ICCJ. Decizia nr. 311/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 311/2014
Dosar nr. 8636/2/2012
Şedinţa publică de la 24 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC R.C.S.R.D.S. SA, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.R.C., a solicitat anularea deciziei preşedintelui A.N.C.O.M. nr. 836/2012, prin care reclamanta a fost sancţionată cu o amenda contravenţionala în cuantum de 10.000 lei.
În motivarea acţiunii, s-a arătat, în esenţă, că, prin deciziile nr. 89 din 2012 şi nr. 106/2012, emise de preşedintele A.N.C.O.M., societatea reclamantă a fost desemnată furnizor cu putere semnificativă pe pieţele serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe, respectiv la puncte mobile, în reţeaua publică de telefonie pe care o operează.
Astfel, autoritatea de reglementare, în temeiul art. 109 alin. (1) - (3) din O.U.G. nr. 111/2011, a instituit în sarcina societăţii reclamante, prin cele doua decizii menţionate anterior, obligaţia de a asigura interconectarea, precum si termene de negociere sau de comunicare a unui eventual refuz de interconectare, prevăzute de art. 7 alin. (5) şi art. 9 alin. (1) din Decizia nr. 89/2012, respectiv art. 6 alin. (4) şi art. 17 alin. (1) din Decizia nr. 106/2012, obligaţii pe care reclamanta consideră că nu le-a eludat.
Reclamanta a arătat că, prin notificarea A.N.C.O.M. nr. SC-DER-19747 din data de 11 septembrie 2012, s-a reţinut, în mod eronat, că ar fi solicitat îndeplinirea anumitor condiţii pentru furnizarea serviciului de interconectare în vederea terminării apelurilor în propria reţea publică de telefonie, respectiv: asumarea de către G.T.S. a obligaţiei de marcare a traficului originat în reţeaua operată de E.S., tranzitat prin reţeaua G.T.S. şi terminat în reţeaua R.C.S.R.D.S. şi aplicarea unor tarife simetrice cu cele care i-au fost impuse.
Reclamanta a susţinut că a răspuns cu promptitudine solicitărilor primite, iar finalizarea negocierilor urmată de semnarea actului adiţional ar fi putut avea loc chiar de la data comunicării propunerii de act adiţional, în condiţiile în care partenerii ar fi acceptat aplicarea principiului simetriei tarifelor de terminare, principiu de altfel susţinut de nenumărate ori chiar de către A.N.C.O.M.
În concluzie, reclamanta a arătat că şi-a respectat obligaţiile legale şi a semnat actul adiţional nr. 7 la Acordul de interconectare nr. 13485 încheiat între G.T.S. şi R.C.S.R.D.S., fapt reţinut şi de către A.N.C.O.M. care menţionează faptul că încălcarea menţionată în notificarea nr. SC-DER-19747 din 11 septembrie 2012 a fost remediată.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 503 din 04 februarie 2013, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC R.C.S.R.D.S. SA, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.R.C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţă de fond a reţinut că reclamanta avea obligaţia de a încheia un acord de interconectare în vederea terminării apelurilor la puncte fixe până la data de 14 august 2012 şi un acord de interconectare în vederea terminării apelurilor la puncte mobile până la data de 17 iulie 2012, obligaţie pe care reclamanta nu şi-a respectat-o, finalizarea negocierilor atât în ceea ce priveşte interconectarea în vederea terminării apelurilor la puncte fixe, cât şi în ceea ce priveşte interconectarea în vederea terminării apelurilor la puncte mobile fiind încheiată la data de 25 septembrie 2012.
Prin urmare, reclamanta s-a conformat obligaţiilor legale abia după ce A.N.A.R.C. i-a transmis notificarea nr. SC-DER-19747 din data de 11 septembrie 2012, prin care i-a adus la cunoştinţă încălcările constatate şi sancţiunea aplicabilă.
