ICCJ. Decizia nr. 3578/2014. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA nr. 3578/2014
Dosar nr. 1006/42/2012
Şedinţa de la 2 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 78 din 6 martie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC S.C.&C. SRL prin administrator judiciar E.I. IPURL - T.S.G., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Ploieşti.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 28 mai 2013, a declarat recurs reclamanta SC S.C.&C. SRL prin administrator judiciar E.I. IPURL - T.S.G., aceasta formulând şi cerere de repunere în termenul de recurs .
În motivarea cererii de repunere în termen, recurenta-reclamantă a arătat că a administratorul judiciar a fost plecat, din motive grave de sănătate, în Germania în perioada 28 aprilie 2013 - 12 mai 2013, astfel că nu a avut cunoştinţă de comunicarea hotărârii Sentinţei nr. 78 din 6 martie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti şi data la care a această sentinţă a fost comunicată.
Analizând recursul de faţă, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a exercitat în termen calea de atac, iar cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac este neîntemeiată, pentru considerentele în continuare arătate.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la pronunţare ori de la comunicare".
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 103 alin (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Înalta Curte constată că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că administratorul judiciar a fost plecat din ţară, în perioada de timp scursă de la momentul comunicării hotărârii şi până la momentul expirării perioadei de 15 zile.
Din actele depuse la dosar, rezultă că administratorul judiciar a fost într-adevăr plecat din ţară, având şi bilete de avion pentru perioada 28 aprilie 2013 - 12 mai 2013, însă potrivit dovezii de comunicare a sentinţei, aceasta a fost comunicată la data de 23 aprilie 2013, cu 5 zile înainte de plecarea acestuia din ţară.
Prin urmare, Înalta Curte constată în cauză nu s-a făcut dovada că partea a fost împiedicată să exercite calea recursului printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Conchizând, Înalta Curte a constatat faptul că sentinţa a fost comunicată la data de 23 aprilie 2013, iar cererea de recurs a fost înregistrată la instanţa de fond la data de 28 mai 2013, cu depăşirea termenului de 15 zile de comunicare, prevăzut de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Văzând dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportate la art. 101 şi 102 C. proc. civ., care prevăd termenul de 15 zile de la comunicare pentru recurs, precum şi modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că cererea de recurs a fost depusă cu nerespectarea dispoziţiilor imperative ale legii.
Cum în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanţă, Înalta Curte, în raport de cele mai sus reţinute, în temeiul art. 137 C. proc. civ. cu referire la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va admite excepţia tardivităţii recursului şi va respinge recursul, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de SC S.C.&C. S.R.L. prin administrator judiciar, ca neîntemeiată.
Respinge recursul declarat de SC S.C.&C. SRL prin administrator judiciar E.I. IPURL - T.S.G. împotriva Sentinţei nr. 78 din 6 martie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal ca tardiv.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2014.
Procesat de GGC - AP
| ← ICCJ. Decizia nr. 3576/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3580/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
