ICCJ. Decizia nr. 3435/2014. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3435/2014
Dosar nr. 4933/2/2012
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat anularea Deciziei nr. 336 din 31 mai 2012 emisă de pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului (C.N.A.) şi exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 15.000 lei; în subsidiar, a solicitat să se constate că sancţiunea aplicată de autoritatea publică pârâtă este disproporţionată faţă de gravitatea faptei reţinute şi înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a somaţiei publice sau diminuarea spre minimul prevăzut de lege a cuantumului amenzii aplicate.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut, în esenţă, că prin decizia contestată a fost sancţionată cu amendă, având ca temei pretinsa încălcare a prevederilor art. 63 alin. (2) din Legea nr. 67/2004, ale art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 66 alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările ulterioare, precum şi a art. 3 şi 10 din Decizia nr. 195/2012 privind principii şi reguli de desfăşurare, prin intermediul posturilor de radio şi de televiziune, a campaniei electorale din anul 2012 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.
În esenţă, a arătat că toate criticile aduse de autoritatea publică pârâtă prin raportare la conţinutul emisiunilor realizate avute în vedere în prezenta cauză şi la obligaţiile care revin jurnaliştilor prin prisma sistemului de protecţie reglementat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru exercitarea drepturilor la libera exprimare şi informare, sunt neîntemeiate.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, susţinând caracterul nefondat al acesteia raportat la elementele constitutive ale unei contravenţii şi a căror existentă autoritatea trebuie să o argumenteze şi să o probeze.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 6436 din 12 noiembrie 2012, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantă, a modificat Decizia nr. 336 din 31 mai 2012 emisă de pârât, în sensul diminuării cuantumului sancţiunii cu amendă până la concurenţa sumei de 10.000 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele: În speţă, prin decizia contestată în prezenta cauză, autoritatea publică pârâtă a reţinut în sarcina reclamantei faptul că unele dintre subiectele abordate în emisiunile informative, de dezbatere şi dezbatere electorală difuzate în perioada 23 - 28 mai 2012, nu au fost tratate de radiodifuzor cu obiectivitatea, imparţialitatea şi buna credinţă necesare pentru formarea unei opinii libere şi corecte a publicului, unele din informaţiile prezentate în cadrul discuţiilor fiind de natură să prejudicieze dreptul persoanei la imagine.
De asemenea, având în vedere că în perioada 11 mai - 7 iunie 2012 se desfăşura campania electorală pentru alegerile locale, au fost afectate şi reflectarea campaniei electorale, echilibrul, echitatea şi corectitudinea acesteia.
Cu privire la afirmaţia reclamantei, potrivit căreia niciunul dintre cele două subiecte dezbătute în emisiunile "E.p." şi "P.î.", în speţă cel privind achiziţionarea de către familia C. a fostului H.G. pentru suma de 590.000 euro şi cel referitor la o pretinsă implicare prin interpuşi a domnului G.S., în afaceri cu energie, nu se află sub sfera de reglementare a dispoziţiilor Deciziei CNA nr. 195/2012, nefiind emisiuni de campanie electorală.
În speţă, prima instanţa a remarcat faptul că unul din temeiurile juridice ale deciziei de sancţionare este şi art. 63 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, potrivit cu care radiodifuzorii publici şi privaţi sunt obligaţi să asigure, în cadrul serviciilor de programe audiovizuale, desfăşurarea unei campanii electorale echitabile, echilibrate şi corecte pentru toate partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, precum şi pentru toţi candidaţii.
A reţinut că, deşi nu sunt emisiuni electorale, astfel cum sunt acestea reglementate de art. 64 din Legea nr. 67/2004 şi art. 5 alin. (1) din Decizia CNA nr. 195/2012, prin folosirea sintagmei "în cadrul serviciilor de programe audiovizuale" legiuitorul a avut în vedere şi emisiunile care dobândesc caracter electoral, iar nu doar cele care sunt calificate de radiodifuzor ca fiind electorale.
