ICCJ. Decizia nr. 384/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 384/2014
Dosar nr. 6922/2/2011
Şedinţa publică de la 29 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată la data de 28 iulie 2011, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul O.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - C.N.S.I.S., anularea în parte a Dispoziţiei directorului C.N.S.I.S. din 31 mai 2011, respectiv alineatul penultim; suspendarea aplicării acesteia şi acordarea drepturilor salariale cuvenite, până la soluţionarea cauzei, conform prevederilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004; comunicarea modului de calcul detaliat al cuantumului venitului brut, precum şi temeiurile de drept aferente fiecărei operaţiuni de calcul; recalcularea cuantumului brut în raport de coeficientul de ierarhizare 5,75 deţinut şi plata diferenţei de drepturi salariale începând cu data de 26 ianuarie 2011 şi până la soluţionarea cererii, cu respectarea dispoziţiilor art. 1, 5, 6 şi 8 din Legea nr. 285/2010; actualizarea sumelor de plată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, până la data plăţii efective.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că la data de 07 iunie 2011 pârâtul i-a adus la cunoştinţă Dispoziţia din 31 mai 2011, unde la alineatul penultim se prevede că "personalul nominalizat în anexa nr. 3, beneficiază, începând cu data de 26 ianuarie 2011 de drepturile salariale stabilite potrivit Dispoziţiei directorului C.N.S.I.S. din 2010".
Reclamantul a susţinut că datorită acestei prevederi eronate, efectele majorării salariale prevăzute de Legea nr. 285/2010 nu se produc în cazul de faţă. Drepturile salariale stabilite potrivit Dispoziţiei directorului C.N.S.I.S. din 2010 se acordă potrivit funcţiei din care a provenit, pentru o perioadă de 6 luni, respectiv, până la data de 26 ianuarie 2011, în cazul său, funcţia deţinută până la apariţia H.G. nr. 732/2010 a fost de şef serviciu, iar coeficientul de ierarhizare deţinut şi aplicat veniturilor obţinute potrivit acestei funcţii în anul 2010 a fost de 5,75.
Având în vedere această dispoziţie, reclamantul a susţinut că a beneficiat de salariul de bază calculat potrivit coeficientului de ierarhizare 5,75 doar până la data de 25 februarie 2011, ulterior salariul funcţiei de bază a fost calculat în raport de un alt coeficient de ierarhizare, de 5,40, stabilit de angajator, fără a ţine cont de dispoziţiile Legii nr. 330/2009, aplicabilă la acel moment şi fără a respecta dispoziţiile Legii nr. 285/2010.
Reclamantul a mai arătat că, analizând drepturile salariale încasate de acesta începând cu luna ianuarie 2011, cuantumul brut al soldei funcţiei de bază nu a fost majorat potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 şi nici nu cuprinde sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu acordate în anul 2010, astfel cum prevede alin. (5) al aceluiaşi articol şi nici coeficientul de ierarhizare de 5,40 nu a fost stabilit cu respectarea dispoziţiilor legale, fiind impus şi aplicat în mod eronat.
A mai arătat reclamantul că angajatorul nu a menţionat care au fost criteriile potrivit cărora a fost repus în noul stat de organizare al unităţii în funcţia de şef serviciu cu un coeficient de ierarhizare 5,40, faţă de prevederile Anexei IV/1/A la Legea nr. 330/2009, iar aplicarea unui coeficient de ierarhizare inferior celui deţinut de 5,75 apare ca o retrogradare în funcţie ori sancţiune.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare, arătând în esenţă că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
La data de 19 octombrie 2011 pârâtul a depus o completare la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de anulare în parte a Dispoziţiei directorului C.N.S.I.S. din 31 mai 2011, respectiv alineatul penultim, ataşând dispoziţia contestată, cu Anexă.
La data de 21 octombrie 2011, prin adresa din 13 octombrie 2011 emisă de M.A.I.-D.G.J. s-au depus la C.D.C. al Curţii de Apel înscrisuri cu caracter „secret de serviciu".
De asemenea, la data de 10 ianuarie 2012, la solicitarea instanţei, prin adresa din 05 ianuarie 2012 emisă de M.A.I.-D.G.J. s-au depus la C.D.C. al Curţii de Apel înscrisuri cu caracter „secret".
La data de 10 ianuarie 2012, pârâtul a depus la dosarul cauzei Ordinele M.A.I. din 20 ianuarie 2015 și din 15 aprilie 2005, ambele cu modificările şi completările ulterioare.
