ICCJ. Decizia nr. 3840/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3840/2014
Dosar nr. 816/57/2012
Şedinţa publică de la 16 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 428 din 12 decembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC G.S. SRL, în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S. şi, în consecinţă, a anulat Ordinul nr. 1903 din 06 iulie 2012 emis de M.M.F.P.S., a anulat Ordinul nr. 588 din 5 aprilie 2012 emis de M.M.F.P.S., a respins în rest acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 700 de lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta SC G.S. SRL a fost autorizată ca unitate protejată în anul 2008 conform Ordinului A.N.P.H. nr. 255 din 26 mai 2008 şi a autorizaţiei de funcţionare din 26 mai 2008. Prin Ordinul nr. 588 din 05 aprilie 2012 emis de M.M.F.P.S. a fost suspendată autorizaţia de funcţionare ca unitate protejată din 26 mai 2008 a SC G.S. SRL, iar prin Ordinul nr. 1903 din 06 iulie 2012 emis de M.M.F.P.S. a fost retrasă autorizaţia de funcţionare ca unitate protejată din 26 mai 2008.
1. Referitor la legalitatea Ordinului nr. 588 din 05 aprilie 2012 emis de M.M.F.P.S. privind suspendarea autorizaţiei de funcţionare ca unitate protejată din 26 mai 2008 a SC G.S. SRL, instanţa a reţinut că la baza emiterii acestuia a stat nota din 06 martie 2012 în care s-a menţionat că unitatea protejată SC G.S. SRL nu a transmis M.M.F.P.S., până la data stabilită prin lege, raportul de activitate pe anul 2011, motiv pentru care s-a propus ministrului suspendarea autorizaţiei de funcţionare ca unitate protejată din 26 mai 2008 a SC G.S. SRL.
Cu toate că, la data întocmirii notei susmenţionate, reclamanta nu avea depus raportul de activitate pe anul 2011, la data de 23 martie 2012 a fost comunicat către M.M.F.P.S. raportul de activitate pe anul 2011 al SC G.S. SRL, aspect care nu a fost avut în vedere la emiterea Ordinului nr. 588 din 05 aprilie 2012.
Având în vedere că la emiterea Ordinului nr. 588 din 05 aprilie 2012 s-a avut în vedere o împrejurare care nu subzista la data dispunerii măsurii suspendării autorizaţiei unităţii protejate, Curtea a dispus anularea acestuia.
2. Referitor la legalitatea Ordinul nr. 1903 din 06 iulie 2012 emis de M.M.F.P.S. privind retragerea autorizaţiei de funcţionare ca unitate protejată din 26 mai 2008 instanţa a reţinut că la baza emiterii acestuia a stat nota din 18 iunie 2012.
Conform acestei note, a observat Curtea, s-a propus retragerea autorizaţiei în baza art. 10 alin. (1) din Ordinul nr. 1372/2010, iar subsecvent, s-au reţinut mai multe neconcordanţe cu condiţiile de autorizare.
Pentru a verifica dacă neconcordanţele constatate pot sta la baza retragerii autorizaţiei, instanţa de fond le-a analizat prin prisma dispoziţiilor art. 4 din Procedura de autorizare a unităţilor protejate, care reglementează condiţiile de autorizare a entităţilor solicitante.
Raportat la aceste dispoziţii legale, s-a constatat că neconcordanţele pe baza cărora s-a dispus retragerea autorizaţiei fie nu au legătură cu condiţiile de autorizare, cum în mod greşit s-a reţinut, fie nu sunt întemeiate.
Astfel, în ceea ce priveşte persoanele cu handicap angajate de societatea reclamantă, astfel cum rezultă din contractele individuale de muncă şi fişele posturilor, acestea sunt în mod direct implicate în activitatea de producţie, fiind îndeplinită condiţia prev. de art. 4 li.c) din Procedura de autorizare a unităţilor protejate.