Prin decizia de sancţionare, Consiliul nu a echivalat emisiunea de dezbatere politică cu una electorală, ci a constatat că faţă de conţinutul acesteia, de subiectele abordate şi, în mod deosebit, de calitatea persoanelor care au făcut obiectul emisiunii, care erau implicate fie direct, fie în calitate de reprezentant al unui competitor electoral în competiţia electorală pentru alegerile locale, emisiunea a avut caracter electoral, chiar dacă reclamanta nu a înţeles să o califice astfel.
Practic, din prevederile legale invocate, prin folosirea sintagmei "în cadrul serviciilor de programe audiovizuale" se poate observa că legiuitorul a avut în vedere ca reflectarea desfăşurării campaniei electorale să fie echitabilă, echilibrată şi corectă în toate programele audiovizuale, nu numai în cele dedicate exclusiv campaniei electorale, pentru a nu se putea eluda prevederile electorale.
Prin decizia contestată reclamanta a fost sancţionată pentru că în "dezbaterea argumentată şi întemeiată pe informaţii" nu a fost prezentat şi punctul de vedere al persoanelor în cauză, reţinându-se ca fiind astfel încălcat atât dreptul la imagine a persoanei, cât şi dreptul publicului de a primi informaţii imparţiale, de natură a favoriza formarea unei opinii corecte.
Consiliul a apreciat că prin lipsa punctelor de vedere al celor mai avizate persoane, în speţă un specialist în domeniul imobiliar şi/sau persoana la adresa căreia au fost formulate acuzaţiile, deşi subiectul a fost tratat sub aparenţa unuia de interes public, totuşi nu a fost asigurată o oarecare obiectivitate şi neutralitate şi nici nu a fost respectat principiul audiatur et altera pars.
Prima instanţă a reţinut, din cuprinsul deciziei contestate, faptul că în ceea ce priveşte emisiunea E.p. din 26 mai 2012 reclamanta a făcut cunoscut publicului că a solicitat puncte de vedere unor persoane despre care a amintit în emisiune; pârâtul a reţinut că printre acestea nu se numără şi domnul G.S. şi că în emisiune a intervenit şi domnul D.C.; de asemenea a reţinut că demersul lămuritor al radiodifuzorului trebuia făcut înainte de difuzarea imaginii şi afirmaţiilor acuzatoare la adresa domnului G.S.
Prima instanţă a apreciat că, într-adevăr, raportat la dispoziţiile art. 63 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 si art. 3 din Decizia CNA nr. 195/ 2012 fapta a fost în mod corect reţinută, însă, din transcriptul emisiunii în cauză rezultă faptul că reclamanta a făcut o serie de demersuri pentru a respecta principiul audiatur et altera pars, ceea ce denotă buna sa credinţă.
În ceea ce priveşte subiectul "G.U." (emisiunea "E.p." respectiv emisiunea "P.î."), prima instanţă a reţinut: pentru respectivul subiect "G.U." abordat în emisiunea E.p. i se reproşează reclamantei lipsa de consultaţii a unui expert imobiliar şi încălcarea principiului audiatur et altera pars, subiect care a fost reluat şi în emisiunea P.î. de a doua zi, în care moderatorul a prezentat fragmentat punctul de vedere al doamnei U.
În opinia instanţei, nu se poate reţine cu temei necesitatea specialistului imobiliar, câtă vreme moderatorul a prezentat însăşi recunoaşterea doamnei U. cu privire la contravaloarea imobilului. Desigur, i se poate reproşa reclamatei faptul că nu a prezentat în totalitate opinia doamnei U., însă reclamanta nu a dat dovadă de rea-credinţă, câtă vreme a prezentat un extras din opinia respectivă şi a indicat sursa ca fiind blogul acesteia, accesibil publicului.
Prin urmare, prima instanţă a apreciat că deşi nu se poate reţine inexistenta faptei, respectivele împrejurări vor fi avute în vedere la reindividualizarea sancţiunii.
Referitor la argumentele prezentate de reclamantă în susţinerea afirmaţiei potrivit căreia pretinsa încălcare în cadrul ştirii "E.P." a obligaţiei de a respecta principiul audiatur et altera pars, prima instanţă a apreciat că este neîntemeiată.
