ICCJ. Decizia nr. 3283/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3283/2014
Dosar nr. 4292/2/2012
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 25 mai 2012, adresată Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta I.R.G. în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare; Ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului; Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor, a solicitat instanţei să dispună:
- anularea deciziei comisiei de specialitate - "Ştiinţe administrative" din cadrul CNATDCU din 17 octombrie 2011 prin care s-a decis să nu se avizeze titlul ştiinţific de doctor în drept conferit reclamantei;
- anularea Ordinului nr. 6556 din 13 decembrie 2011 emis de pârâtul nr. 2;
- să se constate refuzul nejustificat al pârâţilor de a recunoaşte reclamantei, în condiţiile legii, titlul ştiinţific de doctor în drept, conferit de U.S. din Moldova; - să oblige pe pârâtul Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului să emită ordinul prin care să recunoască reclamantei titlul ştiinţific de doctor în drept, în baza diplomei obţinute în Republica Moldova;
- să oblige pe pârâţi să plătească reclamantei suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale;
- să oblige pârâţii la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune materiale, cu obligarea în solidar a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces.
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, invocând excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive a C.N.A.T.D.C.U. şi CNRED, întrucât instituţiile în discuţie nu au personalitate juridică proprie, fiind doar organe consultative al M.E.C.T.S.
2. Hotărârea instanţei de fond
A. Prin Sentinţa nr. 6424 din 12 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti au fost respinse excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Educaţiei, ca nefondate.
Instanţa a respins acţiunea reclamantei I.R.G. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Centrul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, Ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor, ca nefondată.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este nefondată, având în vedere obiectul acţiunii principale, precum şi faptul că deşi comisiile de specialitate nu au personalitate juridică proprie, sunt organisme consultative ale MECTS, iar reclamanta a formulat contestaţie împotriva deciziei Consiliului prin care a solicitat anularea Deciziei Comisiei de specialitate din cadrul Consiliului, precum şi a Ordinului nr. 6556 din 13 decembrie 2011 privind neechivalarea titlului ştiinţific de doctor în ştiinţe juridice.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, instanţa a reţinut că este neîntemeiată, deoarece cererea de chemare în judecată are ca obiect anularea unor acte administrative emise de MECTS, în sensul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că reclamanta a susţinut teza de doctorat în cadrul U.S. din Moldova, iar prin Hotărârea Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare din 8 iulie 2011 i s-a conferit gradul ştiinţific de doctor în drept. La data de 30 septembrie 2011 reclamanta a depus la CNRED cererea privind recunoaşterea/echivalarea diplomei de doctor din Republica Moldova, fiindu-i comunicat reclamantei faptul că, în urma verificării documentaţiei depuse, Comisia de specialitate "Ştiinţe administrative" din cadrul CNATDCU din 17 octombrie 2011 a apreciat că teza nu îndeplineşte standardele ştiinţifice specifice unei asemenea lucrări. Ca urmare, a fost întocmit Ordinul Ministrului nr. 6556/13 februarie 2011 prin care nu a fost echivalat titlul ştiinţific de doctor în drept.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că prevederile Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi titlurilor ştiinţifice acordate de instituţiile de învăţământ acreditate în România şi Republica Moldova, invocat de reclamantă, nu echivalează cu o recunoaştere automată a diplomelor şi titlurilor ştiinţifice, ci Acordul face referire la recunoaşterea reciprocă a titlurilor ştiinţifice.
Instanţa a reţinut că reclamanta nu a primit aviz favorabil din partea Consiliului Naţional de Atestare având la bază rezultatul Comisiei de specialitate, astfel că potrivit dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ, instanţa nu se poate pronunţa decât cu privire la modul în care instituţiile abilitate au respectat procedurile legale, pârâţii MECTS şi organismele abilitate din cadrul acestuia neputând fi obligate prin hotărâre judecătorească să emită ordinul de atestare a titlului universitar solicitat de către reclamantă, întrucât analiza ştiinţifică a activităţii didactice este de competenţa comisiilor specializate pe domeniul în care candidatul a susţinut concursul, astfel cum rezultă din Regulamentul C.N.A.T.D.C.U.
Instanţa de fond a constatat că Ministrul poate emite ordin de acordare a titlului ştiinţific numai pe baza confirmării acestuia de către Consiliul Naţional, care în cauza dedusă judecăţii a dat un răspuns negativ reclamantei.
Prin urmare, instanţa a constatat că nu se poate reţine un refuz nejustificat al pârâţilor, în sensul legii contenciosului administrativ, deoarece acesteia i s-a răspuns motivat, iar refuzul de a-i conferi titlul ştiinţific de doctor în drept este unul justificat.