Prin încheierea din data de 27 ianuarie 2012, Curtea a respins cererea de suspendare a Dispoziţiei din 31 mai 2011, ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv „cazul bine justificat" şi „paguba iminentă".
La data de 28 februarie 2012, la solicitarea instanţei, Guvernul României a depus la dosarul cauzei H.G. nr. 732/2010 şi documentaţia declasificată care a stat la baza fundamentării acesteia.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2621 din 10 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul O.M., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Dispoziţia directorului C.N.S.I.S. din 31 mai 2011, s-a dispus, la alineatul penultim, că personalul nominalizat în anexa nr. 3, beneficiază până la data de 26 ianuarie 2011 de drepturile salariale stabilite potrivit Dispoziţiei directorului C.N.S.I.S. din 2010.
Dispoziţia contestată, a fost emisă în aplicarea prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, Legii nr. 263/2010, H.G. nr. 1822/2004 şi Ordinelor M.A.I. din 2005 şi din 2008.
Potrivit Dispoziţiei directorului C.N.S.I.S. din 2010, (depusă la C.D.C. al Curţii de Apel, pe care instanţa a analizat-o potrivit autorizaţiei de acces la informaţii clasificate), începând cu data de 26 iulie 2010, personalul nominalizat în anexă a fost repus în noul stat de organizare a unităţii, în funcţiile şi poziţiile specificate în dreptul fiecăruia, cu menţinerea celorlalte drepturi de personal acordate anterior. Personalul numit în funcţii inferioare sau cărora li s-a acordat un grad inferior funcţiei au beneficiat timp de 6 luni de salariul funcţiei de bază corespunzător funcţiei din care au provenit, reclamantul figurând în anexă la poziţia 49, cu un coeficient de ierarhizare de 5,40, corespunzător funcţiei de şef serviciu.
Această din urmă dispoziţie, necontestată, a fost emisă în baza art. 22 alin. (4) şi (7) din Legea nr. 360/2002, Legii-cadru nr. 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010, H.G. nr. 1822/2004, H.G. nr. 416/2007 şi H.G. nr. 0154/2010, precum şi Ordinul M.A.I. din 2010.
A mai reţinut prima instanţă că reclamantul a beneficiat, în baza acestei dispoziţii, de coeficientul de ierarhizare - 5,75, pe perioada 26 iulie 2010-25 ianuarie 2011, iar ulterior acestei date, de coeficientul de ierarhizare de 5.40, însă coeficientul de ierarhizare 5,40 nu a fost stabilit prin Dispoziţia directorului C.N.S.I.S. din 31 mai 2011, aceasta preluând, practic, coeficientul din Dispoziţia directorului C.N.S.I.S. din 2010 care a repus în noul stat de organizare a unităţii, personalul nominalizat în anexă, urmare a preluării C.N.S.I.S. ca structură aflată în subordinea ministerului.
Interpretând dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 285/2010, instanţa de fond a constatat că preluarea în cadrul dispoziţiei contestate a coeficientului din Dispoziţia directorului C.N.S.I.S. din 2010, este consecinţa firească a reorganizării M.A.I., care a condus la modificarea structurii organizatorice şi a efectivelor M.A.I., acesta fiind actul administrativ de reîncadrare a reclamantului în noul stat de organizare a unităţii, unde funcţia de şef de serviciu corespundea unui coeficient de ierarhizare de 5,40 şi nu 5,75 cât era anterior H.G. nr. 416/2007, când C.N.S.I.S. se afla în Aparatul Central.
A mai reţinut prima instanţă că, aşa cum rezultă din Anexa nr. 226145 din 16 iunie 2011 şi din "fluturaşii" ataşaţi, începând cu 01 ianuarie 2011, reclamantul a primit majorarea de 15%, calculată la noul coeficient de ierarhizare, inclusiv suma compensatoare, calculată la noul coeficient de ierarhizare, după data de 26 ianuarie 2011.
Prin urmare, aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, care prevedea majorarea salarială de 15% la salariul de bază, nu s-a făcut eronat, ci s-a aplicat la noua indemnizaţie de încadrare a reclamantului după data de 26 ianuarie 2011, iar angajatorul a repus reclamantul în noul stat de organizare al unităţii, unde funcţia de şef serviciu era prevăzută cu un coeficient de ierarhizare 5,40, faţă de prevederile Anexei IV/I/A la Legea nr. 330/2009.
