionată de legiuitor, prin atragerea, după caz, a răspunderii disciplinare, administrative, civile sau penale.
Prin prisma considerentelor expuse prima instanţă a apreciat că se impune respingerea contestaţiei formulate de contestatorul K.C., împotriva raportului de evaluare din 16 ianuarie 2013 emis de Agenţia Naţională de Integritate.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 305 din 9 iulie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, a formulat recurs reclamantul K.C., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul anulării raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate formal pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8, pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurentul arată că sentinţa atacată are o motivare convergentă cu cele reţinute în raportul de evaluare dar care nu are elemente corespondente cu realităţile faptice la care se aplică legislaţia invocată.
Aprecierile instanţei referitoare la circumstanţele de fapt şi cele dovedite prin înscrisuri, au fost făcute fără a se ţine cont de posibilităţile restrânse ale instituţiei la care are calitatea de angajat recurentul, în ceea ce priveşte resursele umane şi numărul cadrelor care pot fi implicate în procedurile de achiziţii publice.
În concluzie, instanţa de fond a interpretat greşit actele şi faptele în baza cărora în mod eronat a fost calificată situaţia reclamantului în raport de calitatea pe care o deţin în cadrul Primăriei C.
Recurentul, în dezvoltarea motivelor de recurs, a redat copy paste concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei în primul ciclu procesual, respectiv pentru termenul de judecată din data de 3 iulie 2013, reluând situaţia de fapt fără a aduce critici de nelegalitate sau netemeinice a hotărârii pronunţate de prima instanţă.
Astfel, se arată că a deţinut calitatea de Secretar al Comunei C., judeţul Hunedoara începând cu anul 2005, iar participarea sa la procedura de achiziţie a serviciilor contractate, având ca obiect realizarea în beneficiul comunei a unei remize RSI şi şopron pentru lemne, a fost de fapt o participare improprie, un act de îndeplinire a dispoziţiei nr. 114/2010 emisă de Primarul Comunei prin care în baza prevederilor O.U.G. nr. 34/2003 a fost numită Comisia de evaluare a ofertelor pentru realizarea unui obiectiv care în prealabil a parcurs toate etapele, iar atribuţiile sale au fost pur tehnice, lipsite de competenţe decizionale.
Simpla menţiune în cuprinsul deciziei de constituire a Comisiei a personalului tehnico – administrativ nu are nici un efect asupra funcţionării acesteia sub aspect decizional, fiind de fapt rezultatul diligenţelor achizitorului în asigurarea condiţiilor optime pentru desfăşurarea activităţilor cu care membrii comisiei erau mandataţi.
Referitor la calitatea de acţionar la SC T.C. SA, recurentul arată că deţine calitatea de acţionar prin procedura privatizării în masă a fostei întreprinderi de construcţii, iar procentul deţinut este de 0,17%.
Agenţia Naţională de Integritate a reţinut dispoziţiile art. 71 şi 79 din Legea nr. 161/2003 fără să ţină cont că semnarea contractului de achiziţie publică nu implică încălcarea dispoziţiilor legale arătate, având în vedere că nu avea putere decizională, iar prin semnătura aplicată pe contract, Secretarul Primăriei a certificat faptul că actul reflectă întocmai condiţiile statuate de membri comisiei de atribuire.
Raportul de evaluare a fost întocmit în baza unor acte şi fapte interpretate greşit, fără ca la aprecierea aplicabilităţii dispoziţiilor legale invocate să se ia în considerare precizările furnizate de reclamant.
Instanţa a soluţionat în mod greşit actul dedus judecăţii cu privire la faptul că actele de comunicare efectuate de Agenţia Naţională de Integritate au fost pur formale, iar apărările reclamantului formulate atât în faţa Agenţia Naţională de Integritate, cât şi ulterior au rămas „enunţate dar necalificate”.
Atât Agenţia Naţională de Integritate cât şi instanţa de fond nu au avut în vedere posibilităţile şi cadrul limitat de mişcare al aparatului tehnic din Primăria C., care printr-un efectiv restrâns de angajaţi trebuie să răspundă unor reguli statuate în acelaşi mod pentru municipii.
Secretarul comisiei de evaluare nu are putere decizională şi nu se poate vorbi de influenţă atâta timp cât ofertele tehnice sunt avizate şi analizate de un terţ avizat, a cărui opinie profesională constituie baza deliberărilor a persoanelor nominalizate ca membrii cu drept de vot.
Intimata – pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat pentru aceleaşi argumente prezentate şi prin întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe.
