ICCJ. Decizia nr. 3183/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3183/2014
Dosar nr. 9222/2/2012
Şedinţa publică de la 10 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 1681 din 5 decembrie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 570/2000, au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a tardivităţii introducerii acţiunii invocate de pârâta D.G.P. a Municipiului Bucureşti, iar acţiunea formulată de reclamantul N.V. în contradictoriu cu pârâţii I.G.P., D.G.P. a Municipiului Bucureşti şi Ministerul de Interne a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei decizii a formulat, la data de 11 februarie 2013 cerere de revizuire reclamantul, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 9222/2/2012, invocând faptul că această hotărâre a avut la bază Ordinul I.G.P. din 25 iunie 1998 şi răspunsul la interogatoriu dat de D.G.P. a Municipiului Bucureşti, acte pe care le declară false.
Prin sentinţa civilă nr. 1477 din 25 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de N.V. împotriva sentinţei civile nr. 1681 din 5 decembrie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 570/2000, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul de Interne, I.G.P. şi D.G.P. a municipiului Bucureşti, ca inadmisibilă.
Recursul declarat în cauză.
Şi împotriva acestei hotărâri, N.V. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că deşi recurentul N.V. a fost citat cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 RON, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 şi timbru judiciar 0,3 RON, conform dovezilor anexate la dosar, aceasta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.
Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum şi cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru şi prin depunerea timbrului judiciar.
Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
În aceste sens sunt şi dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii”.
Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de N.V. împotriva sentinţei civile nr. 1477 din 25 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3179/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3220/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
