ICCJ. Decizia nr. 3857/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3857/2014
Dosar nr. 5626/2/2012
Şedinţa publică de la 16 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 6882 din 4 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.E., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă, următoarele aspecte:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11 iulie 2012, reclamantul C.E. a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională de Integritate solicitând anularea raportului de evaluare din 15 iunie 2012 întocmit de pârâtă.
S-a reţinut că prin raportul de evaluare din 15 iunie 2012 întocmit de ANI s-a constatat că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât în perioada exercitării mandatului 2008 - 2012 de consilier local nu a respectat prevederile dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, respectiv societăţile comerciale cu capital privat la care soţia reclamantului deţine calitatea de asociat unic şi funcţia de administrator şi alta unde persoana evaluată deţine funcţia de administrator au încheiat contracte de servicii cu Primăria municipiului Slobozia, în valoare totală de 242 794 lei.
Pentru constatarea stării de incompatibilitate, ANI a reţinut că începând cu data de 20 iunie 2008 a fost validat mandatul reclamantului de consilier local (conform Hotărârii nr. 2/2008 a Consiliului Local al Municipiului Slobozia); conform răspunsului din 12 aprilie 2012 emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, persoana evaluată deţine următoarele funcţii şi calităţi: deţine funcţia de administrator Preşedinte al Consiliului de Administraţie din data de 4 noiembrie 1994, iar din data de 8 iunie 2000 deţine funcţia de administrator la SC P. SA - J21/133/1991.
În speţă, s-a apreciat că actul administrativ contestat este legal, având în vedere dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 potrivit cărora consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile Judeţene respective.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului că încheierea contractelor cu autorităţile publice, nu a fost la iniţiativa sa ori a conducerii societăţii, ci la iniţiativa autorităţii publice locale, s-a constatat că aceasta este irelevantă în soluţionarea cauzei, din moment ce contractul reprezintă acordul de voinţă între două sau mai multe persoane, pentru a constitui sau stinge între acestea raporturi juridice.
Cu privire la împrejurarea potrivit căreia reclamantul şi Consiliul de administraţie al SC P. SA nu ar fi urmărit obţinerea vreunui beneficiu de pe urma acestor contracte, s-a constatat că aceasta nu constituie un argument în soluţionarea favorabilă a cauzei, întrucât art. 90 din Legea nr. 161/2003 nu condiţionează existenţa stării de incompatibilitate de obţinerea unor beneficii în urma încheierii contractelor la care se referă acest text de lege.
De asemenea, s-a reţinut că art. 90 din Legea nr. 161/2003 nu face nicio distincţie după cum contractele încheiate cu autorităţile administraţiei publice locale sunt sau nu determinabile pentru profitul societăţii care le încheie, prin urmare nu prezintă relevanţă că SC P. SA a avut încheiate contracte de valori foarte mari cu terţe persoane, iar contractele încheiate cu Primăria nu erau de natură să fie determinabile pentru activitatea şi profitul societăţii.
În fine, s-a constatat că sunt incidente în privinţa reclamantului dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, susţinerea reclamantului potrivit căreia nu face parte din Primăria Slobozia ci din Consiliul local Slobozia neputând fi reţinută în soluţionarea favorabilă, câtă vreme contractele au fost încheiate cu autoritatea ce duce la îndeplinire hotărârile autorităţii administraţiei publice locale al cărei membru este reclamantul.
Împotriva Sentinţei civile nr. 6882 din 4 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamantul C.E., în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând nelegalitatea hotărârii instanţei de fond prin prisma următoarelor critici:
Instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că toate contractele ce au făcut obiectul evaluării A.N.I. au fost încheiate de SC P. SA sau SC A. SRL cu Primăria Slobozia şi nu cu Consiliul Local Slobozia, unde avea calitatea de consilier local, aşa încât dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 nu erau aplicabile în cauză, în condiţiile în care textul de lege este explicit şi restrictiv, menţionând clar cu cine nu are voie consilierul local, în calitatea lui de administrator, director etc. al unei societăţi comerciale, să încheie contracte, respectiv cu autoritatea locală din care fac parte.
