ICCJ. Decizia nr. 3321/2014. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3321/2014
Dosar nr. 6503/110/2011
Şedinţa publică de la 18 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 244/2012 din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile procedurale invocate de pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri - excepţia inadmisibilităţii, excepţia prematurităţii şi excepţia tardivităţii acţiunii formulate şi a respins acţiunea formulată de reclamantul C.I. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi Comerţului şi Societatea Naţională a Cărbunelui SA, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a analizat excepţiile procedurale invocate de pârâtul Ministerul Economiei şi Comerţului, reţinând faptul că acţiunea nu este inadmisibilă, reclamantul având dreptul dat de lege de a solicita anularea unui act ce consfinţeşte un drept de proprietate unei persoane fizice sau juridice dacă dovedeşte un interes legitim, iar acesta a fost dovedit de reclamant prin susţinerea făcută şi anume că în suprafaţa de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâtei Societatea Naţională a Cărbunelui SA Ploieşti s-ar afla şi terenul proprietatea sa.
În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii şi cea a tardivităţii acţiunii, Curtea a constatat faptul că Certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis nu reclamantului, ci unei persoane juridice şi nu s-a făcut dovada momentului când C.I. a luat cunoştinţă de acest act, pentru a se avea în vedere la calculul termenului de introducere a acţiunii.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a apreciat că acţiunea este nefondată, întrucât pârâta Societatea Naţională a Cărbunelui SA Ploieşti a dobândit proprietatea prin efectul Legii nr. 15/1990 şi nu prin actul administrativ contestat.
Totodată, s-a constatat că certificatul de atestare a proprietăţii a fost emis în aplicarea actului normativ mai sus menţionat, pârâta având terenul în administrare prin Decretul nr. 1133 din 20 noiembrie 1961, la acea dată născându-se Întreprinderea Minieră Comăneşti. În ceea ce priveşte susţinerea că pârâta ar deţine în proprietate şi o suprafaţă de teren proprietatea reclamantului, Curtea a apreciat că reclamantul poate formula acţiune în revendicare, în cadrul căreia pe baza unei expertize topografice se poate stabili amplasamentul real, pentru fiecare parte a terenului, pe baza actelor de proprietate şi schiţelor anexe deţinute.
Împotriva Sentinţei civile nr. 244/2012 din 6 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs în termen legal reclamantul C.I., prin care au fost formulate critici de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii atacate.
S-a învederat, prin cererea de recurs, după ce s-a făcut istoricul litigiului, că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că reclamantul poate formula acţiune în revendicare în cadrul căreia pe baza unei expertize topografice se poate stabili amplasamentul real, pentru fiecare parte, a terenului, în temeiul actelor de proprietate şi a schiţelor anexe deţinute, întrucât sunt la dosar acte şi înscrisuri, inclusiv cu caracter topografic, care fac dovada dreptului de proprietate.
A mai relevat reclamantul că actul administrativ atacat, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, este nelegal, prima instanţă săvârşind mai multe omisiuni în cursul judecăţii.
Intimaţii Ministerul Economiei (succesorul fostului Minister al Economiei şi Comerţului) şi Societatea Naţională a Cărbunelui SA Ploieşti nu au depus la dosar întâmpinare.
Recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva Sentinţei nr. 244/2012 din data de 20 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este fondat şi urmează a fi admis, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 6503/110/2011 la Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi ulterior, urmare declinării de competenţă dispusă prin Sentinţa civilă nr. 880 din 23 mai 2012, la Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi Comerţului şi Societatea Naţională a Cărbunelui S.A. Ploieşti, anularea actului administrativ certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria M03 nr. 8238 din 14 aprilie 2003 emis de fostul Minister al Industriei şi Resurselor pentru societatea comercială cu capital de stat, înfiinţată prin H.G. nr. 575 din 20 septembrie 1997, sub denumirea Societatea Naţională a Cărbunelui Ploieşti S.A., şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra suprafeţei totale de teren de 11.446 mp consfinţit prin Ordinele Prefectului judeţului Bacău nr. 14 din 4 februarie 2000 şi nr. 254 din 6 noiembrie 2002.
Instanţa de fond, prin sentinţa recurată, a procedat în mod întemeiat la respingerea ca neîntemeiate a excepţiilor inadmisibilităţii, a prematurităţii şi a tardivităţii acţiunii, invocate de pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.
Cât priveşte însă modul de soluţionare pe fond a cauzei, în sensul respingerii ca nefondată a acţiunii în anulare, se reţine că judecătorul fondului a statuat, în considerentele sentinţei atacate, într-o manieră extrem de concisă şi nesusţinută de argumente de fapt şi de drept pertinente, că pârâta Societatea Naţională a Cărbunelui SA Ploieşti a dobândit proprietatea asupra suprafeţei de 35.280,00 mp teren prin efectul Legii nr. 15/1990 şi nu prin actul administrativ contestat şi că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost emis în aplicarea actului normativ mai sus menţionat.
În aceste condiţii, se constată că prima instanţă a pronunţat hotărârea recurată cu nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. din 1865, cu modificările şi completările ulterioare, practic fără a cerceta motivele invocate prin cererea de chemare în judecată, fără a analiza, în concret, legalitatea actului administrativ contestat, şi fără a examina dacă atestarea dreptului de proprietate asupra terenurilor s-a făcut cu respectarea cerinţelor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 1 din H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale.
Prin urmare, a fost încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil, iar concluzia care se impune este aceea că recurentului i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.
În consecinţă, constatându-se că este nelegală hotărârea pronunţată în cauză, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor art. 304 pct. 7, art. 312 alin. (1) - (3) şi art. 313 C. proc. civ. din 1865, cu modificările şi completările ulterioare, admiterea recursului declarat de C.I. împotriva Sentinţei nr. 244/2012 din data de 20 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.I. împotriva Sentinţei nr. 244/2012 din 20 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3320/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3323/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