Instanţa de fond, analizând etapele negocierilor desfăşurate între R.C.S.R.D.S. şi E.S., a constatat că, iniţial, reclamanta a condiţionat încheierea acordului de interconectare în vederea terminării apelurilor atât la puncte fixe, cât şi la puncte mobile, în propria reţea de telefonie publică, de disponibilitatea furnizorului care ar fi trebuit să asigure tranzitul apelurilor, respectiv G.T.S., de a marca apelurile originate în reţeaua E.S., pentru ca, ulterior, să refuze încheierea acordului de interconectare cât timp E.S. nu a fost dispusă să accepte practicarea tarifelor solicitate de reclamantă.
Aşadar, instanţa de fond a apreciat că, în mod corect, pârâta a reţinut vinovăţia reclamantei în ce priveşte săvârşirea faptelor contravenţionale numai în raport de perioadele de timp generate de acţiunea, respectiv inacţiunea culpabilă a reclamantei,
De asemenea, instanţa de fond a constatat că din conţinutul deciziei preşedintelui A.N.C.O.M. nr. 34/2012, rezultă că, spre deosebire de situaţia R.C.S.R.D.S., piaţa serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe sau piaţa serviciilor de terminare a apelurilor la puncte mobile în reţeaua publică de telefonie operată de E.S. nu au fost identificate ca fiind pieţe relevante apte să facă obiectul reglementării ex ante.
Astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 106, 107, 109 şi 110 din O.U.G. nr. 111/2011, obligaţiile de natura celor impuse R.C.S.R.D.S. pot fi stabilite doar în sarcina operatorilor cu putere semnificativă (cum este cazul reclamantei), iar nu în sarcina unui furnizor care nu a fost desemnat ca având o astfel de calitate (cum este situaţia E.S.).
Instanţa de fond, a reţinut că singurele tarife stabilite de autoritatea de reglementare au fost cele care puteau fi percepute de R.C.S.R.D.S. pentru serviciile de interconectare furnizate şi nu şi cele care puteau fi percepute de E.S. pentru serviciile furnizate.
Astfel, chiar dacă prin Deciziile preşedintelui A.N.C.O.M. nr. 89/2012 şi nr. 106/2012 s-a stabilit nivelul maxim al tarifelor care pot fi percepute de reclamantă pentru terminarea apelurilor la puncte fixe, respectiv la puncte mobile, în propria reţea, aceste decizii nu stabilesc şi, în niciun caz, nu prevăd posibilitatea reclamantei de a impune altor furnizori nivelul maximal al tarifelor care pot fi percepute de către aceştia pentru servicii de terminare a apelurilor în propriile reţele, în relaţia lor cu R.C.S.R.D.S.
Pe cale de consecinţă, chiar dacă, în concordanţă cu prevederile deciziilor de desemnare a reclamantei ca furnizor cu putere semnificativă, R.C.S.R.D.S. nu putea percepe un tarif mai mare de 4,05 eurocenţi/minut (până la data de 31 august 2012), respectiv 3,07 eurocenţi/minut (începând cu 01 septembrie 2012), pentru terminarea apelurilor la puncte mobile în reţeaua sa, acest furnizor nu putea impune E.S. obligaţia ca şi acest operator să perceapă pentru serviciile de terminare a apelurilor la puncte mobile în propria reţea un tarif similar.
Aşadar, atitudinea reclamantei de condiţionare a încheierii acordului de interconectare de acceptul E.S. de a percepe pentru serviciile sale tarifele reglementate numai pentru serviciile oferite de R.C.S.R.D.S. nu-şi are nicidecum izvorul în dispoziţiile legale în vigoare, ci este rezultatul exclusiv al voinţei reclamantei. Însă, după cum rezultă din prevederile art. 7 alin. (5) şi art. 9 alin. (1) din Decizia preşedintelui A.N.C.O.M. nr. 89/2012 şi din dispoziţiile art. 6 alin. (4) şi art. 17 alin. (1) teza a II-a din Decizia preşedintelui A.N.C.O.M. nr. 106/2012, voinţa reclamantei nu se putea manifesta în mod absolut, ci aceasta era limitată de obligaţia reclamantei de a asigura interconectarea reţelei sale cu cea a E.S. în termenele stabilite în mod expres (45 de zile lucrătoare în ceea ce priveşte terminarea apelurilor la puncte fixe, respectiv 25 de zile lucrătoare în ceea ce priveşte terminarea apelurilor la puncte mobile).
