ICCJ. Decizia nr. 3220/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3220/2014
Dosar nr. 6781/118/2013
Şedinţa publică de la 11 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul R.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea raportului de evaluare din 3 iulie 2013, emis de această autoritate.
La data de 15 aprilie 2014 s-a depus la dosar cererea de intervenţie în interes alăturat reclamantului R.C., formulată de SC R. SA, prin care s-a solicitat admiterea intervenţiei în interes alăturat şi admiterea cererii reclamantului de anulare a raportului de evaluare întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie formulată în interesul reclamantului, prin Încheierea din data de 22 mai 2014, Curtea a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de SC R. SA, ca inadmisibilă, constatând că aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune admiterea acesteia.
Astfel, s-a reţinut că intervenienta nu a justificat interesul de a interveni în proces; intervenienta nu a arătat care ar putea fi consecinţele negative ce se pot ivi în ceea ce o priveşte prin neparticiparea sa la procesul declanşat de reclamant.
În opinia instanţei, faptul că cererea principală dedusă judecăţii priveşte incompatibilitatea unui ales local constatată printr-un raport de evaluare, că această incompatibilitate priveşte calitatea deţinută de reclamant în cadrul SC R. SA, nu prefigurează interesul legitim al societăţii care să justifice intervenţia voluntară accesorie.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva Încheierii din 22 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa a declarat recurs SC R. SA, susţinând netemeinicia şi nelegalitatea acesteia.
În esenţă, în motivarea căii de atac, se susţine că primarii au obligaţia legală de a face parte din adunarea generală a societăţilor comerciale care furnizează servicii publice unităţilor administrative teritoriale membre ale unei asociaţii intercomunitare, iar stabilirea incompatibilităţii ar conduce la o încălcare a obligaţiilor ce revin operatorului regional respectiv.
De asemenea, s-a arătat că aplicarea incompatibilităţii prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 împiedică îndeplinirea misiunii acestor servicii publice în sensul prevederilor art. 4 alin. (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, art. 14 şi art. 106 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, iar inconvenientele cauzate primarului fiecărei unităţi administrative prin incompatibilitatea cu funcţia publică ce impune controlul asupra serviciului public prin rolul de reprezentant în adunarea generală a acţionarilor operatorului regional sunt vădit disproporţionate faţă de scopul de conformare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare la cerinţele de mediu ale U.E., realizat prin constituirea în comun de către UAT-uri a unui operator regional însărcinat cu îndeplinirea misiunii lor de serviciu public.
În cazul în care o altă persoană ar exercita acest control, atunci acesta nu ar mai fi analog celui exercitat asupra propriilor servicii ale UAT, motiv pentru care este nelegală motivarea instanţei de fond în sensul că poate fi desemnat un alt reprezentant.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate.
Combătând criticile recurentei, în esenţă, s-a susţinut că în ceea ce priveşte cererea de intervenţie formulată, aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 63 din Noul C. proc. civ.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul formulat, îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă de la pct. 1, obiectul cauzei îl reprezintă cererea formulată de reclamantul R.C. pentru anularea raportului de evaluare din 3 iulie 2013, prin care A.N.I. a stabilit starea de incompatibilitate a reclamantului - Primar al Comunei Amzacea, în raport cu calitatea sa de reprezentant al acestei comune în AGA a SC R. SA Constanţa, contrar prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.
La data de 16 aprilie 2014, SC R. SA Constanţa a formulat o cerere de intervenţie accesorie în temeiul art. 61 alin. (1) şi (3) din Noul C. proc. civ., care a fost respinsă de Curtea de apel prin Încheierea din 22 mai 2014, ca inadmisibilă, reţinându-se în esenţă că aceasta nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi admisă în principiu.
Deci, în cauza de faţă, este vorba de o cerere de intervenţie accesorie formulată de o persoană juridică străină de raportul juridic dedus judecăţii, astfel încât, în privinţa cererii de intervenţie rămân aplicabile exclusiv dispoziţiile art. 61 şi urm. din Noul C. proc. civ.
Celelalte critici se subsumează afirmaţiei că instanţa de fond a ignorat interesul pe care SC R. SA Constanţa îl are în susţinerea apărării reclamantului care a formulat cerere de anulare a Raportului A.N.I. menţionat prin care acesta a fost declarat incompatibil potrivit art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 191/2003, critici care sunt, de asemenea, nefondate.
În raport cu obiectul litigiului şi cu calitatea reclamantului de reprezentant al UAT Amzacea în AGA în cadrul SC R. SA Constanţa, societatea comercială nu poate justifica un interes legal în anularea unui act administrativ, respectiv raportul de evaluare al A.N.I. nr. x/2013, care, ca orice act administrativ se bucură, până la proba contrarie, de o puternică prezumţie de legalitate şi veridicitate, fiind presupus a fi adoptat/emis/întocmit pe baza legii şi pentru aplicarea în concret a legii.
De altfel, în mod corect instanţa de fond a reţinut că intervenienta nu a menţionat sau dovedit în ce constau consecinţele negative care ar putea părea în ceea ce o priveşte, prin neparticiparea sa la procesul declanşat de reclamantul R.C. în contradictoriu cu A.N.I., fapt nedovedit nici în recurs.
Referirile la aspectele care vizează regimul incompatibilităţilor şi la prevederile Tratatului privind Uniunea Europeană ţin de fondul cauzei şi nu de esenţa cererii de intervenţie şi nu pot fi analizate în cadrul cererii de intervenţie formulată de SC R. SA, în temeiul art. 61, 63 din Noul C. proc. civ.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte reţine ca fiind legală şi temeinică hotărârea recurată, recursul fiind nefondat, urmând să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC R. SA împotriva Încheierii din 22 mai 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3183/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3133/2014. Contencios → |
|---|