Curtea a apreciat că aceeaşi concluzie, respectiv că neconcordanţele reţinute de pârât nu sunt fondate, se impune referitor la împrejurarea că din certificatul constatator nu reiese faptul că SC G.S. SRL poate desfăşura şi activităţi de ambalare.
Conform Codului C.A.E.N. desfăşurat, autorizarea activităţilor de ambalare este necesară atunci când aceasta include activităţi de ambalare pe bază de tarif sau comision, situaţie care nu caracterizează activitatea reclamantei. Ambalarea produselor de către unitatea protejată este o activitate auxiliară activităţii principale, situaţie în care nu este necesară o autorizare specială în acest sens.
Referitor la cererea de anulare a Ordinului M.M.F.P.S. nr. 588 din 05 aprilie 2012 privind suspendarea autorizaţiei de funcţionare ca unitate protejată a SC G.S. SRL, chiar dacă avea aplicată ştampila unei alte societăţi, judecătorul fondului a reţinut că această împrejurare nu putea constitui un motiv de revocare a autorizaţiei de funcţionare ca unitate protejată din 26 mai 2008, neexistând vreo legătură cauzală între acestea.
În ceea ce priveşte neconcordanţele reţinute cu privire la faptul că certificatul constatator prevede că la sediul societăţii se desfăşoară activităţi de birou iar în contractul individual de muncă al d-lui R.L. prevede că locul acestuia de muncă se desfăşoară la sediul societăţii, precum şi cu privire la faptul că în raport s-a indicat că în anul 2011 societatea avut mai mult de 100 de contracte iar în procesul verbal din 2011 încheiat de D.G.I.S. Alba se stipulează existenţa unui nr. de 49 de contracte în derulare, s-a reţinut că aceste aspecte nu au legătură cu condiţiile de autorizare prev. de art. 4 lit. a)-c).
S-a concluzionat că, atâta timp cât Ordinul nr. 588 din 05 aprilie 2012 emis de M.M.F.P.S. privind suspendarea autorizaţiei de funcţionare ca unitate protejată din 26 mai 2008 a SC G.S. SRL a fost declarat nelegal, nu mai pot fi aplicabile nici dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1372/2010, deoarece acestea sunt în strânsă legătură cu legalitatea măsurii suspendării autorizaţiei.
După cum se poate constata din cuprinsul notei din 18 iunie 2012 dar şi al Ordinului nr. 1903 din 06 iulie 2012 emis de M.M.F.P.S., revocarea autorizaţiei s-a fundamentat pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1372/2010, acestea fiind limitele în care se înscrie verificarea legalităţii acestuia.
În ceea ce priveşte solicitarea de anulare a adresei din 03 august 2012 prin care s-a răspuns plângerii prealabile formulată de reclamantă, instanţa nu a dispus anularea acesteia întrucât aceasta nu constituie un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind susceptibil de anulare conform art. 18 din aceeaşi lege.
În baza art. 274 C. proc. civ., instanţa a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 700 de lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pârâtul M.M.F.P.S.P.V. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat că sentinţa atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii atât în privinţa cererii de suspendare a executării Ordinului ministrului muncii nr. 1903 din 6 iulie 2012 privind retragerea autorizaţiei de funcţionare ca unitate protejată a SC G.S. SRL, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cât şi în privinţa cererii în anulare a Ordinului menţionat precum şi a Ordinului nr. 588 din 5 aprilie 2012 privind suspendarea autorizaţiei de funcţionare ca unitate protejată a societăţii intimate, în condiţiile în care ambele acte administrative individuale au fost emise în baza şi în vederea executării legii, aşa cum s-a demonstrat şi în faţa primei instanţe. Astfel s-a reiterat că în conformitate cu art. 3(1) pct. 2417 şi art. 12 din H.G. nr. 11/2009 (privind organizarea şi funcţionarea M.M.F.P.S.), cu modificările şi completările ulterioare, a fost emis Ordinul ministrului muncii nr. 1372 din 29 septembrie 2010 privind aprobarea Procedurii de autorizare a unităţii protejate (publicat în M. Of. nr. 676 din 5 octombrie 2010). În acest ordin se precizează la art. 4 că „ autorizaţiile eliberate până la data intrării în vigoare a prezentului ordin rămân valabile, cu condiţia respectării art. 11 alin. (1) din anexă” care prevede că „unităţile protejate autorizate în baza Ordinului preşedintelui A.N.P.H. nr. 60/2007 privind aprobarea Procedurii de autorizare a unităţilor protejate vor completa dosarul cu documentele menţionate la art. 5 alin. (2) lit. e), g) şi i), pe care îl vor transmite M.M.F.P.S. în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului ordin”; în acelaşi timp în art. 11 alin. (2) din Anexa la Ordinul nr. 1372 din 29 septembrie 2010 se prevede că „nerespectarea obligaţiei prevăzute la alin. (1) reprezintă situaţie de retragere a autorizaţiei de funcţionare ca unitate protejată”.
