ICCJ. Decizia nr. 3135/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3135/2014
Dosar nr. 509/45/2011
Şedinţa de la 17 iulie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 412/2012 din 18 decembrie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi; a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii; a respins excepţia lipsei de interes; a admis acţiunea formulată de reclamantele SC M.D. 1 SRL, SC M.D. 2 SRL, SC M.D. 3 SRL, SC M.D. 4 SRL în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Pădurilor, D.S. Iaşi şi O.S. C. şi intervenienţii în interes propriu (conform disp. art. 58 C. proc. civ.) Comuna Miroslava prin Primarul com. Miroslava, Consiliul Local Miroslava, Municipiul Iaşi reprezentat prin Primarul Mun. Iaşi şi Consiliul Local al Mun. Iaşi şi a dispus anularea în parte a Ordinului nr. 1036 din 1 iulie 2010 emis de pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor prin care a fost aprobat amenajamentul silvic al fondului forestier proprietate publică a statului administrat de O.S. C., D.S. Iaşi în sensul excluderii din conţinutul acestui act a suprafeţei totale de 6360,55 mp teren care face parte din parcela X situată pe teritoriul administrativ al Municipiului Iaşi după cum urmează:
- suprafaţa de 748.25 mp în parcela x1 (2672/1)
- suprafaţa de 953,08 mp în parcela x2 (2670)
- suprafaţa de 34,69 mp în parcela x3 (2667)
- suprafaţa de 1147,90 mp în parcela x4 (2666)
- suprafaţa de 34,69 mp în parcela x5 (2663)
- suprafaţa de 1239,67 mp în parcela x6 (2662)
- suprafaţa de 36,09 mp în parcela x7 (2660)
- suprafaţa de 1581,34 mp în parcela x8 (2662)
- suprafaţa de 37,61 mp în parcela x9 (2659)
- suprafaţa de 547,23 mp în parcela x10 (2658),
teren ce este individualizat în planul de situaţie din Anexa 2 a raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, plan de situaţie care face parte integrantă din hotărâre.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că excepţia necompetenţei materiale este neîntemeiată, deoarece obiectul acţiunii nu îl reprezintă rectificarea unei încheieri de carte funciară, ci anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, competenţa Curţii de Apel Iaşi fiind atrasă de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
A fost respinsă şi excepţia inadmisibilităţii, întrucât termenul de 6 luni nu poate fi calculat nici de la emiterea actului şi nici de la înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, deoarece din conţinutul actului atacat sau a încheierii de carte funciară nu rezultă dacă parcela 1823 reprezentând drum comunal a fost sau nu înscris în amenajamentul silvic.
În ceea ce priveşte interesul reclamantelor în promovarea prezentei acţiuni, Curtea a reţinut că acesta este justificat de necesitatea accesului de la terenul achiziţionat la drumul public.
Instanţa de fond a respins şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerul Mediului şi Pădurilor motivat de faptul că această autoritate publică este emitenta actului contestat prin prezenta acţiune.
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat în 14 aprilie 2008, s-a înstrăinat dreptul de proprietate asupra unor suprafeţe de teren - către SC M.D. 1 SRL. cota indiviză de 13/100, către SC M.D. 2 SRL, cota indiviză de 8/100, către SC M.D. 3 SRL. cota indiviză de 9/100 şi către SC M.D. 4 SRL. cota indiviză de 70/100, din dreptul de proprietate asupra terenului agricol situat în Iaşi, jud. Iaşi în suprafaţă totală de 190266 mp, care a fost intabulat în Cartea Funciară Iaşi, prin încheierea din 29 aprilie 2008 a OCPI Iaşi, cu nr. cadastrale x1 şi x2.
Această suprafaţă totală de teren de 190266 mp a fost intabulată şi înscrisă în Cartea Funciară, conform documentaţiei cadastrale care a fost verificată şi recepţionată de către O.J.C.G.C. Iaşi din 13 august 2004.
