ICCJ. Decizia nr. 3145/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3145/2014
Dosar nr. 102/45/2013
Şedinţa publică de la 9 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. 102/45/2013 reclamantul C.F. din Judeţul Vaslui a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, SC "N." SRL, SC "S." SRL anularea autorizaţiei de funcţionare din 26 aprilie 2012 emisă de Ministerul Sănătăţii în ceea ce priveşte menţiunile făcute la datele de 26 aprilie 2012 şi 9 iulie 2012 precum şi plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că autorizaţia de funcţionare nu putea fi emisă nici pentru SC N. SRL şi nici pentru SC S. SRL ca urmare a cumpărării autorizaţiei de funcţionare a farmaciei din Vaslui.
Conform menţiunii din 26 aprilie 2012 de pe autorizaţia de funcţionare, aceasta a fost emisă iniţial "ca urmare a Contractului de vânzare-cumpărare a fondului de comerţ din data de 24 ianuarie 2012, intre SC O. SRL în calitate de vânzător şi SC N. SRL în calitate de cumpărător".
Ulterior, conform menţiunii din 9 iulie 2012, autorizaţia de funcţionare a făcut obiectul unui nou contract de vânzare-cumpărare fond de comerţ din 30 mai 2012 încheiat între SC N. SRL în calitate de vânzător şi SC S. SRL în calitate de cumpărător.
În atare condiţii, dincolo de clauzele contractelor de vânzare-cumpărare a fondurilor de comerţ indicate în menţiuni, s-a arătat că este evidentă nelegalitatea autorizaţiei de funcţionare emise pentru SC N. SRL şi, respectiv, SC S. SRL întrucât drepturile conferite prin emiterea autorizaţiei de funcţionare a unei farmacii nu pot intra în circuitul civil şi, implicit, nu pot fi obiectul vreunei tranzacţii.
Invocând dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 266/2008 s-a arătat că în considerarea calităţilor personale ale solicitantului-persoană juridică, Ministerul Sănătăţii emite o autorizaţie de funcţionare pe numele solicitantului - persoană juridică şi pe numele farmacistului-şef în virtutea căruia solicitantul dobândeşte capacitatea de a avea drepturile prevăzute la art. 9 din Legea nr. 266/2008, fiind a atribuită solicitantului intuitu personae.
De asemenea, s-a mai arătat în acţiune că, prin emiterea autorizaţiei de funcţionare, beneficiarul acesteia îşi completează capacitatea juridică de folosinţă, iar aceasta fiind inalienabilă, aptitudinea conferită de către autorizaţia de funcţionare neputând fi înstrăinată.
Astfel, conform art. 207 alin. (2) din Noul C. civ., ar stabili o incapacitate specială de folosinţă a persoanei juridice, incapacitate care reprezintă o limitare a capacităţii juridice a acesteia, iar dacă lipsa autorizaţiei speciale atestă o incapacitate specială a persoanei juridice, ar fi evident faptul că existenţa autorizaţiei duce la completarea capacităţii de folosinţă a acesteia, conferindu-i dreptul de a desfăşura acele activităţi specifice care trebuie autorizate de organele competente.
S-a susţinut că, raportat la inalienabilitatea capacităţii de folosinţă, SC O. SRL nu putea să înstrăineze către SC N. SRL parte din capacitatea sa de folosinţă, după cum acest lucru nu era posibil nici între SC N. SRL şi SC S. SRL, astfel că autorizaţia de funcţionare nu putea fi emisă în baza cumpărării unei alte autorizaţii de funcţionare.
S-a mai arătat că prin emiterea unei autorizaţii de funcţionare ca urmare a cumpărării autorizaţii de funcţionare deţinute de o altă persoană juridică, se realizează în mod vădit o fraudă la lege, întrucât această posibilitate nu este prevăzută de lege.
Chiar dacă art. 17 alin. (1) din Ordinul nr. 962/2009 face referire la cazul preschimbării autorizaţiei de funcţionare, pentru schimbarea deţinătorului de autorizaţie - persoana juridică, acest caz nu poate fi generat de "transferul" unei autorizaţii de funcţionare de la o societate comercială la altă societate comerciale prin încheierea unui contract de vânzare cumpărare a fondului de comerţ.
S-a arătat că atunci când deţinătorul autorizaţiei de funcţionare iniţiale nu mai există, legiuitorul a reglementat procedura preschimbării acestei autorizaţii tocmai pentru a-şi asigura o pârghie legală în verificarea îndeplinirii tuturor condiţiilor legale pentru desfăşurarea de activităţi farmaceutice de către noua persoană juridică.