În plus, instanţa de fond a reţinut că, la data de 28 iunie 2012, E.S. şi-a precizat cererea de interconectare cu reţeaua operată de reclamantă, în sensul că renunţă la a mai oferi furnizarea serviciilor de terminare a apelurilor în propria reţea (dat fiind faptul că reclamanta a refuzat să accepte tarifele solicitate), urmând ca acordul de interconectare să vizeze doar serviciile de terminare a apelurilor în reţeaua operată de R.C.S.R.D.S., E.S. urmând să-i plătească reclamantei tarifele solicitate, respectiv 0,67 eurocenţi/minut (pentru furnizarea serviciului de terminare a apelurilor la puncte fixe) şi 5,03 Eurocenţi/minut (până la data de 31 august 2012, pentru furnizarea serviciului de terminare a apelurilor la puncte mobile, iar începând cu data de 01 septembrie 2012 pentru furnizarea aceluiaşi serviciu 4,05 Eurocenţi/minut).
În pofida acestei situaţii de fapt, reclamanta nu a înţeles să dea curs obligaţiei sale de a încheia un acord de interconectare cu E.S., continuând să impună acestui operator de această dată nu numai tarifele pe care E.S. ar trebui să le perceapă pentru serviciile furnizate, ci chiar furnizarea în sine a serviciilor.
Astfel, deşi cererea de interconectare formulată de E.S. a fost precizată în sensul limitării acesteia doar la serviciile furnizate de R.C.S.R.D.S., reclamanta a refuzat încheierea acordului de interconectare motivat, după cum se afirmă şi prin cererea de chemare în judecată, de faptul că „a încercat să dea curs solicitării iniţiale a E.S. de a furniza servicii de interconectare reciproce, în baza principiului conectivităţii încurajat de A.N.C.O.M.”
Instanţa de fond a apreciat că principiul simetriei tarifelor presupune, într-adevăr, un nivel unic al tarifelor de terminare a apelurilor, însă acest principiu nu este absolut, după cum rezultă din Recomandarea Comisiei Europene nr. 2009/396/CE. Astfel, acest principiu al simetriei tarifelor de terminare trebuie analizat între limitele în care a fost consacrat, respectiv în contextul obligaţiei de control al tarifelor impusă operatorilor desemnaţi ca având putere semnificativă pe pieţele de terminare a apelurilor în reţelele publice de telefonie.
Însă, în prezenta cauză, negocierile purtate în vederea interconectării reţelelor publice de telefonie nu au avut loc între doi furnizori desemnaţi ca având putere semnificativă (caz în care nivelul maximal al tarifelor percepute de ambii operatori ar fi fost deja stabilit de autoritatea de reglementare), ci între un furnizor desemnat ca având putere semnificativă, respectiv R.C.S.R.D.S. (căruia îi revenea atât obligaţia de a încheia un acord de interconectare în termenele stabilite, cât şi obligaţia de a nu percepe, pentru serviciile de interconectare furnizate, tarife superioare celor reglementate) şi un furnizor care nu deţinea o astfel de calitate şi căruia, în mod firesc, nu-i erau impuse obligaţii de natura celor amintite.
3. Recursul reclamantei
SC R.C.S.R.D.S. SA a formulat recurs împotriva sentinţei menţionate, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., fără a le structura şi sistematiza corespunzător .
