ICCJ. Decizia nr. 2794/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2794/2014
Dosar nr. 1186/59/2013
Şedinţa de la 12 iunie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, la data de 21 noiembrie 2013, sub nr. 1186/59/2013, reclamanta SC N.F. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâţii A.P.D.R.P. şi O.J.P.D.R.P. Timişoara, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 12 septembrie 2013, până la soluţionarea de către instanţa de fond a acţiunii în contencios administrativ vizând anularea acestuia, arătând în esenţă că, după cum este specificat în procedura A.P.D.R.P., elementele identificate de către organul de control sunt nişte indicatori, iar proiectele nu se consideră neeligibile doar pe baza constatării acestora, aceasta deoarece nu s-a încălcat nici o lege, regulament sau normă care să le fi fost opozabilă la data semnării contractului de finanţare. Mai mult decât atât, proiectul societăţii reclamante nu se află în faza de evaluare, ci în aceea de monitorizare, motiv pentru care, în contextul în care însuşi organul de control a constatat că proiectul este eligibil şi l-a avizat favorabil, încheindu-se contractual de finanţare ca urmare a acestui fapt, acesta nu mai poate reveni în această fază asupra propriilor constatări prin emiterea unui proces-verbal în care să se stabilească că a creat condiţii artificiale în vederea eligibilităţii proiectului.
2. Hotărârile care au genera conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 490 din 13 decembrie 2013, Curtea de Apel Timişoara a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Tribunalului Timiş, în a cărui rază teritorială îşi are sediul reclamanta, competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cererii.
Tribunalul Timiş, prin sentinţa 1389 din 14 martie 2014, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia fiind suspendată judecata cauzei până la soluţionarea conflictului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Din actele dosarului rezultă că obiectul îl reprezintă suspendarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat, la data de 12 septembrie 2013, până la soluţionarea de către instanţa de fond a acţiunii în contencios administrativ vizând anularea acestuia.
Dispoziţiile legale incidente sunt cele prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel” şi de
Art. 10 alin. (11) „Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea U.E., indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.”
În acord cu soluţia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, se constată că pentru a fi incidente dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, o primă condiţie obligatorie pentru a fi atrasă competenţa curţilor de apel o constituie ca actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea U.E. să fie emise de către autorităţi publice centrale.
Or, astfel cum rezultă din dosar, actul administrativ a cărui suspendare se solicită, este Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 12 septembrie 2013 emis O.J.P.D.R.P. Timiş, astfel că stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei se va face după criteriul prevăzut in art. 10 alin. (11) teza I din Legea nr. 554/2004, respectiv după poziţia autorităţii publice emitente.
Pentru aceste motive, va fi stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativi şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC N.F. SRL în contradictoriu cu pârâţii A.P.D.R.P. şi A.P.D.R.P. – O.J.P.D.R.P. Timişoara în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2014
| ← ICCJ. Decizia nr. 2792/2014. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2810/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