Ulterior, pentru această suprafaţă totală de teren, reclamantele şi-au întocmit PUZ în vederea construirii unui ansamblu rezidenţial de locuinţe, servicii şi dotări aferente, utilităţi, circulaţii şi amenajări peisagistice pe teren proprietate privată, care a fost aprobat prin Hotărârea nr. 376 din 30 septembrie 2010, emisă de Consiliul Local al mun. Iaşi.
Prin Hotărârea nr. 227 din 28 iulie 2006, Consiliul local al municipiului Iaşi a aprobat documentaţia întocmită în vederea stabilirii tramei stradale şi a regimului construcţiilor care se vor executa în zona Galata, iar prin Hotărârea nr. 455 din 27 octombrie 2009, terenul în litigiu, identificat cadastral în parcela X, a primit denumirea de strada G.M.
Această stradă de acces a fost prevăzută în planul Urbanistic zonal Galata fiind identificată cadastral în parcela X şi menţionându-se faptul că făcea parte din vechiul drum Valea Adâncă - Iaşi.
Din conţinutul documentaţiei ce a stat la baza emiterii ordinului contestat, precum şi având în vedere concluziile expertului topometrist desemnat în cauză, instanţa a reţinut că în cuprinsul amenajamentului silvic a fost inclusă o suprafaţă de teren mai mare decât cea deţinută iniţial.
Astfel, nici suprafaţa totală inclusă în amenajamentul silvic prin Ordinul nr. 1036/2010 de 14,6 ha şi nici suprafaţa totală intabulată de 14,4503 ha nu corespund ca şi întindere cu suprafaţa totală de 13,80 ha care apărea în evidenţele cadastrale.
Ca urmare a suprapunerii planurilor de situaţie a Unităţilor Administrativ Teritoriale Iaşi şi Miroslava făcută de expert, precum şi ca urmare a analizei făcută de acesta asupra evidenţelor cadastrale şi asupra procesului-verbal de delimitare a hotarului dintre cele două localităţi, s-a concluzionat că terenul în litigiu - drumul comunal parcela X - inclus conform evidenţelor în teritoriul administrativ al Municipiului Iaşi a fost ocupat aproape în totalitate de amenajamentul silvic.
Pentru toate aceste considerente şi concluzionând că, în mod nelegal prin Ordinul nr. 1036/2010, s-a aprobat amenajamentul silvic al fondului forestier proprietate publică a statului administrat de O.S.C. - D.S. Iaşi incluzându-se în acest amenajament şi o suprafaţă de teren cu destinaţia de drum de acces, care aparţine teritoriului administrativ al unei alte localităţi, instanţa de fond a admis acţiunea şi a dispus anularea în parte a acestui ordin.
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pârâţii Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin D.S. Iaşi şi Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (în calitate de succesor al Ministerului Mediului şi Pădurilor) au declarat recurs.
Cererea de recurs formulată de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva (în continuare RNP- Romsilva), prin D.S. Iaşi a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-au adus următoarele critic soluţiei pronunţate de instanţa de fond:
- Necomunicarea către această pârâtă a raportului de expertiză întocmit în cauză şi, ca urmare, imposibilitatea formulării de obiecţiuni care vizau faptul că modificarea amenajamentului silvic poate fi efectuată numai în condiţiile prevăzute de art. 1 al Ordinului ministrului mediului şi pădurilor nr. 3814 din 6 noiembrie 2012 (pentru aprobarea Normelor tehnice privind modificarea prevederilor amenajamentelor silvice şi schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor din fondul forestier). Procedându-se în acest fel s-a adus atingere principiului contradictorialităţii şi al egalităţii armelor în procesul civil, garanţii ale unui proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, implicit dreptului la apărare;
- Respingerea în mod greşit a excepţiei inadmisibilităţii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii în termenul prevăzut de art. 7 (7) din Legea nr. 554/2004, nedovedindu-se de către reclamanţi că plângerea împotriva Ordinului nr. 1036 din 1 iulie 2010 ar fi fost introdusă până la data de 1 ianuarie 2011;
- Respingerea, în mod greşit, a excepţiei lipsei de interes a intimaţilor-reclamanţi în formularea acţiunii în anularea ordinului de aprobare a amenajamentului silvic, dreptul de proprietate putând fi valorificat printr-o cerere de scoatere a terenului din fondul forestier;
- Nesocotirea prevederilor imperative ale Codului Silvic aprobat prin Legea nr. 46/2008 care interzic în principiu diminuarea suprafeţei fondului forestier indiferent de natura proprietăţii ori destinaţia terenului forestier, cu excepţiile şi procedura expres prevăzute de lege (art. 40 cu referire la art. 36 - 39 C. silvic).