Mai arată recurentul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 215/2001 autorităţile administraţiei publice locale sunt consiliile locale, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive. Prin urmare textul invocat ca şi temei legal al incompatibilităţii nu îşi poate găsi aplicabilitatea în cauză deoarece autoritatea administraţie publice locale din care făcea parte, respectiv Consiliul Local Slobozia, nu a încheiat nici un contract cu SC P. SA sau SC A. SRL.
Ceea ce nu a avut în vedere instanţa de fond la pronunţarea hotărârii recurate se rezumă, în opinia recurentului, la următoarele aspecte:
- Primăria nu este autoritate publică locală, prin voinţa legii, şi nu poate fi asimilată acesteia, neputându-i-se aplica prevederi referitoare la aceasta, legiuitorul definind clar în Legea nr. 215/2001 care sunt autorităţile publice locale, respectiv primarii şi consiliile locale. În aceeaşi lege este reglementată noţiunea de primărie, ca fiind o structură funcţională alcătuită din primar, viceprimar, secretar şi aparatul de specialitate al primarului, atribuţia sa fiind aducerea la îndeplinire a actelor administrative emise de primar şi consiliul local şi soluţionarea problemelor curente ale colectivităţii locale.
- Nici o prevedere din Legea nr. 215/2001 nu poate duce la interpretarea că primăria este subordonata consiliului local, neavând, în fapt şi în drept, nici o legătură funcţională cu aceasta.
- Legea nr. 161/2003 este clară şi de strictă interpretare, punând în incompatibilitate doar consilierul local ce deţine una din funcţiile menţionate la art. 90, care încheie contracte, prin societăţile unde exercită respectiva funcţie, cu consiliul local.
- Raţiunea Legii nr. 161/2003 este prevenirea faptelor de corupţie, sens în care legiuitorul a dorit să cenzureze posibilitatea ca un consilier local să-şi creeze avantaje prin încheierea de contracte comerciale cu consiliul local, dat fiind că, prin vot, putea influenţa soarta atribuirii unor sume de bani sau a unor contracte.
- Prezentând motivarea, instanţa de fond admite implicit faptul că art. 90 din Legea nr. 161/2003 este aplicabil întrucât Primăria Slobozia, în calitate de cocontractant, a adus la îndeplinire hotărârile consiliului local din care făcea parte. Aceste hotărâri ar fi trebuit, însă, să consfinţească atribuirea unor contracte comerciale către cele două societăţi comerciale, iar primăria să le desăvârşească prin încheierea contractelor.
- Dacă instanţa de fond a extins, adăugând la lege, subiectele contractelor ce atrag incompatibilitatea, adăugând şi primăria, trebuia să arate şi ce hotărâri ale Consiliului Local Slobozia a pus în aplicare Primăria Slobozia, referitor la contractele în cauză.
A concluzionat recurentul în sensul că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, în condiţiile în care în mod greşit aceasta a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 90 din Legea nr. 161/2003.
Intimata Agenţia Naţională de Integritate nu a formulat întâmpinare în condiţiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., însă prin concluziile scrise depuse la dosar a răspuns punctual motivelor de nelegalitate şi netemeinicie invocate de recurent, reiterând apărările făcute în faţa instanţei de fond, şi conchizând că sentinţa atacată este legală şi temeinică.
Examinând cauza din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, a probatoriului administrat, şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge ca atare, reţinând, în acest sens, că prin hotărârea pronunţată, prima instanţă a constatat în mod corect legalitatea raportului de evaluare a cărei anulare s-a solicitat de către reclamant, în considerarea celor ce urmează:
Reclamantul C.E. a supus controlului de legalitate, la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare din 15 iunie 2012 prin care Agenţia Naţională de Integritate a constatat că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât, în perioada exercitării mandatului 2008 - 2012 de ales local (consilier local), nu a respectat prevederile dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în condiţiile în care SC A. SRL, la care soţia reclamantului deţine calitatea de asociat unic şi funcţia de administrator şi SC P. SA, unde reclamantul deţine calitatea de administrator, au încheiat 8 contracte de prestări servicii cu Primăria Municipiului Slobozia, în valoare totală de 242.794 lei.