În speţă, intimata-reclamantă SC G.S. SRL nu a respectat cerinţa impusă de art. 11 alin. (1) din Anexa la Ordinul nr. 1372/2010, aşa cum rezultă din Nota din 18 iunie 2012 referitoare la propunerea de retragere a autorizaţiei de funcţionare ca unitate protejată a acestei societăţi, aşa încât Ordinul ministrului muncii nr. 1903 din 6 iulie 2012 a fost legal emis. În formula introductivă a acestui ordin s-au precizat toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, iar societatea reclamantă nu aduce nici un argument cu privire la modalitatea în care Ordinul nr. 1903/2012 ar fi neconform cu dispoziţiile actelor normative menţionate mai sus.
În ceea ce priveşte critica reclamantei, precum că „s-a trecut peste procedura suspendării”, s-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 5 alin. (1), (2) şi (3) coroborate cu art. 11 alin. (1) din Anexa la Ordinul nr. 1372/2010, referitoare la documentele care trebuie să formeze dosarul pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare ca unitate protejată, precizându-se totodată că la art. 9 din Anexa la ordinul mai înainte arătat se prevăd situaţiile în care se poate proceda la suspendarea autorizaţiei.
Se concluzionează că, în raport cu cele dezvoltate în cuprinsul cererii de recurs, motivele invocate în cererea de chemare în judecată nu sunt motive, de fapt şi de drept, care să creeze o îndoială cu privire la legalitatea actului contestat, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, aceleaşi argumente aduse de recurent fiind considerate ca valabile şi pentru cererea în anulare, nefiind dovedit că prin ordinele atacate i-a fost încălcat intimatei-reclamante vreun drept sau ar fi fost încălcată legislaţia în vigoare la emiterea lor.
Examinând cauza prin prisma obiectului ei, a normelor legale aplicabile, a probatoriului administrat, precum şi a criticilor aduse de autoritatea recurentă, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge în consecinţă, pentru cele ce vor fi punctate în continuare.
Obiectul acţiunii în anulare formulată de reclamanta SC G.S. SRL a vizat, în principal, Ordinul nr. 588 din 5 aprilie 2012 şi Ordinul nr. 1903 din 6 iulie 2012, ambele emise de pârâtul M.M.F.P.S. - în prezent M.M.F.P.S.P.V., solicitându-se totodată ca până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă să se dispună, în temeiul art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, suspendarea executării actelor administrative individuale menţionate.
Prin Ordinul nr. 588 din 5 aprilie 2012 emis de M.M.F.P.S. s-a dispus suspendarea autorizaţiei de funcţionare ca unitate protejată din 26 mai 2008 a societăţii reclamante, iar prin Ordinul nr. 1903 din 6 iulie 2012 i-a fost retrasă acestei societăţi autorizaţia de funcţionare ca unitate protejată. Procedura de autorizare ca unitate protejată este aprobată prin Ordinul nr. 1372 din 29 septembrie 2007, fiind prevăzută în Anexa la acest ordin.