Or frauda la lege, a apreciat reclamantul, s-ar realiza tocmai prin specularea existenţei în ordinul ministrului a acestei posibilităţi de preschimbare a autorizaţiei de funcţionare pentru schimbarea deţinătorului de autorizaţie - persoană juridică şi prin extinderea abuzivă (contrar raţiunii legii) a cazurilor de schimbare a deţinătorului de la cele privind reorganizarea unei societăţi comerciale (prin comasare sau prin divizare) la cel al vânzărilor-cumpărări de autorizaţii de funcţionare.
Pârâta SC "S." SRL a depus întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiată a acţiunii.
S-au invocat şi excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei interesului reclamantului precum şi excepţia lipsei de obiect a acţiunii.
La data de 6 martie 2013 a fost depusă la dosar întâmpinarea formulată de Ministerul Sănătăţii prin care s-a solicitat de asemenea, respingerea acţiunii introductive de instanţă.
S-au invocat excepţiile lipsei de interes a reclamantului şi cea a lipsei procedurii prealabile.
Prin Sentinţa nr. 76 din 4 aprilie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-au respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii, a lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a lipsei de interes a acestuia în promovarea acţiunii precum şi excepţia lipsei de obiect a acţiunii.
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul C.F. din Judeţul Vaslui în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, SC "N." SRL şi SC "S. " SRL.
A fost obligat reclamantul la plata către pârâta SC "S." SRL a sumei de 1137,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că cererea modificatoare depusă la dosar la data de 22 martie 2013 a fost formulată după expirarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 132 C. proc. civ. şi, având în vedere poziţia procesuală exprimată de apărătorul pârâtei SC "S." SRL, la termenul din 29 martie 2013, instanţa a pus în vedere reclamantului să o înregistreze separat.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, prima instanţă a reţinut că reclamanta a făcut dovada faptului că a urmat procedura prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi cea a lipsei de interes, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 576 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma din domeniul sănătăţii şi 580 din aceeaşi lege, care prevăd printre competenţele reclamantului şi responsabilităţi în domeniul autorizării profesiei de farmacist ceea ce justifică calitatea şi interesul de a verifica condiţiile în care funcţionează farmaciile.
Cu privire la excepţia lipsei de obiect, chiar dacă s-a emis o nouă autorizaţie de funcţionare pentru parată, s-a apreciat că se impune în continuare analizarea valabilităţii menţiunii făcute pe autorizaţia din 26 aprilie 2012 la data de 9 iulie 2012 atât timp cât aceasta şi-a produs efecte pentru o anumită perioadă.
Pe fondul acţiunii, Curtea de apel, în raport de dispoziţiile art. 8 alin. (2) art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008, art. 12 alin. (2) şi (3) din Ordinul nr. 962/2009 şi analizând documentaţiile care au stat la baza celor două menţiuni făcute la data de 26 aprilie 2012 şi 9 iulie 2012 pe autorizaţia de funcţionare din 26 aprilie 2012 emisă de Ministerul Sănătăţii a reţinut că cele două societăţi comerciale pârâte au îndeplinit cerinţele legale şi au depus în susţinerea cererilor de schimbare a deţinătorului autorizaţiei de funcţionare toate actele solicitate de dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 962/2009.
S-au apreciat nefondate susţinerile reclamantului privind faptul că cele două modificări intervenite la autorizaţia de funcţionare au fost întemeiate exclusiv pe contractele de vânzare-cumpărare ale fondului de comerţ.
S-a arătat că în contractul de vânzare-cumpărare din 30 mai 2012 se menţionează expres elementele care constituie fondul de comerţ supus tranzacţionării, în acest fond nefiind inclus şi dreptul asupra autorizaţiei de funcţionare, însă că în contractul de vânzare-cumpărare din 24 ianuarie 2012 încheiat între SC O. SRL şi SC N. SRL se specifică în mod nelegal faptul că fondul de comerţ ce face obiectul tranzacţiei constă în autorizaţia de funcţionare în condiţiile în care această autorizaţie fusese atribuită "intuitu personae" în considerarea îndeplinirii unor condiţii expres prevăzute de lege.
