ICCJ. Decizia nr. 3314/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3314/2014
Dosar nr. 1381/2/2012
Şedinţa publică de la 18 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21 februarie 2012, reclamantul G.D. prin Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună anularea Ordinului nr. 600/2005, precum şi constatarea nelegalităţii acestuia.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut, în esenţă că, la data de 5 august 2010, Şeful IPJ Galaţi a emis Dispoziţia nr. S/272 din 5 august 2010 prin care s-a dispus încetarea raporturilor sale de serviciu cu unitatea.
În preambulul acestei dispoziţii a fost menţionat Ordinul nr. 600/2005 emis de MAI pentru aprobarea competenţelor de gestiune a resurselor umane ale ministerului administraţiei şi internelor.
A mai arătat că Ordinul nr. 600/2005 a fost emis cu încălcarea normelor de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative stabilite prin Legea nr. 24/2000 modificată şi completată ulterior prin Legea nr. 189/2004, respectiv a art. 10 şi 73 din această lege, fiind încălcat principiul publicării actelor administrative normative, ceea ce trage nulitatea acestuia.
Totodată, prin acţiunea de faţă s-a mai solicitat să se constate nelegalitatea aceluiaşi ordin, fiind invocate prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ cu modificările şi completările ulterioare.
Pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată argumentând, în esenţă, că excepţia de nelegalitate a unui act administrativ este o procedură incidentală ce se poate face numai în cadrul unui alt proces, iar în ceea ce priveşte anularea Ordinului nr. 600/2005, s-a solicitat să se constate că, în prealabil, reclamantul nu s-a adresat cu o plângere prin care să solicite revocarea acestuia, fapt ce face ca prezenta acţiune să fie inadmisibilă pentru neparcurgerea procedurii prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cererii de chemare în judecată s-a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 6592 din 19 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate invocată de autoritatea publică pârâtă Ministerul Administraţiei şi Internelor şi a respins ca atare excepţia de nelegalitate.
A dispus admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii formulată de reclamantul G.D. reprezentat de Sindicatul Democrativ al Bugetarilor din România prin preşedinte S.L., cu sediul în Galaţi, pentru lipsa plângerii prealabile, excepţie invocată de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi a respins ca atare acţiunea.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, analizând cu prioritate excepţiile invocate în cauză, a reţinut următoarele aspecte:
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 600/2005, Curtea a admis-o, având în vedere dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anularea Ordinului nr. 600/2005, invocată de autoritatea publică pârâtă pentru neparcurgerea procedurii prealabile, Curtea a apreciat-o, de asemenea, întemeiată, având în vedere dispoziţiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ.
Curtea a constatat că din conţinutul actelor aflate la dosar nu rezultă că reclamantul s-ar fi adresat cu o astfel de plângere pârâtei prin care să solicite revocarea Ordinului a cărui anulare s-a cerut în cadrul litigiului de faţă, ceea ce face ca acţiunea să fie inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamantul G.D. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, recurentul a criticat atât soluţia de admitere a excepţiei inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate, cât şi soluţia de admitere a excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, depunând la dosar înscrisuri doveditoare în sensul îndeplinirii procedurii prealabile.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurent şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Înalta Curte constată că reclamantul G.D. a supus controlului judiciar Ordinul nr. 600/2005 emis de M.A.I. pentru aprobarea competenţelor de gestiune a resurselor umane ale ministerului administraţiei şi internelor, cerere întemeiată pe prevederile art. 8, art. 10 alin. (1) teza a II-a şi art. 18 din Legea nr. 554/2004.
În speţă, actul considerat nelegal şi vătămător este Ordinul nr. 600/2005.
Împotriva acestui ordin s-a exercitat recursul ierarhic ca modalitate a procedurii prealabile reglementată expres în cuprinsul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Din redactarea textului art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reţinut de instanţa de fond ca temei de drept al inadmisibilităţii acţiunii, rezultă că obiectul procedurii prealabile îl constituie actul administrativ, procedura prealabilă vizează actul autorităţii emitente, cererea de revocare adresându-se fie autorităţii emitente, fie autorităţii ierarhic superioare.
Or, reclamantul-recurent s-a adresat autorităţii ierarhic superioare, solicitând revocarea ordinului la data de 28 ianuarie 2012, situaţie în care au fost respectate cerinţele art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte arată că plângerea prealabilă reprezintă un remediu legal pus la dispoziţia persoanelor vătămate şi nu o cale excesivă care ar fi de natură să restrângă accesul la justiţie, într-un termen rezonabil, conform cerinţelor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Formularea plângerii prealabile sub forma recursului ierarhic sau graţios reprezintă în opinia legiuitorului român o condiţie specială de exercitare a acţiunii în contencios administrativ, sancţiunea neîndeplinirii acestei condiţii fiind aceea a respingerii acţiunii ca inadmisibilă.
În cauză, s-a aplicat greşit această sancţiune deoarece reclamantul a parcurs procedura prealabilă sesizării instanţei de judecată, pentru că acesta a solicitat revocarea Ordinului nr. 600/2005, adresându-se instituţiei emitente, care i-a soluţionat cererea la data de 22 februarie 2012, ceea ce reprezintă recursul ierarhic.
Procedura prealabilă nu a fost concepută ca un mijloc de împiedicare sau restrângere a accesului la justiţie, ci dimpotrivă ca o posibilitate de remediere a eventualei nelegalităţi a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent sau organul ierarhic superior.
Această procedură specială a fost respectată în cauză, neexistând niciun temei pentru ca recurentul să fie obligat să formuleze o nouă plângere prealabilă, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1), (3) şi (5) raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, se va casa sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, care urmează să analizeze cauza şi să răspundă tuturor motivelor şi apărărilor invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România în numele şi pentru membrul de sindicat G.D. împotriva Sentinţei civile nr. 6592 din 19 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3313/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3320/2014. Contencios → |
|---|