Recurentul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice a criticat, în esenţă, soluţia, apreciată ca greşită, de respingere a excepţiilor invocate, respectiv: lipsa calităţii procesuale pasive a ministerului, neparcurgerea de către reclamanţi a procedurii prealabile, tardivitatea introducerii acţiunii în raport de dispoziţiile art. 11 (1) din Legea nr. 554/2004 şi, în fine, excepţia lipsei de interes a societăţilor reclamante în condiţiile în care ordinul atacat nu este actul care a stat la baza intabulării dreptului de proprietate în CF, ci acte anterioare a căror anulare nu a fost cerută.
Prin întâmpinare, intimatele reclamantele SC M.D. 1 SRL, SC M.D. 2 SRL, SC M.D. 3 SRL, SC M.D. 4 SRL au invocat excepţiile lipsei legitimării (calităţii procesuale) a recurentei Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva întrucât aceasta nu a avut calitatea de parte litigantă la fond, iar D.S. Iaşi nu a formulat recurs în nume propriu ci în calitate de reprezentat al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva; s-a răspuns punctual criticilor aduse de ambii recurenţi, apreciindu-se că acesta sunt neîntemeiate şi că sentinţa este legală şi temeinică aşa cum demonstrează considerentele avute în vedere de prima instanţă.
Examinând cauza, Înalta Curte observă mai întâi de toate că, deşi citat cu menţiunea obligativităţii timbrării recursului (dosar recurs), Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice nu s-a conformat, astfel încât se va face aplicaţia actelor normative în vigoare faţă de data declarării litigiului şi anume Legea nr. 146/1997 (art. 20 alin. (3) raportat la art. 11) şi O.G. nr. 32/1995 (art. 9 alin. (2)) şi se va anula ca netimbrat acest recurs.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva în exercitarea căii de atac, Înalta Curte reţine că aceasta nu este fondată faţă de dispoziţiile H.G. nr. 229/2009 privind reorganizarea RNP Romsilva şi aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare, mai exact de Anexa 2 la H.G. în care D.S. Iaşi se regăseşte la poz. 24 a unităţilor fără personalitate juridică din structura RNP Romsilva, precum şi faţă de art. 2 E lit. k) din Regulamentul amintit (publicat în M. Of., Partea I nr. 162/16.03.2009).
Deşi din punct de vedere strict teoretic susţinerile intimatelor-reclamante sunt corecte, se observă de altfel că recursul este semnat de directorul Direcţiei Silvice Iaşi (ing. C.P.), sub a cărui semnătură a fost primit raportul de expertiză şi au fost depuse concluziile scrise în faţa instanţei de fond. O abordare pur teoretică cum este cea propusă de intimat ar echivala cu un formalism excesiv de natură a împiedica exercitarea efectivă a drepturilor procesuale, ceea ce nu poate fi acceptat în considerarea temeiurilor de drept amintite dar şi a realităţii că toate documentele furnizate instanţei de către D.S. Iaşi poartă acelaşi antet - RNP Romsilva prin D.S. Iaşi.