Susţinerea reclamantului, în sensul că baza de calcul anexată punctului de vedere al Compartimentului financiar contabil nu corespunde cu fluturaşii primiţi cu ocazia încasării drepturilor salariale, nu a fost reţinută, având în vedere că acesta nu este un motiv de nelegalitate a actului administrativ contestat, iar în ipoteza în care exista o greşeală de calcul a cuantumului drepturilor salariale, reclamantul se putea adresa Compartimentului financiar contabil, pentru recalcularea acestora.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 2621 din 10 aprilie 2012, a Curţii de Apel Bucureşti, a formulat recurs, reclamantul O.M., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că sentinţa atacată a fost dată cu interpretarea greşită a actului dedus judecăţii, cât şi a dispoziţiilor Legii nr. 330/2009 şi a Legii nr. 285/2010 astfel, că dispoziţia atacată din 31 mai 2011 a fost interpretată greşit de instanţă.
La aliniatul penultim, se prevede că „Personalul nominalizat în anexa nr. 3 beneficiază, începând cu data de 26 ianuarie 2011, de drepturile salariale stabilite potrivit Dispoziţiilor directorului C.N.S.I.S. din 2010, dar aceste prevederi sunt eronate, efectele majorării salariale prevăzute de Legea nr. 285/2010 nu se produc, motiv pentru care se impune anularea deciziei.
Aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 285/2010 care prevăd majorarea salariilor cu 15% s-a făcut eronat, efectele acesteia producându-se doar pentru 25 zile în cazul reclamantului, respectiv pentru perioada 1 - 25 ianuarie 2011.
Dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, prevăd ca reper de bază pentru luarea în calcul a procentului de 15%, aferent măririi salariale, luna octombrie 2010, astfel că în mod greşit procentul de 15% a fost calculat la coeficientul de ierarhizare de 5,40, în condiţiile în care în luna octombrie 2010, subsemnatul avea un coeficient de 5,75.
Scăderea coeficientului de ierarhizare de la 5,75 la 5,40 duce ca Legea nr. 285/2010 să aibă un efect invers, adică de scădere a salariului cuvenit.
O altă interpretare eronată a fost dată semnificaţiei fluturaşilor anexaţi, aceştia reflectând sumele primite cu titlu de drepturi salariale, diferenţele existente şi răspunsul la contestaţie scoţând în evidenţă faptul că situaţiile comunicate erau întocmite eronat. Motivarea instanţei, în sensul că „se putea adresa Compartimentului financiar contabil pentru recalculare” este greşită, acest lucru fiind esenţa litigiului.
Sentinţa recurată, a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1, 5, 6, 8 din Legea nr. 285/210, motiv încadrat în drept, pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Este de remarcat că instanţa a citat dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, fără a surprinde ca sporurile, indemnizaţiile ori, sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, nu au fost calculate în mod corect, conform dispoziţiilor legale.
Hotărârea instanţei de fond nu cuprinde considerentele avute în vedere pentru respingerea acţiunii, nefiind motivată în fapt şi drept, conform dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.:
Motivarea instanţei, în sensul că „Preluarea în cadrul Dispoziţiei contestate a coeficientului (…) este consecinţa firească a reorganizării M.A.I.” este total greşită, fiind lezate chiar principiile salarizării unitare impuse de Legea - cadru nr. 285/2010, respectiv: caracterul unitar, supremaţia legii, echitate şi coerenţă, sustenabilitate financiară.
Mai mult, începând cu data de 1 ianuarie 2011, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, cuantumul brut al soldei funcţiei de bază, astfel cum a fost plătit pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, majorare care în cazul subsemnatului, nu a operat.
Ca urmare, începând cu data de 26 octombrie 2011 drepturile salariale nu au fost stabilite cu respectarea dispoziţiilor art. 1, 5, 6 şi 8 din Legea nr. 258/2011.
Intimatul M.A.I. a formulat întâmpinare, prin care solicită în esenţă, respingerea recursului ca nefondat, întrucât instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente, salariul recurentului, cuvenit la data de 26 ianuarie 2011, fiind stabilit conform funcţiei deţinute în cadrul unei unităţi subordonate M.A.I.
Hotărârea instanţei de recurs
Analizând sentinţa recurată, în raport de criticile formulate, actele şi lucrările dosarului dar şi de temeiul de drept invocat, se constată că în cauză nu subzistă motive de nelegalitate care să ducă la modificarea sau casarea hotărârii pronunţate de prima instanţă.
Dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., au fost impropriu invocate de recurent, deoarece prin act juridic dedus judecăţii nu se înţelege interpretarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 330/2009 şi a Legii nr. 285/2010, aplicabile în cauza de faţă, aceste motive urmând a fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Faptul că instanţa de fond a „redat întreg alin. (5) art. 1 din Legea nr. 285/2010” nu duce la concluzia expusă de recurent, în sensul că hotărârea nu este motivată, motiv de recurs ce se încadrează în raport de dispoziţiile art. 306 pct. 3 pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocate indirect de recurent, vizează nemotivarea hotărârii judecătoreşti dar atâta timp cât instanţa de fond a evocat normele de drept substanţial, incidenţa şi aplicarea lor în cauză, soluţia exprimată prin dispozitiv fiind susţinută de considerente, a analizat probele administrate şi a stabilit împrejurările de fapt esenţiale în cauză, criticile vizând nemotivarea hotărârii nu pot fi reţinute.
Recurentul - reclamant a solicitat instanţei de contencios administrativ, anularea în parte a Dispoziţiei directorului C.N.S.I.S. din 31 mai 2011, respectiv alineatul penultim: „Personalul nominalizat în anexa 3, beneficiază începând cu data de 26 ianuarie 2011 de drepturile salariale stabilite potrivit Dispoziţiei directorului C.N.S.I.S. din 2010.”
Coeficientul de ierarhizare 5,75, de care a beneficiat recurentul - reclamant începând cu data de 26 iulie 2010 - 25 ianuarie 2011, a fost stabilit prin Dispoziţia directorului C.N.S.I.S. din 2010, conform art. 3 din Nota la Anexa nr. IV/1/A din Legea nr. 330/2009, pentru o perioadă de 6 luni, iar după expirarea perioadei de 6 luni a beneficiat de un coeficient de 5,40, având în vedere ca H.G. nr. 416/2007, când C.N.S.I.S. se afla în Aparatul Central, a fost modificată prin H.G. nr. 732/2010, C.N.S.I.S. fiind preluată ca structură aflată în subordinea M.A.I.
Majorarea salarială de 15% la salariu de bază, prevăzută de Legea nr. 285/2010 a fost aplicată recurentului, la indemnizaţia de încadrare, astfel cum a fost prevăzută în Dispoziţia directorului C.N.S.I.S. din 2010 după expirarea celor şase luni, respectiv 26 ianuarie 2011.
Prin Dispoziţia directorului C.N.S.I.S. din 31 mai 2011, contestată în prezenta cauză, a fost preluat coeficientul stabilit începând cu data de 26 ianuarie 2011 prin Dispoziţia directorului C.N.S.I.S. din 2010, aspect reţinut corect de prima instanţă, reorganizarea M.A.I. ducând implicit şi la modificarea structurii organizatorice a efectivelor M.A.I.
Este evident că recurentul a beneficiat de dispoziţiile Legii nr. 285/2010 privind majorarea salarială de 15% la salariul de bază, dar această majorare a fost aplicată la coeficientul de ierarhizare de 5,40 stabilit de Dispoziţia directorului S.I.S. din 2010, aceasta fiind dată ca urmare a preluării C.N.S.I.S. ca structură în subordinea M.A.I.
Prin intrarea în vigoare la 26 iulie 2010, a H.G. nr. 732/2010 pentru modificarea H.G. nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele M.A.I. - C.N.S.I.S. a trecut din U.A.C. al M.A.I. în unitate subordonată M.A.I., fapt ce a dus la modificarea condiţiilor de salarizare avute de persoanele C.N.S.I.S., context în care începând cu data de 26 iulie 2010 şi recurentul a fost repus în funcţia de şef serviciu I cu un coeficient de 5,40 (grad profesional de comisar şef).
Începând cu data de 26 ianuarie 2011, drepturile salariale cuvenite recurentului au fost stabilite în raport de funcţia deţinută în cadrul unei unităţi aflate în subordinea M.A.I. la care a fost aplicat sporul de 15% prevăzut de art. 1 alin. (1) şi art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, coeficientul păstrat pentru perioada 26 iulie 2010 - 25 ianuarie 2011 având caracter temporar.
Menţinerea coeficientului de 5,70 şi după data de 25 ianuarie 2011, ar duce la încălcarea dispoziţiilor art. 1 pct. 5 din Legea nr. 285/2010 care interzic creşteri salariale, altfel decât cele prevăzute de lege, conform încadrării de fiecare funcţionar.
Raportat la funcţia pe care o deţine în cadrul instituţiei, coeficientul este de 5,40 (necontestat de către recurent) în funcţie de care au fost calculate drepturile salariale cuvenite reclamantului cu aplicarea sporului de 15% prevăzut de Legea nr. 285/2010.
Ca urmare se constată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente, ţinând cont de situaţia de fapt expusă pe larg în considerente, iar motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. nu pot fi reţinute, motiv pentru care Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.M. împotriva sentinţei civile nr. 2621 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3830/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3742/2014. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