Astfel, reclamanta a arătat că a respectat prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 195/2012, în sensul că a difuzat informaţii despre candidaţi şi campania acestora în cadrul unor emisiuni informative, fără însă ca în decizia de sancţionare să se fi reţinut ca temei juridic al sancţiunii aceste norme legale, ci art. 40 alin. (1) din Codul audiovizualului potrivit căruia, în virtutea dreptului la propria imagine, în cazul în care acuzaţiile sunt aduse de furnizorul de servicii media audiovizuale, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars.
Mai mult, deşi fapta a fost săvârşită în cadrul unei emisiuni informative, iar art. 8 alin. (2) lit. c) din Decizia nr. 195/2012, invocat de reclamantă în susţinerea sa, arată că în cadrul emisiunilor electorale şi al emisiunilor de dezbateri electorale competitorii electorali şi, după caz, participanţii, au printre alte obligaţii şi pe aceea de a proba eventualele acuzaţii cu incidentă penală sau morală aduse unor candidaţi, aceasta consideră fără temei că prin difuzarea imaginilor înfăţişând minori implicaţi în activităţi electorale a respectat o obligaţie care incumba competitorilor electorali sau, după caz, participanţilor, întrucât reclamanta avea ea însăşi obligaţia de a prezenta un punct de vedere al persoanei la adresa căreia au fost aduse acuzaţii de natură penală sau morală.
Desigur, faptul că potrivit Deciziei nr. 195/2012 candidaţii ale căror drepturi sau interese legitime au fost lezate pot solicita radiodifuzorului acordarea dreptului la replică sau la rectificare, nu exonerează radiodifuzorul de obligaţia de a respecta şi prevederile generale privind protecţia demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine.
Argumentul potrivit Decizia nr. 195/2012 este o normă specială, derogatorie de la dreptul comun reprezentat de Decizia CNA nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, apare ca nefondat având în vedere că, în principiu, legea generală se aplică în orice materie şi în toate cazurile, mai puţin în acelea în care legiuitorul stabileşte un regim special şi derogatoriu, instituind în anumite materii reglementări speciale, care sunt prioritare faţă de norma de drept comun, doar în situaţiile în care legea specială nu dispune.
Or, Decizia nr. 195/2012, ca normă specială, nu reglementează obligaţia respectării principiului audiatur et altera pars şi, în consecinţă, în speţă devin aplicabile dispoziţiile din norma generală, Decizia CNA nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.
În ceea ce priveşte argumentaţia reclamantei în combaterea contravenţiei săvârşite în cadrul emisiunii "100 de minute" şi reglementate de art. 10 alin. (1) din Decizia CNA nr. 195/2012, prima instanţă a reţinut următoarele:
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Decizia nr. 195/ 2012, nu rezultă, contrar opiniei reclamantei, faptul că, deşi în cazul prezentării de sondaje de opinie cu conţinut electoral prevederile legale impun prezentarea obligatorie a unor informaţii, omiterea unora dintre aceste informaţii nu determină în mod necesar aplicarea unei sancţiuni.
Prin urmare, nu s-ar putea reţine că prin omisiunea prezentării unora dintre aceste informaţii, fapta ar putea rămâne nesancţionată.
Referitor la capătul de cerere formulat de reclamantă, prin care aceasta solicită înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a somaţiei publice, prima instanţă a reţinut că nu se impune aplicarea acestei sancţiuni, faţă de conţinutul constitutiv al contravenţiilor, corect reţinut de către pârâtă.
În fine, în ceea ce priveşte amenda aplicată, judecătorul fondului a considerat că se impune reindividualizarea acesteia, pentru considerentele deja arătate, amenda în cuantum de 10 000 lei fiind aptă să sancţioneze contravenţiile constatate şi să prevină comiterea de noi abateri, având în vedere prevederile art. 91 din Legea audiovizualului
2. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei civile nr. 6436 din 12 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti a formulat recurs pârâtul Consiliul Naţional Audiovizualului, susţinând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia şi invocând dispoziţiile art. 3041 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, se aduc critici sentinţei recurate în sensul că instanţa de fond în mod greşit a reindividualizat cuantumul amenzii aplicate cu respectarea tuturor condiţiilor de legalitate prevăzute de Legea audiovizualului.