Cu toate acestea, a arătat prima instanţă că nu este justificată cererea de anulare a menţiunii înscrisă pe autorizaţia de funcţionare la data de 26 aprilie 2012 în condiţiile în care contratul a avut ca obiect şi cesionarea drepturilor rezultate din contractul încheiat de SC O. SRL cu C.J.A.S. Vaslui precum şi faptul că au fost anexate cererii de schimbare a deţinătorului autorizaţiei de funcţionare toate documentele cerute de lege (dovada deţinerii spaţiului şi a dotărilor corespunzătoare, documentele de la registrul comerţului, contractul de muncă cu farmacistul şi dovada pregătirii profesionale a acestuia, cererea tip, etc.).
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurentul-reclamant C.F. din Judeţul Vaslui, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut în esenţă că hotărârea instanţei de fond nu a analizat şi nu a răspuns la motivele şi argumentele invocate fiind încălcat astfel dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului iar, pe de altă parte, motivarea şi soluţia pronunţată ar fi nelegală.
Astfel, a susţinut recurentul că deşi cele trei motive principale ale cererii de chemare în judecată au fost redate pe larg în cuprinsul hotărârii instanţei de fond, în motivarea efectivă a soluţiei nu se face decât o referire tangenţială la unele din susţinerile reclamantului.
În esenţă, recurentul-reclamant a arătat că instanţa de fond analizând legalitatea celor două schimbări succesive de deţinător al farmaciei comunitare a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008, fără a analiza în ce condiţii poate interveni schimbarea deţinătorului unei farmacii comunitare.
În opinia recurentului-reclamant singurul caz posibil de schimbare a persoanei juridice pe numele căreia a fost eliberată autorizaţia este doar cel al reorganizării societăţii comerciale în care a fost înfiinţată ca punct de lucru şi autorizată farmacia comunitară, fie în cazul unei comasări, fie în cazul unei divizări.
Intimata SC S. SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant ca nefondat şi menţinerea soluţiei pronunţate de instanţa de fond susţinând în esenţă că cele două menţiuni înscrise pe autorizaţia de funcţionare din 26 aprilie 2012 sunt legale ca şi transferul autorizaţiei de la deţinătorul anterior.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele expuse în continuare.
I. Cu privire la presupusa încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil, drept prevăzut de dispoziţiile art. 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Conform jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare.
Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.
Întrucât Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, dreptul aflat în discuţie nu poate fi considerat efectiv, decât dacă aceste observaţii sunt examinate de către instanţa sesizată.
Dispoziţiile art. 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.
Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti însemnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.
Respectarea acestei cerinţe a motivării actului jurisdicţional aflat în calea extraordinară de atac a recursului s-a analizat în raport de motivele prezentate în acţiunea dedusă judecăţii şi de argumentele aduse în apărare de partea adversă.
În speţa de faţă, instanţa de control judiciar consideră că într-adevăr, hotărârea îndeplineşte cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât prima instanţă a expus în mod corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii sale, cu privire la legalitatea actelor atacate.
II. În ceea ce priveşte criticile recurentului-reclamant cu privire la legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, respectiv nelegalitatea menţiunilor privind funcţionarea farmaciei comunitare înscrise de către structura abilitată a Ministerului Sănătăţii pe autorizaţia de funcţionare din 26 aprilie 2012, privind presupusa nelegalitate a transferului autorizaţiei de la deţinătorul anterior, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.
În mod corect judecătorul fondului a examinat legalitatea celor două menţiuni din perspectiva dispoziţiilor legale incidente, respectiv dispoziţiile art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008 cât şi a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) şi (3) din Ordinul nr. 962/2009, reţinând îndeplinirea tuturor cerinţelor legale.
Nu pot fi primite nici criticile formulate de recurentul-reclamant potrivit cărora schimbarea deţinătorului autorizaţiei de funcţionare ar putea avea loc doar în cazul "reorganizării persoanei juridice", având vocaţie la obţinerea noii autorizaţii numai succesorii universali şi/sau cu titlu universal a persoanei juridice în structura căreia a fost înfiinţată farmacia comunitară.
Aceste susţineri sunt însă nefondate în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008 potrivit cărora, în cazul în care farmacia comunitară îşi schimbă persoana juridică pe numele căreia a fost eliberată autorizaţia, Ministerul Sănătăţii eliberează o nouă autorizaţie de funcţionare pe numele noii persoane juridice, în termenul de 30 de zile de la data solicitării, iar până la eliberarea noii autorizaţii, farmacia comunitară funcţionează în baza vechii autorizaţii.
Astfel fiind, Înalta Curte reţinând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.F. din Judeţul Vaslui împotriva Sentinţei nr. 76 din 4 aprilie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3135/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3160/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
