ICCJ. Decizia nr. 3576/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA nr. 3576/2014
Dosar nr. 1043/42/2012
Şedinţa de la 2 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 15 din 21 ianuarie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta C.J., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, şi în consecinţă a anulat Decizia nr. 206470 din 26 iulie 2012 emisă de pârâtă.
Totodată, Curtea de Apel a admis excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâte şi a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a Deciziei nr. 180843 din 15 septembrie 2011 emisă de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Piteşti
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele aspecte:
Prin Decizia nr. 180843 din 15 septembrie 2011, Administraţia Finanţelor Publice Piteşti a decis angajarea răspunderii solidare a asociatului unic şi administrator al SC S.L. SRL, C.J., cu domiciliul în Buzău, în conformitate cu prevederile art. 27 - 28 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vederea realizării creanţelor fiscale restante în sumă de 2.486.179 lei aparţinând debitoarei SC S.L. SRL.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie administrativ fiscală reclamanta C.J., respinsă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, prin Decizia nr. 20647 din 6 iulie 2012, ca nedepusă în termen.
S-a reţinut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că Decizia nr. 180843 din 15 septembrie 2011 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Piteşti pentru angajarea răspunderii solidare a reclamantei C.J., a fost comunicată la data de 20 septembrie 2011 reclamantei, la adresa 1 din Buzău, iar plicul a fost returnat către Administraţia Finanţelor Publice Piteşti la data de 4 octombrie 2011, având în vedere expirarea termenului de păstrare .
Ulterior, Administraţia Finanţelor Publice Piteşti a realizat comunicarea prin publicitate, prin afişare, conform Procesului-verbal nr. 6/22 din 7 octombrie 2011, conform art. 44 din O.G. 92/2003.
S-a constatat că în mod greşit a fost respinsă ca tardivă contestaţia reclamantei, având în vedere că Decizia nr. 180843 din 15 septembrie 2011 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Piteşti pentru angajarea răspunderii solidare nu a fost comunicată la domiciliul 2, din Buzău, potrivit actului de identitate.
Prin urmare s-a constatat că procedura de comunicare a actului administrativ fiscal conform dispoziţiilor legale, Decizia 206470 din 26 iulie 2012 de soluţionare a contestaţiei administrativ fiscale, prin respingerea ca tardivă, fiind emisă cu încălcarea dispoziţiilor legale
3.Motivele de recurs înfăţişate de recurenta-reclamantă
Împotriva Sentinţei civile nr. 15 din 21 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal,a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond, susţinând în esenţă că Decizia nr.206470 din 26 iulie 2012 a fost comunicată reclamantei la data de 22 octombrie 2011, iar contestaţia a fost înregistrată la Administraţia Finanţelor Publice Piteşti în data de 23 iulie 2012 cu nr. 204368.
De asemenea, recurenta a arătat că întrucât nu s-a putut lua legătura cu contribuabilul, comunicarea s-a realizat prin publicitate, conform Procesului-verbal nr. 6/22 din 7 octombrie 2011 concomitent la sediul Direcţiei Generale Finanţelor Publice Argeş şi pe pagina de internet a ANAF.
În fine, recurenta a susţinut că petenta a luat cunoştinţă de decizia de angajare a răspunderii în data de 22 octombrie 2011, astfel că a fost depăşit termenul de 30 de zile pentru depunerea contestaţiei, prevăzut de art. 207 din O.G. nr. 92/2003, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate şi în raport de actele şi lucrările dosarului dar şi de prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ., constată că nu este incident în cauză nici un motiv de casare sau de modificare a sentinţei atacate, în considerarea celor în continuare arătate.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Reclamanta C.J. a investit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de anulare a Deciziei nr. 180843 din 15 septembrie 2011 referitoare la atragerea răspunderii solidare conform art. 27 - 28 din O.G. nr. 92/2003 şi Deciziei nr. 206470 din 26 iulie 2012 prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 180843 din 15 septembrie 2011, acte administrative fiscale emise de instituţiile publice chemate în judecată, suspendarea executării Deciziei nr. 180843 din 15 septembrie 2011 până la soluţionarea cauzei.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a anulat Decizia nr. 206470 din 26 iulie 2012, respingând ca inadmisibilă cererea de anulare a Deciziei nr. 180843 din 15 septembrie 2011, opinie împărtăşită şi de Înalta Curte.
Instanţa de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât prima instanţă a expus în mod convingător argumentele care au determinat formarea convingerii sale.
Mai precis, judecătorul fondului a prezentat în cuprinsul hotărârii toate elementele care au condus la concluzia că decizia atacată este legală.
Argumentele dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esenţă, argumentele expuse de pârâtă în faţa primei instanţe, instanţa de fond pronunţându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.
Astfel, din probele administrate în cauză, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului că Decizia nr. 180843 din 15 septembrie 2011 a fost comunicată reclamantei la adresa 1 din Buzău, în loc de adresa 2 din Buzău, potrivit actului de identitate al reclamantei.
Verificând considerentele sentinţei atacate, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a explicat în mod convingător raţiunile pentru care a înlăturat argumentele pârâtei legate de modalitatea de comunicare a deciziei, respectiv prin publicitate conform art. 44 din O.G. nr. 92/2003.
Conform art. 44 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar comunicarea se realizează: a - prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului, b - prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului, c - prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum şi prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia, d) prin publicitate.
Este adevărat că modalitatea de comunicare a actului fiscal aleasă de pârâtă este prevăzută de dispoziţiile legale în materie fiscală, însă, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, atâta vreme cât actul fiscal a fost comunicat reclamantei la o altă adresă decât cea de domiciliu, în mod greşit organele fiscale au efectuat comunicarea prin publicitate, posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, fiind reglementată ca o modalitate ultimă şi subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalităţi de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti (în calitate de succesoare a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş) - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ploieşti (în calitate de succesoare a Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Piteşti) împotriva Sentinţei nr. 15 din 21 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2014.
Procesat de GGC - AP
| ← ICCJ. Decizia nr. 3573/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3578/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
