ICCJ. Decizia nr. 2769/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2769/2014
Dosar nr. 313/35/2012
Şedinţa de la 12 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 412/CA/2012 - P.I. din 26 noiembrie 2012, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii capătului 2 din cerere, invocată de pârâtul Guvernul României şi a respins ca inadmisibil acest capăt din acţiunea formulată de reclamanta Comuna S., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice.
Totodată, Curtea de apel a admis acţiunea formulată de reclamanta Comuna S. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice şi a obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 299.420,45 RON către reclamantă, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă, că excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea O.U.G. nr. 15/2012 şi a actelor emise în aplicarea acestui act normativ este întemeiată deoarece ordonanţele emise de guvern nu sunt acte administrative supuse controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, ele sunt acte normative cu putere de lege, adoptate în temeiul delegării legislative, în temeiul art. 115 din Constituţie.
S-a reţinut că din nota de constatare din 20 iunie 2012 întocmită de Camera de Conturi a Judeţului Bihor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor reiese că unitatea administrativ teritorială nu înregistra arierate pentru cheltuieli curente şi de capital la data de 06 aprilie 2012 şi nici cofinanţare la proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, aflate în derulare la data de 08 mai 2012.
Însă, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, respectiv contractul din 06 iunie 2011, aceasta avea în derulare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 proiecte cu finanţare externă nerambursabilă reprezentând: „Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în Judeţul Bihor", respectiv „Dezvoltare parc dejoacă în sat P., comuna S.", pentru care cofinanţarea din partea reclamantei este în sumă de 213.289 RON, respectiv 86.131,45 RON, obligaţie de cofinanţare pe care nu a putut să o execute urmare a nealocării sumei prevăzute prin H.G. nr. 255/2012. prin urmare, suma cu care reclamanta a fost prejudiciată prin aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 15/2012 în cuantum de 299.420,45 RON, reprezentând cofinanţarea reclamantei la cele două proiecte arătate mai sus.
2. Recursul declarat de pârât
Împotriva sentinţei civile pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată de a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurentul a susţinut în esenţă că soluţia instanţei de fond este greşită, întrucât a dispus restituirea sumei de 299.420,55 RON către intimata-reclamantă, deşi aşa cum a rezultat în urma verificărilor, aceasta nu avea înregistrate la data de 06 aprilie 2012 arierate pentru cheltuieli curente şi de capital şi, de asemenea, nu avea în derulare la data 08 mai 2012, proiecte cu finanţare externă nerambursabilă.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond s-a limitat să facă referire la două proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, fără a demonstra că aceste proiecte erau derulare la data de 08 mai 2012.
II. Considerentele înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare cât şi sub toate aspectele în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele expuse în continuare:
Obiectul acţiunii judiciare formulate de Unitatea Administrativ Teritorială Comuna S. a vizat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin punerea în aplicare a dispoziţiilor art. V alin. (1) din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice.
Astfel cum rezultă din prezentarea anterioară a sentinţei prima instanţă a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, obligând pârâţii la restituirea către reclamantă a sumei de 299.420,45 RON reprezentând contravaloarea arieratelor pentru cheltuieli curente.
Potrivit dispoziţiilor pct. V din O.U.G. nr. 15/2012, având în vedere prevederile H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ teritoriale care nu înregistrează fonduri externe nerambursabile care necesită cofinanţare, astfel încât prin acest act normativ s-a dispus ca sumele alocate şi rămase neutilizate până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 să fie restituite de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat.
Este necontestat, în litigiu, că prin H.G. nr. 255 din 3 aprilie 2012, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 235/06.04.2012 s-a aprobat suplimentarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2012 din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, şi alocarea acesteia bugetelor locale ale unor activităţi administrativ - teritoriale, potrivit anexei care face parte integrantă din hotărâre, pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile, că prin art. V din O.U.G. nr. 15 din data de 8 mai 2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 306/08.05.2012, s-a stabilit că sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităţilor administrativ - teritoriale în anul 2012 prin H.G. nr. 255 din 3 aprilie 2012, neutilizate până la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care acestea au fost încasate, şi că prin Decizia nr. 558 din data de 24 mai 2012 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 382/07.06.2012, s-a constatat că dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15 din data de 8 mai 2012, care au făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, sunt constituţionale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012.