Hotărârea instanţei de recurs
Analizând sentinţa recurată, în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, se constată că în cauză nu subzistă motive de modificare sau casare a sentinţei.
Astfel, recurentul a invocat formal dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., fără a arăta în ce constă nelegalitatea sentinţei recurate din perspectiva dispoziţiilor legale invocate.
Dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează nemotivarea hotărârii judecătoreşti, atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină dar şi atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, dar sentinţa recurată cuprinde motivele de fapt şi drept pe care se sprijină, conform dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, instanţa de fond a stabilit împrejurările de fapt şi de drept esenţiale, a evocat normele substanţiale incidente şi aplicarea lor în speţă, iar susţinerile recurentului, în sensul că apărările formulate nu au fost analizate, nu pot fi reţinute în condiţiile în care prima instanţă a arătat care au fost considerentele pentru care nu a reţinut susţinerile contestatorului vizând atribuţiile sale în cadrul comisiei de evaluare, numirea reclamantului în calitatea de secretar, în comisia de evaluare a ofertelor precum şi calitatea acestuia de acţionar în cadrul SC T.C. SA.
Este evident că instanţa de fond a avut în vedere susţinerile ambelor părţi, a analizat în mod real situaţia de fapt şi drept ce a fost expusă de contestator, context în care motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu pot fi reţinute.
Recurentul a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. fără a arăta în ce constă nelegalitatea sentinţei recurate în raport de dispoziţiile legale invocate.
Dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., reglementează situaţia în care judecătorul fondului a procedat la interpretarea unui act juridic dedus judecăţii cu toate că nu avea dreptul să o facă şi a schimbat natura şi înţelesul acestuia, dar în cauza de faţă, recurentul nu arată în ce mod instanţa de fond a interpretat greşit actul dedus judecăţii, a schimbat „natura” actului sau „înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia” pentru a se putea reţine incidenţa motivului de recurs invocat.
În cauză au fost invocate şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. care reglementează două ipoteze: respectiv hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi situaţia în care hotărârea a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii.
Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003 – „Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercita o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative”, iar art. 71 din acelaşi act normative, stabileşte Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese.
Art. 79 din Legea nr. 161/2003 reglementează conflictul de interese privind funcţionarii publici, iar în raport de dispoziţiile art. 79 alin. (1) lit. a) funcţionarul public este în conflict de interese dacă este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice şi juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial.
Recurentul – reclamant a fost desemnat în calitate de Secretar al comisiei de evaluare a ofertelor, în vederea atribuirii contractului de lucrări către SC T.C. SA, deşi avea calitate de acţionar al acestei societăţi.
În calitate de secretar în cadrul Primăriei Comunei C., judeţul Harghita, recurentul a semnat contractul de prestări servicii din 25 octombrie 2010, încheiat între Primăria Comunei C. şi SC T.C. SA.
Este evident faptul că reclamantul s-a aflat în situaţia reglementată de dispoziţiile art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 acesta având obligaţia legală de a lua măsurile prevăzute de art. 79 alin. (2) din acelaşi act normativ, respectiv „să se abţină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct”.
În mod corect au fost analizate şi dispoziţiile art. 72 alin. (2) din H.G. nr. 926/2006, recurentul având, ca toţi ceilalţi membrii ai comisiei atribuţii de verificare şi evaluare a ofertelor, susţinerea recurentului pe acest aspect fiind nefondată, ţinând cont şi de dispoziţiile art. 71 din Legea nr. 161/2003 şi art. 74 alin. ultim din H.G. nr. 926/2006 care stabileşte regulile de evitare a conflictului de interese.
Potrivit art. 69 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006: „nu are dreptul să fie implicaţi în procesul de verificare/evaluare a candidaturilor/ofertelor - persoanele care deţin părţi sociale, părţi de interes, acţiuni din capitalul subscris al unuia dintre ofertanţi”.
În raport de dispoziţiile legale invocate, se constată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente, recurentul având obligaţia ca în temeiul art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 să se abţină atât în cazul desemnării sale în calitate de secretar al comisiei de evaluare cât şi de la semnarea contractului încheiat de Primăria C. cu SC T.C. SA, unde avea calitatea de acţionar.
Ca urmare, în mod corect a fost analizat probatoriul administrat în cauză ţinând cont de situaţia de fapt şi dispoziţiile legale incidente, motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8, pct. 9 şi 3041 C. proc. civ. nefiind incidente.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de K.C. împotriva sentinţei civile nr. 305 din 9 iulie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de K.C. împotriva sentinţei civile nr. 305 din 9 iulie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2868/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2904/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
