ICCJ. Decizia nr. 2775/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2775/2014
Dosar nr. 438/44/2012
Şedinţa de la 12 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.1. Circumstanţele cauzei
Prin sentința nr. 519 din 6 noiembrie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea prin care reclamantă U.A.T.J. Galați în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T., a solicitat anularea Deciziei nr. 1 din 04 aprilie 2012 şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA.84506 din 14 noiembrie 2011 cu consecinţa exonerării sale de plata corecţiilor financiare stabilite.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Motivul de nulitate privitor la neincidenţa O.U.G. nr. 66/2011 a fost apreciat ca fiind neîntemeiat în raport de dispoziţiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 invocate de pârâtă, potrivit cărora: „Activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare”. per a contrario, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, procedurile de verificare a respectării legalităţii în procedura de atribuire a contractelor de achiziţie publică sunt disciplinate de O.U.G. nr. 66/2011.
În privinţa „neregulii” semnalate de pârâtă şi contestată de reclamantă, este de observat că, potrivit conotaţiei acordate „neregulii” prin art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, existenţa neregulii este condiţionată de constatarea unei abateri de la legalitate, dar şi de prejudicierea bugetului UE/a bugetelor donatorilor publici internaţionali, în speță, nefiind dovedită îndeplinirea nici uneia din cele două condiţii legale cumulative.
Este de reţinut şi faptul, că oferta declarată câştigătoare a avut preţul de 147.999,99 lei reprezentând 64,41 % din valoarea estimată a contractului de achiziţie publică, iar împotriva documentaţiei de atribuire nu au fost formulate contestaţii ceea ce conduce la concluzia că în cauză nu pot fi reţinute nereguli aşa cum prevăd dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, iar corecţia de 25 % nu este legală.
Relevant este pentru inexistenţa pagubei şi precizarea unui aspect important din expunerea de motive din preambulul O.U.G. nr. 66/2011 în care se specifică, printre altele că oportunitatea acestui act normativ derivă din necesitatea „finalizării cât mai urgente a procedurilor de constatare şi recuperare de la debitori a sumelor reprezentând corecţii financiare stabilite, în conformitate cu prevederile reglementărilor comunitare, ca urmare a constatării unor nereguli de sistem sau ca urmare a identificării unor nereguli în aplicarea de către beneficiarii publici a prevederilor legale privind achiziţiile publice, în scopul evitării blocajului implementării proiectelor de investiţii, inclusiv a celor majore, finanţate prin instrumente structurale”.
În speţă, nu numai că nu s-a blocat o astfel de procedură, ci s-a încercat găsirea unei formule procedurale optime pentru implementarea sigură a proiectului, aşa încât, sancţiunea aplicată de pârâtă este una nelegală şi din perspectiva interpretării teleologice a O.U.G. nr. 66/2011.
2. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel București, a declarat recurs M.D.R.A.P., solicitând în principal casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la tribunal, iar în subsidiar admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul menţinerii deciziei nr. 1/2012 şi a notei de constatare a neregulilor şi stabilirea a corecţiilor financiare nr. CA-84506 din 14 noiembrie 2011 şi respingerii acţiunii formulate de reclamantă.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetenţa materială a curţii de apel de a soluţiona în primă instanţă cauza, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind sesizată cu recursul declarat, a constatat faptul că pricina dedusă judecăţii a fost soluţionată de o instanţă necompetentă material.
Litigiul are ca obiect anularea în tot a Deciziei nr. 1 din 04 aprilie 2012 şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA.84506 din 14 noiembrie 2011 cu consecinţa exonerării sale de plata corecţiilor financiare stabilite.
Temeiul legal al controlului efectuat îl constituie O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces - verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanţă.
De altfel, din întregul corpus al legii, rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanţe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat şi sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.
Însuşi actul de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare, constituie titlu de creanţă şi înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Creanţele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.
În perspectiva acestor dispoziţii legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esenţă, contestării unui act administrativ de stabilire a unei creanţe fiscale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte reţine că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proc. fisc., în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte o creanţă bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de lei, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate publică centrală sau locală.
Soluţia adoptată în recurs
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va admite recursul formulat şi, în baza art. 312 alin. (6) din acelaşi cod, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Iași, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.D.R.A.P. (în calitate de succesor al fostului M.D.R.T.) împotriva sentinţei nr. 519 din 6 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2866/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2792/2014. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