Astfel, se arată că instanţa de fond a aplicat în mod greşit legea atunci când a apreciat că "reclamanta a făcut o serie de demersuri pentru respectarea principiului audiatur et altera pars, ceea ce denotă bună credinţă", întrucât, prin respectarea acestui principiu se înţelege asigurarea unor condiţii nediscriminatorii de exprimare care să aibă ca finalitate atât respectarea dreptului la imagine al persoanei, cât şi informarea obiectivă a publicului.
Or, pentru a se putea afirma că intimata reclamantă "a făcut demersuri în vederea respectării principiului audiatur et altera pars", reglementat de art. 40 din Codul audiovizualului, care a constituit unul dintre temeiurile juridice al sancţiunii, ar fi trebuit ca această obligaţie să fie îndeplinită anterior difuzării emisiunii, prin solicitarea şi prezentarea pe post a punctului de vedere al persoanei la adresa căreia sunt formulate acuzaţiile, consecutiv cu punctul de vedere emis de post, în cadrul emisiunii "E.p." din 26 ianuarie 2012.
Însă, acest fapt intimata reclamantă nu l-a realizat, ci a declarat prin moderator că a încercat să obţină puncte de vedere de la terţe persoane, care sunt binecunoscute ca fiind oponenţii politici ai d-lui G.S., iar nu de la acesta.
Mai mult, deşi, în cadrul subiectului prezentat sub titlul "B.n.", au fost difuzate şi alte informaţii, acestea nu au fost prezentate în mod corect, având în vedere că la acuzaţiile implicite ce i se aduceau d-lui G.S., intimata-reclamantă nu a arătat în mod concret nicio probă şi nu a prezentat niciun alt punct de vedere contrar celor exprimate în emisiune.
În ceea ce priveşte emisiunea "E.p." din 26 mai 2012 şi emisiunea "P.î.", se susţine, în esenţă, că intimata-reclamanta a dat dovadă de rea credinţă în tratarea subiectului, atâta timp cât, deşi exista o suspiciune cu privire la valoarea reală de achiziţie a H.G., iar pe blogul său personal E. U. a prezentat nişte argumente în combaterea unei astfel de suspiciuni, intimata-reclamantă nu a înţeles să redea şi fragmentul în care erau invocate aceste argumente şi nici nu a prezentat punctul de vedere al unui specialist imobiliar cu privire la valoarea de piaţă a imobilului în cauză.
Se susţine, de asemenea, că era necesară opinia unui expert specialist imobiliare pentru a se asigura obiectivitatea şi neutralitatea tratării subiectului în cadrul emisiunii "E.p.", cu atât mai mult cu cât nu a fost prezentat un punct de vedere al dnei U. cu privire la preţul imobilului, că modul de prezentare a subiectului a generat suspiciuni asupra valorii reale a imobilului achiziţionat.
Intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei Concluzii scrise prin care a susţinut legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte analizând recursul formulat, reţine că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Cele reţinute de instanţa de fond referitoare la faptele imputate, caracterul electoral al emisiunilor şi implicit dispoziţiile legale incidente, indicate în cuprinsul Deciziei nr. 336/2012, nu au făcut obiectul vreunor critici din partea părţilor implicate în litigiu în calea de atac a recursului.
Astfel, instanţa de recurs va analiza criticile recurentului referitoare la aprecierile instanţei de fond care au condus la concluzia că se impune o reindividualizare a sancţiunii aplicate reclamantei.
În mod eronat instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut demersuri pentru a respecta principiul audiatur et altera pars prevăzut de art. 40 din Codul Audiovizualului, respectiv Decizia nr. 220/2011 în cazul emisiunii "E.p.", fapt care denotă buna sa credinţă şi care a condus la reindividualizarea sancţiunii aplicate.
Necontestat este că în cadrul emisiunii "E.p." din 26 ianuarie 2012, subiectul dezbaterii l-a vizat pe G.S.
