ICCJ. Decizia nr. 3324/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3324/2014
Dosar nr. 6085/2/2012
Şedinţa publică de la 18 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 6933 din 5 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, având ca obiect constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul I.V.M.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a analizat înscrisurile depuse de autoritatea reclamantă la dosarul cauzei, constatând că Ministerul de Interne - Departamentul Securităţii Statului a întocmit procese-verbale de distrugere a dosarelor din baza de lucru, dosare privind supravegherea informativă, iar pârâtul este menţionat la numărul de ordine 87. Din aceste înscrisuri a rezultat că pârâtul a fost urmărit de fosta Securitate, dar nu şi aspectul că a colaborat cu aceasta.
Curtea a apreciat că notele informative depuse la dosar, prin care persoanele cu nume conspirative „I.” şi „M.T.” au transmis Securităţii informaţii, deşi cuprind informaţii care se referă la activităţi şi atitudini ale persoanelor urmărite potrivnice regimului totalitar comunist, iar informaţiile vizează îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, acestea nu pot fi atribuite pârâtului chemat în judecată.
S-a reţinut că nu există niciun înscris la dosar din care să rezulte expres că I.V.M. a colaborat cu Securitatea sub numele conspirativ „I.” sau/şi „M.T.”, astfel cum afirmă Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Reclamantul susţine că pârâtul a avut numele conspirativ I.V.M., iar din anul 1981 a colaborat cu Securitatea sub numele conspirativ „I.”, însă nu a depus la dosar înscrisuri relevante care să conducă la concluzia că există identitate între persoana pârâtului şi colaboratorul/colaboratorii Securităţii „I.” şi/sau „I.V.M.”.
Instanţa a reţinut că susţinerile reclamantului nu au putut fi coroborate cu alte probe, de exemplu înscrisuri oficiale, scrise şi semnate de pârât, pentru ca, în cadrul unei expertize grafologice, să se stabilească o identitate între pârât şi colaboratorul/colaboratorii Securităţii „I.” şi „I.V.M.”.
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs s-a arătat în esenţă că deşi prima instanţă a reţinut îndeplinirea ambelor condiţii referitoare la conţinutul informaţiilor furnizate Securităţii a respins acţiunea în constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe I.V.M., reţinând în mod eronat că nu s-a dovedit că pârâtul este una şi aceeaşi persoană cu informatorul care a scris notele adresate Securităţii şi le-a semnat cu numele conspirative „I.V.M.”, „M.T.” şi „I.”.
Or, arată recurentul, intimatul a recunoscut explicit că a furnizat informaţii Securităţii, aşa cum rezultă din notele scrise depuse la dosarul de fond, precizând că dacă există înscrisuri olografe acestea „au fost luate sub presiune psihologică în timpul stagiului militar (19 - 20 ani), iar ulterior sub ameninţarea că voi fi divulgat de colaborare în timpul armatei”.
Notele informative la care s-a făcut trimitere prin acţiune au fost scrise olograf de intimat, iar, în plus, acestea nu neagă faptul că l-a cunoscut pe ofiţerul său de legătură - plt. maj. C.R.; totodată prin notele informative sunt denunţate atitudini potrivnice regimului comunist şi vizează încălcarea de drepturi fundamentale ale omului.
De altfel definiţia legală a noţiunii de colaborator al Securităţii nu cere existenţa unei pluralităţi de informaţii furnizate, fiind de ajuns şi un singur denunţ care să îndeplinească cele două condiţii, pentru reţinerea acestei calităţi.
Ca urmare, s-a solicitat admiterea recursului şi, în principal, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe dacă se va considera necesară verificarea de scripte, iar în subsidiar, modificarea hotărârii şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Examinând cauza prin prisma obiectului ei, a normelor legale incidente (art. 2 lit. b)) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 modificată şi completată), a probatoriului administrat, Înalta Curte reţine că nu există motive de reformare a sentinţei recurate din perspectiva art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel că va respinge recursul pentru cele ce vor fi punctate în continuare.
În evaluarea acţiunii cu care a fost învestită Secţia contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti în temeiul art. 11 alin. (1) cu referire la art. 3 lit. z) şi la art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, instanţa a procedat corect raportându-se la materialul probator furnizat de CNSAS şi procesat în Nota de constatare care a însoţit cererea de chemare în judecată, observând un lucru de netăgăduit şi anume faptul că nu există nicio dovadă privitoare la identitatea între persoana pârâtului şi persoana colaboratorului Securităţii cu numele conspirativ „I.” sau/şi „I.V.M.”. Or, o asemenea clarificare trebuia făcută de titularul acţiunii în atâta vreme cât s-a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în persoana pârâtului I.V.M., sarcina probei revenind autorităţii publice căreia îi aparţine demersul judiciar.
Contrar celor afirmate de recurent, problema în discuţie nu priveşte conţinutul notelor informative întocmite şi semnate olograf cu unul din numele conspirative menţionate, ci mult mai grav inexistenţa vreunui înscris care să confirme că pârâtul este cel care a colaborat cu Securitatea sub numele conspirative „I.” şi/sau „I.V.M.”.
Judecătorul fondului a reţinut în mod judicios că susţinerile reclamantului nu sunt dovedite, nefiind depuse înscrisurile pe baza cărora să se stabilească neechivoc că notele informative ar fi aparţinut pârâtului. De altfel, chiar reclamantul arată în acţiune că nu există un angajament semnat de pârât pentru colaborarea cu Securitatea însă consideră că acest aspect „este total lipsit de importanţă” deoarece legiuitorul a înţeles să condiţioneze constatarea calităţii de colaborator de stricta furnizare de date şi informaţii organelor de Securitate de tipul celor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. O asemenea abordare simplistă din partea unei autorităţi a statului, nu poate fi acceptată/încurajată.
În plus, reţine instanţa de fond că înscrisurile cu care susţine reclamantul că demonstrează identitatea reală a colaboratorului sub numele conspirativ, iniţial „I.V.M.” şi ulterior „I.” nu se regăsesc în materialul prezentat instanţei de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
În condiţiile lipsei oricărei dovezi că pârâtul este una şi aceeaşi persoană cu colaboratorul Securităţii menţionat, în mod corect instanţa nu a dat o soluţie favorabilă solicitării autorităţilor reclamante apreciind că nu este suficientă numai convingerea acesteia că pârâtul este cel care a colaborat cu Securitatea sub ambele nume conspirative enunţate.
Înalta Curte mai reţine că înscrisul de la dosar fond, la care trimite cu atâta siguranţă recurentul, nu este de natură a suplini lipsurile constatate de instanţa de fond, iar faptul că intimatul nu neagă că l-a cunoscut pe ofiţerul C.R. este absolut nerelevant raportat la obiectul cauzei deduse judecăţii.
Toate celelalte aspecte enunţate în cererea de recurs nu reprezintă critici reale aduse soluţiei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, ci opinii care se îndepărtează de la scopul urmărit de legiuitor aşa cum este acesta menţionat chiar în preambulul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Având în vedere cele expuse şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2000 modificată şi completată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei civile nr. 6933 din 5 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3323/2014. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3325/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