Curtea Constituţională a României a reţinut, în considerentele Deciziei nr. 558/2012, că restituirea sumelor neutilizate de către autorităţile administrativ-teritoriale care nu înregistrau arierate sau nu aveau în derulare proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanţare este constituţională, şi că caracteristica urgentei însoţeşte alocarea unor sume din Fondul de rezervă aflat la dispoziţia Guvernului din momentul constatării stării de necesitate cu privire la unele cheltuieli apărute în timpul exerciţiului bugetar până la momentul efectuării plăţilor pentru care acestea au fost solicitate astfel că inexistenta unei situaţii care să se circumscrie stării de urgentă care să fi stat la baza alocării sumelor din Fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului constituie premisa unei eventuale deturnări a scopului pentru care aceste sume au fost alocate, prin posibila direcţionare a lor spre alte destinaţii.
Drept urmare, Curtea Constituţională a constatat că în măsura în care dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ - teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012, Guvernul este îndreptăţit să dispună restituirea acestora.
În fine, Curtea Constituţională a mai reţinut că, dacă restituirea sumelor în cauză s-ar aplica inclusiv unităţilor administrativ - teritoriale care nu au utilizat sumele până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012, dar care la acel moment înregistrau arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi aveau în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, s-ar ajunge la aplicarea unui tratament juridic diferit în situaţii similare, împrejurare ce ar genera o inegalitate între unităţile administrativ - teritoriale bazată pe un element aleatoriu, şi anume momentul concret al folosirii resurselor alocate.
Existenţa arieratelor se verifică, în litigiu, prin raportare la criteriul de performanţă privind neacumularea de arierate interne de către bugetul general consolidat prevăzut de O.U.G. nr. 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, convenit prin scrisoarea de intenţie transmisă de autorităţile române, semnată la Bucureşti la 24 aprilie 2009 şi prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 4 mai 2009, precum şi a Scrisorii suplimentare de intenţie, semnată de autorităţile române la data de 8 septembrie 2009 şi aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 21 septembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, care stipulează că în înţelesul programului "arierate" înseamnă "sume de plată trecute de scadenţă cu 90 de zile (în conformitate cu definiţia cheltuielilor din ESA95)".
În ce priveşte existenţa unui/unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă care necesită cofinanţare se constată că prin art. 2 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, cu modificările şi completările ulterioare, "cofinanţarea publică" este definită ca fiind "orice contribuţie pentru finanţarea cheltuielilor eligibile din sumele aprobate în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a) - g) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, la art. 1 alin. (2) lit. a) - d) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cofmanţarea acordată de la bugetul de stat pentru alţi beneficiari decât cei prevăzuţi la art. 5 alin. (1) — (3) şi (31), precum şi alte cheltuieli similare, în sensul art. 2 alin. (5) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006", iar prin art. 2 alin. (3) lit. e) din acelaşi act normativ "cheltuielile eligibile" sunt definite ca fiind "cheltuielile efectuate de beneficiar, aferente proiectelor finanţate în cadrul programelor operaţionale, care pot fi finanţate atât din instrumente structural, cât şi din cofmanţarea publică şi/sau cofmanţarea privată, conform reglementărilor legale comunitare şi naţionale în vigoare privind eligibilitatea cheltuielilor".
S-a reţinut, prin nota de constatare din 20 iunie 2012 întocmită de Camera de Conturi a Judeţului Bihor şi Direcţia Generală, că suma de 550.000 RON aprobată Comunei S. prin H.G. nr. 255/2012 pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente şi de capital precum şi pentru cofmanţarea unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, nu are justificare în condiţiile în care unitatea administrativ — teritorială nu a înregistrat arierate la 06 aprilie 2012 sau contracte cu finanţare nerambursabilă în derulare la data de 8 mai 2012 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012).
Această notă de constatare cât şi măsurile dispuse au fost însuşite de către ordonatorul principal de credite al Unităţii Administrativ Teritoriale Comuna S. care a reprezentat persoana juridică în timpul controlului şi a semnat pentru realitatea datelor constatate şi reţinute atât prin nota cât şi în anexele acesteia.
Înalta Curte constată că este fondată critica recurentului referitoare la faptul că în ceea ce priveşte proiectele reţinute de instanţa de fond ca motiv pentru admiterea acţiunii, nu s-a făcut dovada că acestea erau în derulare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012.
Guvernul României este îndreptăţit, în situaţia în care sumele alocate prin H.G. nr. 255/2012 au fost utilizate până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012, dar pentru alte scopuri decât plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi pentru cofinanţarea unor proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile, să dispună restituirea acestor sume.
În raport de cele mai sus arătate, constatând că sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză şi că este nelegală şi netemeinică, în parte, hotărârea atacată, urmează a se dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., precum şi în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, admiterea recursului declarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei, cu consecinţa modificării în parte a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei comuna Sântandrei ca neîntemeiată, şi a menţinerii soluţiei de în rest.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 412/CA/2012 - P.I. din 26 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2684/2014. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2779/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
