ICCJ. Decizia nr. 4185/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4185/2014
Dosar nr. 925/46/2013
Şedinţa publică de la 6 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. 4122/90/2012, reclamanta C.E. a chemat în judecată pe pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să anuleze rezoluţia Comisiei de analiză şi evaluare a documentelor cuprinse în dosarul depus de reclamantă şi admiterea contestaţiei formulată în sensul de a admite dosarul de finanţare pentru programul privind "instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire".
Prin Sentinţa nr. 415 din 25 ianuarie 2013, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Piteşti, Secţia civilă de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/204 cu modificările şi completările ulterioare, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, iar conform art. 2 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, prin autoritate publică se înţelege orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
De asemenea, s-a reţinut că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Ordinul nr. 1274/2011 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire, prevăd că, în sensul prezentului ghid, termenii şi expresiile de mai jos se definesc astfel: a) Autoritate - Administraţia Fondului pentru Mediu.
Totodată, s-a mai reţinut că potrivit art. 16 alin. (2) din acelaşi act normativ, comitetul director al Autorităţii avizează centralizatorul privind proiectele respinse, iar potrivit art. 18 se poate depune contestaţie privind decizia Comitetului director la sediul Autorităţii, în termen de 10 zile de la data comunicării rezultatelor, respectiv de la postarea listei cu dosarele de finanţare respinse pe site-ul Autorităţii. Comisia de soluţionare a contestaţiilor, numită prin dispoziţie a preşedintelui Autorităţii, analizează motivele respingerii şi înaintează Comitetului director propunerea de aprobare sau respingere a contestaţiei. Autoritatea soluţionează contestaţia în termen de 15 zile de la înregistrarea acesteia la registratura Autorităţii.
În concluzie din interpretarea coroborată a normelor legale sus-menţionate s-a reţinut că plângerile formulate împotriva actelor emise de autorităţile administraţiei publice centrale se judecă în primă instanţă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar în speţă, obiectul plângerii vizează modul de soluţionare a contestaţiei de către Comitetul Director din cadrul Autorităţii - Administraţia Fondului pentru Mediu, autoritate publică centrală.
La termenul din 8 martie 2013 a fost suspendată judecata cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
La 15 martie 2013, reclamanta a solicitat repunerea cauzei pe rol, arătând că solicită totodată judecarea cauzei în lipsă.
Prin Sentinţa nr. 121/F-CONT din 10 mai 2013, Curtea de Apel Piteşti a respins acţiunea formulată de reclamanta C.E.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.E., criticând sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) şi art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus menţionate, iar recurenta nu şi-a îndeplinit aceste obligaţii legale nici ulterior - deşi a fost citată cu menţiunea timbrării - devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de C.E. împotriva Sentinţei nr. 121/F-CONT din 10 mai 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3067/2014. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4186/2014. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
