ICCJ. Decizia nr. 4187/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4187/2014
Dosar nr. 9359/2/2012
Şedinţa publică de la 6 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea formulată la data de 14 decembrie 2012 reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei de contencios administrativ să constate calitatea pârâtului C.P. de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul, fost deţinut politic, a fost recrutat în calitate de colaborator la data de 07 iulie 1973.
A mai arătat că la data de 01 august 1968 pârâtul a dat o declaraţie Securităţii, identificată în dosarul fond informativ nr. I 264243 (cotă C.N.S.A.S.), al cărui titular, fost deţinut politic, a fost urmărit "pentru stabilirea poziţiei politice după punerea în libertate".
În opinia reclamantului, informaţiile furnizate de pârât îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât intenţia unei persoane de a-şi stabili definitiv domiciliul într-un alt stat era o atitudine extrem de gravă din perspectiva regimului, iar cei care luau o astfel de hotărâre erau priviţi ca nişte trădători de patrie.
Prin Sentinţa nr. 1283 din 9 aprilie 2013, Curtea a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Curtea a constatat că acţiunea este neîntemeiată, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Instanţa a reţinut că, în speţă, materialul probator pe care reclamantul îşi întemeiază acţiunea se rezumă la o declaraţie în care pârâtul afirmă despre o anumită persoană, că obişnuieşte să consume în exces băuturi alcoolice, provoacă scandal şi intenţionează să fure un pistol şi eventual să fabrice un pistol din ghips cu care cu care să comită un jaf la banca din Petroşani. În aceeaşi declaraţie s-a mai arătat că respectiva persoană intenţionează să plece într-o excursie la Paris şi să rămână definitiv în Franţa.
Analizând declaraţia dată de pârât, Curtea a constatat că niciunul din aspectele relevate de acesta nu se înscrie în ipoteza textului de lege citat.
Prin urmare, în opinia instanţei, nu s-a putut aprecia că afirmaţiile pârâtului cu privire la aceste aspecte au vizat drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, pentru simplul motiv că nicio reglementare internă sau internaţională nu garantează dreptul persoanei de a comite infracţiuni de drept comun.
În ce priveşte afirmaţiile privind intenţia persoanei de a pleca într-o excursie pentru a rămâne în străinătate, Curtea a observat că nici din declaraţia pârâtului şi nici din alte înscrisuri depuse la dosar nu reiese că această intenţie ar fi fost determinată de considerente de ordin politic.
În concluzie, Curtea a constatat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, susţinând netemeinicia şi nelegalitatea acesteia.
În motivarea căii de atac se arată că se impune admiterea acţiunea acţiunii şi reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, întrucât prin declaraţia scrisă de intimat şi furnizată la 1 august 1968, a fost informată Securitatea cu privire la atitudinea potrivnică regimului comunist manifestată de un fost deţinut politic, constând în intenţia acestei persoane de a pleca într-o excursie pentru a rămâne în străinătate, cunoscută fiind inclusiv de aceasta, atitudinea regimului faţă de emigrare şi faţă de emigranţi.
Se susţine că din declaraţia dată de intimat nu rezultă existenţa vreunei legături între presupusa intenţie de a comite fapte penale şi planul de a emigra.
Cât priveşte divulgarea unor chestiuni strict legate de viaţa personală şi familială a celui denunţat, se arată că a fost dovedit că în speţă, dreptul la viaţa privată a fost efectiv încălcat, deşi legiuitorul cere pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, exclusiv vizarea îngrădirii unor drepturi fundamentale, în sensul expunerii persoanei denunţate unor repercusiuni din partea autorităţilor, nefiind obligatorie dovedirea unor încălcări efective ale drepturilor celui denunţat.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi prezente în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum şi note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar.
Prin Decizia nr. 672 din 26 iulie 2012, Curtea Constituţională a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii din cuprinsul art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii sunt neconstituţionale.
Pentru a se putea constata calitatea de colaborator al unei persoane, dispoziţiile legale menţionate impun ca aceasta să fi furnizat informaţii prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Din înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, rezultă că atât intimatului-pârât C.P. cât şi numitului R.M., menţionat în cuprinsul declaraţiei din 1 august 1968, întocmită şi semnată olograf cu numele real al pârâtului, li s-a deschis dosar de urmărire de către Securitate pentru stabilirea poziţiei politice după punerea în libertate.
În cuprinsul Notei de constatare nr. DI/1/1119 din 17 mai 2012 cu privire la declaraţia din 1 august 1968, la care recurentul face referire ca probă pentru stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe intimat, se menţionează că "din documentele aflate în dosar nu se poate stabili contextul în care C.P. a dat declaraţia de mai sus, dar este posibil ca aceasta să fi fost dată în contextul cercetărilor făcute cu privire la R.M. care a fost reclamat la miliţie de soţie pentru comportament imoral".
De altfel, intimatul-pârât a susţinut că a dat declaraţia respectivă la miliţia din Lonea.
Deci, nu au fost administrate probe certe din care să rezulte că declaraţia menţionată de recurent a fost dată într-un dosar de urmărire de către Securitate.
De asemenea, se constată că referirile la numitul R.M. nu au fost făcute cu intenţia de a-l acuza pentru atitudini potrivnice regimului comunist, ci de a sublinia că faptele şi comportamentul acestuia în familie şi societate se datorează unei stări de sănătate care a impus chiar spitalizarea acestuia.
Aspectele relevate în legătură cu viaţa personală şi familială a numitului R.M. nu pot fi considerate încălcări ale dreptului la viaţa privată, avându-se în vedere şi contextul în care au fost date.
Având în vedere contextul în care au fost date informaţii, cât şi conţinutul acestora, se reţine că acestea nu denunţau atitudini potrivnice regimului comunist care să ducă la îngrădirea dreptului la viaţă privată, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Prin urmare, informaţiile furnizate prin declaraţia din 1 august 1968, nu sunt de natură a conduce la stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe intimatul C.P., conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
În concluzie, în drept, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei nr. 1283 din 9 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4186/2014. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 3135/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
