ICCJ. Decizia nr. 4186/2014. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Anulare act, rectificare carte funciară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4186/2014
Dosar nr. 25129/303/2011
Şedinţa publică de la 6 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 18 noiembrie 2011, sub nr. 25129/303/2011, reclamanta M.V. a chemat în judecată pe pârâţii SC I.P. SA, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti Sector 6, Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Comuna Chiajna şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Judeţene Ilfov solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate că este proprietara imobilului - teren în suprafaţă de 3000 mp situat în Bucureşti, Şos. P., sector 6, nr. cadastral x1, să constate nulitatea absolută parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 15 octombrie 2004 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în favoarea pârâtei SC I.P. SA pentru imobilul sus-menţionat, să se dispună totodată, anularea nr. cadastral x1/8 la PI/9 a C.F. Individuale nr. 50484 din localitatea Bucureşti emis pentru imobilul sus-menţionat şi să se dispună rectificarea C.F. nr. x2 bis nedefinitivă a Municipiului Bucureşti Sector 6 prin radierea din partea a II-a a acesteia a menţiunii legate de referatul de suprapunere din 10 octombrie 2011 emis de OCPI, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
La data de 5 martie 2012 pârâta Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei, excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile, excepţia tardivităţii acţiunii raportat la prevederile Legii nr. 554/2004, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nefondate.
La data de 14 martie 2012 pârâta SC I.P. SA a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 71469/2004 emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor judeţului Ilfov, în privinţa suprafeţei de 3000 mp situată în sola 57/5, parcela 233/1, ce are nr. poştal provizoriu 252 pe Şos. Prelungirea Ghencea.
La data de 18 iunie 2012 pârâta Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar a comunei Chiajna a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea cererii reconvenţionale formulate de pârâta-reclamantă SC I.P. SA.
La data de 06 septembrie 2012 pârâta Comisia Judeţeană Ilfov pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SN I.P. SA prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondată şi nelegală.
Prin sentinţa din 3 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei procedurii prealabile şi a respins acţiunea formulată de reclamanta M.V., ca inadmisibilă.
Împotriva sentinţei din 3 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta M.V.
În ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul pentru motivarea recursului, instanţa urmează a o respinge în considerarea următoarelor argumente.
În susţinerea cererii de repunere în termenul pentru motivarea recursului, recurenta M.V. arată că nu i-a fost comunicată sentinţa pronunţată de instanţa de fond, astfel că nu a avut posibilitatea să formuleze motivele de recurs în raport cu motivarea hotărârii atacate.
Din înscrisul existent la dosarul Curţii de Apel Bucureşti, rezultă că sentinţa din 3 aprilie 2013 a fost comunicată recurentei la data de 11 iunie 2013.
Prin urmare, împrejurarea invocată de recurentă, că nu a putut depune motivele de recurs întrucât nu i-a fost comunicată sentinţa, nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II a C. proc. civ., care reglementează procedura repunerii în termen, situaţie faţă de care instanţa urmează a respinge cererea cu consecinţa constatării nulităţii recursului, în aplicarea sancţiunii prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit art. 3021 C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, (...) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
A motiva recursul înseamnă, pe de parte arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar şi dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
Numai indicarea greşită a motivelor de recurs obligă instanţa la o încadrare corectă a acestora, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., o asemenea obligaţie nefiind stabilită în sarcina instanţei în situaţia în care recurentul nu indică niciun motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În cauză, recurenta nu s-a conformat dispoziţiilor înscrise în art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ., întrucât în cererea de recurs nu a indicat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege.
Aşa cum se poate observa recurenta a depus la dosarul cauzei o simplă declaraţie de recurs.
Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. şi cum nu au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit dispoziţiilor alin. (2) ale aceluiaşi articol, Curtea urmează a constata că recursul este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul pentru motivarea recursului.
Constată nulitatea recursului declarat de M.V. împotriva sentinţei din 3 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4185/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4187/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