Examinând cauza din perspectiva aspectelor imputate de recurenta RNP Romsilva prin D.S. Iaşi, Înalta Curte reţine că sunt nefondate criticile expuse deja şi, în consecinţă, va respinge recursul ca nefondat pentru cele ce vor fi punctate în continuare.
Susţinerea recurentei potrivit căreia nu i-a fost comunicat raportul de expertiză topometrică dispus la cererea reclamantelor şi întocmit în cauză este infirmată nu numai de dovezile depuse de expert ci şi de concluziile scrise depuse la dosar de această pârâtă, în cuprinsul cărora se face referire la expertiză şi se opinează că această lucrare nu ar trebui avută în vedere la pronunţarea soluţiei, fără a se formula eventuale obiecţiuni la raportul de expertiză.
În aceste condiţii nu se poate vorbi de o încălcare a dreptului la apărare, ca parte componentă a dreptului la un proces echitabil, la care se face trimitere chiar în debutul cererii de recurs.
Instanţa de control judiciar constată ca fiind corectă dezlegarea dată de judecătorul fondului excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi celei privind lipsa de interes a societăţilor reclamante în declanşarea acestui demers judiciar. În contextul înscrisurilor aflate la dosar şi a dispoziţiilor legale aplicabile s-a considerat motivat că procedura prealabilă a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, termenul de 6 luni calculându-se de la data la care reprezentanţii reclamantelor au luat cunoştinţă de includerea suprafeţei de teren deţinute cu titlu de proprietate în amenajamentul silvic aprobat prin Ordinul nr. 1036/2010, a cărui anulare s-a cerut instanţei de contencios administrativ şi fiscal, deoarece atâta vreme cât din conţinutul actului administrativ contestat sau din încheierea de carte funciară nu rezultă dacă parcela xx care reprezintă drum comunal a fost sau nu înscrisă în amenajamentul silvic, nu pot fi avute ca repere pentru calculul termenului în discuţie nici data emiterii actului şi nici data înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară.
Totodată, în mod judicios s-a reţinut că interesul în promovarea acţiunii în anulare parţială a Ordinului nr. 1036 din 1 iulie 2010 emis de Ministerul Mediului şi Pădurilor (în prezent Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice) este generat de necesitatea accesului de la terenul achiziţionat la data de 14 aprilie 2008 la drumul public.
Asupra fondului pricinii, instanţa de fond a conchis în mod just, pe baza unui amplu probatoriu analizat exhaustiv în considerentele sentinţei, că în amenajamentul silvic al fondului forestier proprietatea publică a statului administrat de O.S. C.-D.S. Iaşi a fost inclus în mod nelegal o suprafaţă de teren cu destinaţia de drum de acces (parcela X) care aparţine teritoriului administrativ al Municipiului Iaşi, situaţie neechivocă stabilită de expert în urma analizei documentaţiei cadastrale, a procesului verbal de delimitare a hotarului dintre UAT Iaşi şi UAT Miroslava, a suprapunerii planurilor de situaţie a celor două localităţi.
În acest context nu poate fi primită susţinerea recurentei RNP Romsilva - D.S. Iaşi potrivit căreia prin abordarea şi soluţia instanţei de fond s-a permis diminuarea suprafeţei fondului forestier, interzisă în principiu de dispoziţiile C. silvic aprobat prin Legea nr. 46/2008.
Se constată, aşadar că nici din perspectiva art. 304 pct. 5 şi 9 şi nici a art. 3041 C. proc. civ. nu există motive pentru reformarea sentinţei recurate.
Avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 312 (1) C. proc. civ. şi art. 20 (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (succesor al fostului Minister al Mediului şi Pădurilor) împotriva Sentinţei civile nr. 412/2012 din 18 decembrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Respinge ca nefondat recursul declarat de D.S. Iaşi împotriva aceleiaşi sentinţe.
Irevocabilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4187/2014. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3145/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