3. Recursul formulat de reclamanta I.R.G.
3.1. Sentinţa civilă nr. 6424 din 12 noiembrie 2012, nu este motivată.
Instanţa primind spre soluţionare o acţiune ce vizează anularea unui act administrativ motivat în mod generic şi abstract, nu poate analiza legalitatea şi temeinicia acestuia. Absenţa acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce lipsa motivării lipseşte de orice eficienţă controlul judecătoresc al actelor administrative.
Instanţa de fond, menţinând în vigoare actele administrative atacate, a încălcat, la rândul său, normele de procedură care afectează dreptul la un tribunal independent consacrat de art. 6 parag. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, reflectate în legislaţia română de art. 261 pct. (5) şi art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
3.2. Instanţa de fond nu a analizat concluziile formulate în scris de către reclamantă vizând nulitatea deciziei comisiei de specialitate din cadrul CNATDCU din 17 octombrie 2011, pentru lipsa semnăturii unui număr de 15 membri, precum şi dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Centrului Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor şi Metodologia de recunoaştere şi echivalare a diplomelor, certificatelor şi titlurilor ştiinţifice.
3.3. Atât România, cât şi Republica Moldova, au ratificat Convenţia de la Lisabona cu privire la recunoaşterea atestatelor obţinute în învăţământul superior în statele din regiunea Europei, cu toate consecinţele ce decurg din această Convenţie. Totodată, între Republica Moldova şi România a fost semnat la Chişinău, la 20 iunie 1998, Acordul privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi titlurilor ştiinţifice, acordate de instituţiile de învăţământ acreditate în România şi în Republica Moldova, iar la 26 august 2010, la Chişinău, a fost semnat Protocolul de amendare a Acordului.
Ori, semnând tratatul bilateral sus evocat, în care recunoaşterea titlurilor ştiinţifice are loc necondiţionat, rezultă că statul român a recunoscut aprioric şi competenţa ştiinţifică a instituţiilor de învăţământ acreditate în Republica Moldova, asumându-şi, implicit, rolul de a confirma şi titluri pentru lucrări ştiinţifice faţă de care instituţii de învăţământ omologe din România ar fi putut manifesta o exigenţă sporită, cum se apreciază în cauză. Organele administrative interne ale unui stat partener într-un tratat internaţional, bilateral, sunt obligate a se abţine de la adăugarea unor prevederi procedurale interne, de natură a lipsi de eficienţă respectivul tratat internaţional pe care statul român şi l-a asumat în mod voluntar, conduita contrară fiind de natură a veni în contradicţie şi cu art. 31 alin. (5) din Legea nr. 590/2003.
3.4. Teza de doctorat, în baza căreia s-a acordat titlul de doctor în drept în Republica Moldova, a fost expertizată în strictă conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, şi mai mult de atât, asupra originalităţii ştiinţifice, novaţiei lucrării şi actualităţii referinţelor bibliografice, s-au pronunţat experţi în domeniu - conferenţiari şi profesori universitari din Republica Moldova, inclusiv din România.
În concret, în componenţa Consiliului Ştiinţific Specializat a fost desemnat prin Hotărârea Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare al Republicii Moldova din 31 martie 2011, cu privire la susţinerea tezelor de doctor şi doctor abilitat, în calitate de membru, V.P., doctor în drept, profesor universitar, care a expus asupra importanţei temei cercetate, contribuţiei ştiinţifice a lucrării, evaluării ştiinţifice a tezei de doctorat, etc.
4. Apărările formulate de intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Ministerul Educaţiei Naţionale a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică, reiterând, în esenţă, apărările formulate în faţa instanţei de fond.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de recurs formulate şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Critica recurentei privind nemotivarea Sentinţei civile nr. 6424 din 12 noiembrie 2012, nu va fi primită, observându-se că prima instanţă a respectat prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, instanţa şi-a prezentat coerent argumentele, mai întâi asupra excepţiilor invocate de pârâţi şi ulterior, asupra fondului cauzei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi.
Motivarea clară şi accesibilă răspunde şi exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-şi motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument (de exemplu, Hotărârea din 9 decembrie 1994 în cauza Ruiz Torja contra Spaniei, Hotărârea din 13 martie 2007 în cauza Gheorghe contra României).
În ceea ce priveşte criticile formulate pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, prima instanţă reţinând în mod corect că reclamantei i s-a răspuns motivat la solicitarea privind recunoaşterea/echivalarea titlului ştiinţific de doctor în drept, refuzul conferirii acestui titlu fiind unul justificat.
Astfel, reclamanta s-a adresat Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor cu o cerere pentru recunoaşterea şi echivalarea automată a diplomei de doctor în drept conferită de Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare al Republicii Moldova, invocând drept temei Tratatul de recunoaştere a acestor diplome stipulat prin Acordul încheiat între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova, semnat la Chişinău la 20 iunie 1998.