În motivarea căii de atac, recurenta - reclamantă a făcut o expunere amplă a contextului juridic şi faptic al litigiului şi a motivelor de nelegalitate cu privire la actul administrativ contestat, după are a arătat că hotărârea civilă atacată cu recurs este lovită de nulitate pentru că a reţinut greşit o serie de împrejurări legate de termenul maxim de încheiere a negocierilor pentru încheierea acordului de interconectare, conduita E.S. în procedura de negociere, care a exclus culpa recurentei – reclamante în nerespectarea termenului de 17 iulie 2012 şi impunerea drept condiţie a acceptării furnizării serviciului de interconectare în reţeaua proprie a marcării traficului originat în reţeaua E.S.
În concluzie, recurenta - reclamantă a arătat că instanţa de fond a reţinut greşit săvârşirea cu vinovăţie a faptelor pentru care a fost sancţionată, cu toate că a negociat cu bună credinţă şi a dat curs solicitărilor formulate de către E.S. în funcţie de momentul la care au fost comunicate şi precizate.
4. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la dosar, A.N.C.O.M. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, după o expunere cronologică amănunţită a etapelor negocierilor care au avut loc între R.C.S.R.D.S., G.T.S. şi E.S., că iniţial, recurenta a condiţionat încheierea acordului de interconectare în vederea terminării apelurilor atât la puncte fixe, cât şi la puncte mobile, în propria reţea de telefonie publică, de disponibilitatea furnizorului care ar fi trebuit să asigure tranzitul apelurilor, respectiv G.T.S., de a marca apelurile originate în reţeaua E.S., pentru ca, ulterior, să refuze încheierea acordului de interconectare cât timp E.S. nu a fost dispusă să accepte practicarea tarifelor solicitate de recurentă .
Răspunzând motivului privind buna credinţă invocată de recurenta – reclamantă, intimata - pârâtă a arătat că singurele tarife maximale stabilite de autoritatea de reglementare au fost cele care puteau fi percepute de R.C.S.R.D.S. pentru serviciile de conectare furnizate, nu şi cele care puteau fi percepute de E.S. pentru serviciile furnizate de acest operator, cum în mod eronat încearcă recurenta să acrediteze ideea. Astfel, chiar dacă prin Decizia preşedintelui A.N.C.O.M. nr. 89/2012 şi prin Decizia preşe dintelui A.N.C.O.M. nr. 106/2012 s-a stabilit nivelul maxim al tarifelor care pot fi percepute de recurentă pentru terminarea apelurilor la puncte fixe, respectiv la puncte mobile, în propria reţea, aceste decizii nu stabilesc şi, în niciun caz, nu prevăd posibilitatea recurentei de a impune altor furnizori nivelul maximal al tarifelor care pot fi percepute de către aceştia pentru servi cii de terminare a apelurilor în propriile reţele, în relaţia lor cu R.C.S.R.D.S.
Referitor la libertatea contractuală a furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice, intimata - pârâtă a invocat prevederile art. 45 din Constituţia României şi art. 11 din O.U.G. nr. 111/2011, arătând că, în condiţiile în care legiuitorul a stabilit că libertatea economică a recurentei se poate desfăşura numai între limitele impuse prin deciziile de desemnare ca furnizor cu putere se mnificativă, iar aceasta a ales să depăşească limita temporală referitoare la negocierea unui acord de interconectare în vederea furnizării serviciului de terminare a apelurilor în propria reţea, decizia de sancţionare contestată în prezenta cauză nu reprezintă altceva decât instrumentul menit să asigure respectarea voinţei legiuitorului.
În fine, cu privire la termenele limită pentru încheierea acordurilor de interconectare, intimata - pârâtă a arătat că prin art. 17 alin. (1) din Decizia preşedintelui A.N.C.O.M. nr. 106/2012 pentru negocierea unui acord de interconectare în vederea terminării apelurilor la puncte mobile au fost stabilite 2 termene imperative, în funcţie de complexitatea demersurilor care trebuie realizate de furnizori în vederea realizării interconectării reţelelor.