În cauză nu au fost administrate dovezi că intimata-reclamantă a respectat prevederile art. 40 din Decizia nr. 220/2011 cu ocazia dezbaterii subiectului care l-a vizat pe G.S. în cadrul emisiunii "E.p." din 26 ianuarie 2012.
Astfel, nu a fost dovedit că a fost solicitat acestuia un punct de vedere care să fie prezentat pe post sau că persoana vizată a refuzat să prezinte un punct de vedere.
De asemenea, nici din transcriptul emisiunii în cauză nu rezultă că intimata-reclamantă a solicitat un punct de vedere de la G.S., cel care a fost subiectul discuţiilor purtate în cadrul emisiunii.
Prin urmare, nu se poate reţine că au fost făcute demersuri pentru respectarea principiului audiatur et altera pars, cum impun dispoziţiile art. 40 din Decizia nr. 220/2011.
În consecinţă, în mod eronat a fost reţinută buna-credinţă a reclamantei.
Referitor la cel de-al doilea considerent reţinut de instanţa de fond la reindividualizarea amenzii aplicate reclamantei, instanţa de recurs apreciază că acesta nu este fondat.
În cuprinsul deciziei contestate, Consiliul a apreciat că prin lipsa punctelor de vedere al celor mai avizate persoane, respectiv a unui specialist în domeniul imobiliar şi/sau persoana la adresa căreia au fost formulate acuzaţiile, deşi subiectul a fost tratat sub aparenţa unuia de interes public, nu a fost asigurată o oarecare obiectivitate şi neutralitate şi nici nu a fost respectat principiul audiatur et altera pars.
Pe de o parte, având în vedere cronologia derulării faptelor imputate reclamantei prin decizia contestată, nu s-a dovedit că în ceea ce priveşte emisiunea "E.p." din 26 mai 2012, în care s-a dezbătut subiectul cu titlul "G.U.", a fost prezentat punctul de vedere al persoanei vizate, încălcându-se principiul enunţat de art. 40 din Decizia nr. 220/2011 - audiatur et altera pars.
În acest contest, este justă aprecierea Consiliului cu privire la prezentarea unei opinii a unui specialist imobiliar în această emisiune cu referire la subiectul în discuţie, care se impunea pentru obiectivitatea şi neutralitatea tratării subiectului.
Pe de altă parte, este recunoscut faptul că ulterior, în emisiunea "P.î." nu a fost redat integral punctul de vedere al persoanei vizate de subiectul emisiunii - E. U., respectiv argumentele acesteia care făceau referire la valoarea imobilului, în combaterea suspiciunilor legate de contravaloarea acestuia.
Or, din perspectiva dispoziţiilor art. 40 din Decizia nr. 220/2011, se impunea prezentarea integrală a punctului de vedere al persoanei vizată de acuzaţiile aduse pentru a da posibilitatea formării unei opinii libere şi corecte a publicului asupra temei dezbătute în acel moment, la emisiunea respectivă, neavând relevanţă indicarea sursei unde acesta a fost exprimat.
Având în vedere cele reţinute, cea de-a doua emisiune nu putea substitui/complini nerespectarea dispoziţiilor legale incidente şi în ceea ce priveşte prima emisiune cu referire la subiectul abordat, cu atât mai mult cu cât nici în cadrul acesteia prevederile legale enunţate anterior nu au fost respectate.
Prin urmare, faţă de faptele imputate reclamantei în mod legal de autoritatea pârâtă, fapt confirmat şi de prima instanţă, în raport şi de cele expuse, nu pot fi reţinute împrejurări/aspecte care să conducă la reindividualizarea cuantumului amenzii aplicare reclamantei.
Mai mult, la individualizarea sancţiunii s-a ţinut seama de dispoziţiile art. 144 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011, amenda în cuantum de 15.000 lei aplicată reclamantei prin decizia contestată reprezintă un cuantum apropiat de suma limitelor minime ale amenzilor prevăzute (între 5.000 şi 100.000 lei - art. 91 alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002) pentru încălcarea dispoziţiilor din Codul audiovizualului.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va admite recursul C.N.A., va casa sentinţa recurată şi va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva Sentinţei nr. 6436 din 12 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3233/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3513/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