Se observă că în privinţa cererii de suspendare a executării celor două ordine instanţa de fond s-a pronunţat prin încheierea din 7 noiembrie 2012 (filele 131-133, dosar fond), fiind respinsă, astfel că sunt neavenite criticile formulate de ministerul recurent cu privire la modul de soluţionare a cererii de suspendare în condiţiile în care s-a evaluat această solicitare şi s-a constatat că nu sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv condiţiei cazului bine justificat şi cea a pagubei iminente.
Pe fondul acţiunii, judecătorul fondului a analizat legalitatea ambelor ordine contestate, concluzionând în mod just că există motive pentru aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul anulării acestora.
În privinţa Ordinului nr. 588 din 5 aprilie 2012, de suspendare a autorizaţiei de funcţionare ca unitate protejată a SC G.S. SRL, a fost înlăturat motivul care a stat la baza acestei măsuri, anume nedepunerea până la data stabilită prin lege a raportului de activitate pe anul 2011 (conform Notei din 6 martie 2002), deoarece s-a făcut dovada că la data de 23 martie 2012 s-a comunicat către ministerul pârât raportul de activitate pe anul 2011, considerându-se astfel că la data suspendării autorizaţiei nu mai subzista împrejurarea descrisă.
De altfel, conform art. 8 alin. (1) din Anexa la Ordinul nr. 1372/2010 privind aprobarea Procedurii de autorizare a unităţilor protejate, raportul de activitate pe anul anterior este obligatoriu a fi depus „până la data de 31 ianuarie a anului în curs”, iar în cauză acest termen limită nu a fost depăşit.
Referitor la Ordinul nr. 1903 din 6 iulie 2012, de retragere a autorizaţiei de funcţionare ca unitate protejată din 26 mai 2008, instanţa a reţinut că în Nota din 18 iunie 2012 care a stat la baza emiterii acestui ordin este indicat ca temei art. 10 alin. (1) din Ordinul M.M.F.P.S. nr. 1372 din 29 septembrie 2010; potrivit dispoziţiilor menţionate retragerea autorizaţiei se poate face în următoarele situaţii: „a) unitatea protejată nu prezintă în termen de 30 de zile de la data suspendării raportul de activitate conform prevederilor art. 8 sau raportul cu privire la remedierea deficienţelor” şi „b) la cerere”.
În condiţiile în care s-a apreciat ca nelegal Ordinul nr. 588/2012 şi s-a dispus anularea lui, teza I din art. 10 alin. (1) din Procedura aprobată prin Ordinul nr. 1372/2010 nu poate fi luată în discuţie ca motiv al retragerii autorizaţiei societăţii reclamante, rămânând spre analiză numai teza a II-a din textul precitat.
Sub acest aspect, în mod judicios s-a remarcat că verificarea neconcordanţelor constatate (expuse în considerentele sentinţei recurate) se face prin raportare la art. 4 din Procedura aprobată prin Ordinul nr. 1372/2010, reţinându-se că în speţă neconcordanţele pe baza cărora s-a dispus retragerea autorizaţiei, fie nu au legătură cu condiţiile de autorizare, fie nu sunt întemeiate. S-a procedat la o analiză punctuală a acestor presupuse neconcordanţe, analiză care a fost redată rezumativ în prezenta decizie. Trebuie observat că prin cererea de recurs autoritatea recurentă nu a înţeles să combată argumentele pe care instanţa de fond şi-a sprijinit soluţia de anulare a Ordinului nr. 1903/2012, mărginindu-se la a afirma încă odată că actul administrativ a fost emis în conformitate cu normele legale în vigoare la momentul retragerii autorizaţiei de funcţionare ca unitate protejată a SC G.S. SRL.
În fine, în mod corect s-a constatat că adresa din 3 august 2012 prin care ministerul a răspuns plângerii prealabile formulate de societatea reclamantă (filele 12-13 dosar fond) nu este un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi de aceea nu s-a dat curs solicitării de anulare a acestei adrese, acţiunea fiind admisă numai în parte.
Având în vedere cele expuse, dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.M.F.P.S.P.V. împotriva sentinţei nr. 428/2012 din 12 decembrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3833/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3841/2014. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