Astfel, s-a apreciat că, în situaţia în care interconectarea celor două reţele presupune e fectuarea tuturor demersurilor aferente obţinerii unei legături fizice şi logice între reţelele respective, negocierile derulate între părţi să se finalizeze într-un termen de maxim 45 de zile luc rătoare, iar în situaţia în care o parte componentă sau întreg ansamblul legăturii fizice şi logice dintre reţele există, negocierea dintre părţi să se finalizeze într-un termen de maxim 25 de zile lucrătoare.
În speţă, având în vedere faptul că asigurarea interconectării dintre reţeaua recurentei şi r eţeaua E.S. urma să se realizeze prin intermediul unei legături de interconectare d eja existente cu G.T.S., în mod corect instanţa de fond a apreciat că termenul m axim în care recurenta era obligată să finalizeze negocierile în vederea terminării apelurilor la p uncte mobile este de numai 25 de zile lucrătoare [(fiind aplicabilă teza a II-a a art. 17 alin. (l) di n Decizia preşedintelui A.N.C.O.M. nr. 106/2012)], iar nu 45 de zile lucrătoare, cum în mod greşit susţine recurenta.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta - reclamantă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Actul administrativ supus controlului exercitat de instanţa de contencios administrativ pe calea prevăzută în art. 145 alin. (4) din O.U.G. nr. 111/2011, privind comunicaţiile electronice, este decizia nr. 836 din 16 octombrie 2012, a Preşedintelui A.N.C.O.M., privind constatarea contravenţiei şi sancţionarea S.C. R.C.S.R.D.S. S.A pentru săvârşirea a două fapte:
- Încălcarea obligaţiilor privind asigurarea serviciului de interconectare în vederea terminării apelurilor la puncte fixe în propria reţea publică de telefonie prin încheierea în acest sens a unui acord a cărui negociere nu poate depăşi 45 de zile lucrătoare de la primirea unei solicitări în acest sens, prevăzute la art. 7 alin. (5) şi art. 9 alin. (1) din Decizia preşedintelui A.N.C.O.M. nr. 89/2012, care constituie contravenţia prevăzută de dispoziţiile art. 142 pct. 53 din O.U.G. nr. 111/2011, constând în nerespectarea obligaţiilor impuse în temeiul art. 109 alin. (1) - (3) din acelaşi act normativ.
- Încălcarea obligaţiilor privind asigurarea serviciului de interconectare în vederea terminării apelurilor la puncte mobile în propria reţea publică de telefonie prin încheierea în acest sens a unui acord a cărui negociere nu poate depăşi 25 de zile lucrătoare de la primirea unei solicitări în acest sens, prevăzute la art. 6 alin. (4) şi art. 17 alin. (1) teza a II-a din Decizia preşedintelui A.N.C.O.M. nr. 106/2012, care constituie contravenţia prevăzută de dispoziţiile art. 142 pct. 53 din O.U.G. nr. 111/2011, constând în nerespectarea obligaţiilor impuse în temeiul art. 109 alin. (1) - (3) din acelaşi act normativ.
În motivarea deciziei s-a reţinut că dispoziţiile art. 7 alin. (5) şi cele ale art. 9 alin. (1) din Decizia preşedintelui A.N.A.R.C. nr. 89/20121, adoptate în temeiul art. 109 alin. (1) - (3) din O.U.G. nr. 111/2011, instituie obligaţia de a asigura oricărui solicitant interconectarea reţelei publice de telefonie pe care o operează, în vederea terminării apelurilor la puncte fixe, în măsura în care solicitarea este rezonabilă şi fezabilă din punct de vedere tehnic, prin încheierea unui acord de interconectare a cărui negociere nu poate depăşi 45 de zile lucrătoare de la data primirii de către SC R.C.S.R.D.S. SA, a unei solicitări în acest sens.