Conform dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 39/1999, pentru ratificarea acestui acord - diplomele, certificatele şi titlurile ştiinţifice acordate de instituţiile de învăţământ acreditate în cele două ţări se recunosc reciproc.
Acordul a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani cu posibilitatea prelungirii pe perioade de câte un an.
În contextul aderării României la Uniunea Europeană, principiul recunoaşterii reciproce a diplomelor, certificatelor şi titlurilor ştiinţifice acordate de instituţii de învăţământ acreditate în România şi în Republica Moldova, principiu ce este echivalent cu echivalarea automată a acestora, nu se mai poate aplica, atunci când este vorba de un stat terţ Uniunii Europene.
La data de 27 februarie 2006, partea a propus amendamente la Acord în vederea modificării sale în sensul prevalenţei acquis-ului comunitar, începând cu data aderării României la Uniunea Europeană.
Astfel fiind, după aderarea României la Uniunea Europeană, titlurile ştiinţifice de doctor obţinute în Republica Moldova nu mai pot fi recunoscute în mod automat şi necondiţionat, ci numai după parcurgerea procedurii interne de evaluare şi atestare realizată de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi de Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor, conform prevederilor Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi ale Ordinului M.E.C.T.S. nr. 3759/2011.
În ceea ce priveşte Convenţia cu privire la recunoaşterea atestatelor obţinute în învăţământul superior în statele din regiunea Europei, adoptată la Lisabona la 11 aprilie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 172 din 2 octombrie 2008, publicată în M. Of. nr. 382 din 7 octombrie 1998, se reţine că, în ipoteza încetării aplicabilităţii în prezent a Acordului de recunoaştere reciprocă a diplomelor între România şi Republica Moldova, Convenţia de la Lisabona şi legislaţia internă a statului român sunt pe deplin aplicabile, urmând a fi luate în considerare prevederile generale ale Convenţiei (art. 2.3 permite încheierea unor acte care să conţină dispoziţii mai favorabile Convenţiei).
Art. 2.1 din Convenţie permite existenţa unei autorităţi care să hotărască în problemele privind recunoaşterea unei diplome, atestat etc.
În România, acest rol a fost preluat de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor.
Art. 3.2 din Convenţie permite ca fiecare stat parte să ia măsurile necesare ca prevederile şi criteriile folosite în evaluarea şi recunoaşterea atestatelor să fie transparente, unitare şi corecte, ceea ce în speţă nu s-a contestat.
Reţinând aceste aspecte, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a constatat că nu poate fi primită solicitarea recunoaşterii şi echivalării automate a titlului de doctor în drept, fiind nevoie pentru aceasta de parcurgerea unei proceduri stabilite de Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor şi în cadrul căreia numai comisiei de specialitate în domeniul în care candidatul a susţinut concursul, îi revine competenţa exclusivă de a analiza conţinutul dosarelor şi de a propune rezoluţii motivate, care sunt ulterior înaintate Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.
Prin urmare, având în vedere că în cauză propunerea comisiei de specialitate de neechivalare a titlului ştiinţific de doctor în drept a fost motivată de faptul că "Teza nu îndeplineşte standardele ştiinţifice specifice unei asemenea lucrări întrucât nu prezintă elemente convingătoare de definire a instituţiei ce constituie obiect al tezei. Referirile bibliografice nu sunt de actualitate, iar limbajul folosit nu este unul ştiinţific", aspecte de strictă apreciere de specialitate, în mod judicios instanţa fondului a apreciat că decizia luată nu poate fi supusă controlului instanţei de contencios administrativ.
Susţinerea recurentei în sensul că decizia pârâţilor nu este motivată, nu este fondată.
Este adevărat că, în conformitate cu art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, dreptul la informaţie trebuie respectat în raporturile juridice care se stabilesc între autorităţile publice şi cei cărora li se adresează actele emise de către acestea, în sensul motivării oricărui act administrativ, fie el act normativ, sau individual, dar nerespectarea acestei condiţii nu duce la nulitatea actului administrativ, aceasta fiind o condiţie de formă şi o reflectare a principiului transparenţei administraţiei.
În cauză, această condiţie a motivării a fost îndeplinită şi după cum s-a arătat anterior, propunerea comisiei de specialitate de a nu se echivala diploma de doctor în drept a fost motivată, instanţa de judecată neavând competenţa de a înlătura aceste constatări ale unui organ de specialitate şi de a le substitui cu propriile aprecieri.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.R.G. împotriva Sentinţei civile nr. 6424 din 12 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3160/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3371/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