De asemenea, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 6 alin. (4) şi cele ale art. 17 alin. (1) teza a II-a din Decizia preşedintelui A.N.A.R.C. nr. 106/20122, adoptate, de asemenea, în temeiul art. 109 alin. (1) - (3) din O.U.G. nr. 111/2011, potrivit cărora SC R.C.S.R.D.S. SA îi incumbă obligaţia de a asigura oricărui solicitant interconectarea reţelei publice de telefonie pe care o operează, în vederea terminării apelurilor la puncte mobile, în măsura în care solicitarea este rezonabilă şi fezabilă din punct de vedere tehnic, iar, în cazul modificării sau completării unui acord de interconectare deja existent, termenul de negociere nu poate depăşi 25 de zile lucrătoare de la data primirii unei solicitări în acest sens.
La stabilirea situaţiei de fapt au fost luate în considerare: adresa SC E.S.M.V.N.O. SRL, înregistrată la A.N.C.O.M. cu nr. SC-17401/02 august 2012, prin care s-au adus la cunoştinţa A.N.C.O.M. unele aspecte privind întârzierea încheierii de către SC R.C.S.R.D.S. SA a unui acord de interconectare cu acest furnizor, prin tranzitul reţelei publice de telefonie operate de SC G.T.S.T. SRL; răspunsul SC R.C.S.R.D.S. SA, transmis prin intermediul adresei nr. 20349 din 21 august 2012, înregistrată la A.N.C.O.M. cu nr. SC-18489 din 21 august 2012; răspunsul SC G.T.S.T. SRL, transmis prin adresa nr. 76085 din 16 august 2012, înregistrată la A.N.C.O.M. cu nr. SC- 18266 din 16 august 2012, ca urmare a solicitării de informaţii formulate de către A.N.C.O.M. în vederea clarificării aspectelor susţinute de SC E.S.M.V.N.O. SRL potrivit adresei menţionate mai sus.
Sentinţa primei instanţe reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale ce reglementează contravenţiile stabilite în sarcina recurentei – reclamante şi procedura de negociere a tarifelor de interconectare, în raport cu situaţia de fapt rezultată din înscrisurile administrate, instanţa de control judiciar împărtăşind concluzia la care a ajuns judecătorul fondului.
Cu referire punctuală la criticile ce au putut fi decelate din motivarea recursului reclamantei, Înalta Curte constată că instanţa de fond a stabilit corect durata termenelor maxime de negociere pentru încheierea acordului de interconectare în vederea terminării apelurilor la puncte mobile, luând în considerare teza a II-a a art. 17 alin. (1) din Decizia Preşedintelui A.N.C.O.M. nr. 106/2012,care, prin derogare de la termenul de 45 de zile prevăzut pentru încheierea unui acord primar, stabileşte un termen de 25 de zile lucrătoare de la data primirii cererii în cazul modificării sau completării unui acord de interconectare.
Or, calea aleasă pentru interconectarea reţelelor operate de E.S. a fost aceea a încheierii unui act adiţional la acordul de interconectare încheiat între R.C.S.R.D.S. şi G.T.S.T. SRL şi tranzitării reţelei operate deja de aceasta din urmă în temeiul acordului de interconectare existent.
Sub aspectul calculului termenelor, nu se poate reţine un exces de putere al autorităţii emitente, din actele dosarului rezultând că aceasta a luat în considerare numai perioadele pentru care trenarea procedurii de negociere era imputabilă recurentei - reclamante.
Invocarea principiului simetriei în stabilirea condiţiilor contractuale şi a interesului consumatorilor nu ar putea constitui argumente în sensul bunei credinţe a recurentei – reclamante, pentru că limitele conduitei contractuale a acesteia sunt determinate de specificul poziţiei sale de furnizor cu putere semnificativă pe pieţele serviciilor de terminare a apelurilor la puncte fixe, respectiv mobile, în virtutea căreia îi incumbă o serie de obligaţii menite să atenueze efectele asupra concurentei pe pieţele relevante, conform art. 92 şi următoarele din O.U.G. nr. 111/2011.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC R.C.S.R.D.S. SA împotriva sentinţei civile nr. 503 din 04 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3048/2014. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 2865/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