Aşadar, starea de incompatibilitate reţinută prin raportul de evaluare contestat a fost determinată de faptul că două societăţii comerciale cu capital privat, la care reclamantul şi soţia acestuia deţin funcţia de administrator şi calitatea de acţionar, au încheiat contracte de prestări servicii cu Primăria Municipiului Slobozia, în perioada în care reclamantul se afla în exerciţiul mandatului de consilier local în Consiliul Local al Municipiului Slobozia, situaţie de fapt necontestată prin cererea de recurs.
Criticile formulate de recurent, circumscrise motivului de recurs reglementat prin dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează în mod exclusiv interpretarea dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, sub aspectul câmpului de aplicare a respectivei norme juridice prin raportare directă la situaţia de fapt reţinută, respectiv încheierea celor 8 contracte de cele două societăţi cu Primăria Municipiului Slobozia şi nu cu Consiliul Local al Municipiului Slobozia, structură funcţională din care făcea parte, în calitate de consilier local recurentul, în perioada supusă evaluării.
Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, "Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective". Conform dispoziţiilor art. 90 alin. (2) din legea menţionată, prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care funcţiile respective sunt deţinute de soţul sau rudele de gradul I ale alesului local.
Astfel, interdicţia instituită de art. 90 din Legea nr. 161/2003 este aplicabilă reclamantului întrucât, în perioada exercitării mandatului de consilier local (2008 - 2012), acesta a deţinut funcţia de administrator Preşedinte al Consiliului de Administraţie al SC P. SA, iar soţia acestuia calitatea de asociat unic şi administrator al SC A. SRL, societăţi care au încheiat contracte de prestări servicii cu Primăria Municipiului Slobozia, structură funcţională cu activitate permanentă, care potrivit dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 duce la îndeplinire Hotărârile Consiliului Local al Municipiului Slobozia, a cărui membru este recurentul.
Contrar afirmaţiilor recurentului, nu prezintă relevanţă sub aspectul legalităţii constatării situaţiei de incompatibilitate faptul că aceste contracte au fost încheiate cu Primăria Municipiului Slobozia, în condiţiile în care potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 autorităţile administraţiei publice locale prin care se realizează autonomia locală în municipii sunt consiliile locale municipale, ca autorităţi deliberative şi primarii ca autorităţi executive.
Afirmaţiile recurentului, în sensul că nu a participat la deliberare şi nu a votat nicio hotărâre a Consiliului Local al Municipiului Slobozia prin care s-ar fi dezbătut încheierea vreunui contract cu cele două societăţi nu prezintă relevanţă în constatarea stării de incompatibilitate în condiţiile în care legiuitorul prin dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 a sancţionat existenţa unei stări de pericol cu privire la respectarea principiilor reglementate prin dispoziţiilor art. 71 din acelaşi act normativ, derivată din implicarea aleşilor locali, prin deţinerea şi exercitarea unor funcţii în societăţi private, în încheierea unor contracte cu autorităţile administraţiei publice locale.
Susţinerea recurentului în sensul că încheierea respectivelor contracte cu Primăria Municipiului Slobozia şi nu cu Consiliul Local al Municipiului Slobozia, nu atrage o stare de incompatibilitate, în condiţiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, este lipsită de fundament legal, şi denotă o interpretare greşită a dispoziţiilor Legii nr. 215/2001 care stabileşte în mod clar atribuţiile, modul de organizare şi funcţionare a organele administraţiei publice locale cât şi raportul juridic instituţional dintre primărie şi consiliul local, şi este de natură a fractura în mod nepermis raportul instituţional dintre Primărie şi Consiliul Local, ca autorităţi ale administraţiei publice locale.
Este evidentă existenţa unei relaţii funcţionale dintre Consiliul local, ca şi organ deliberativ, şi Primăria, ca şi organ executiv, în mecanismul de realizare a autonomiei locale, prin prisma dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, ca şi faptul că prin natura atribuţiilor reglementate prin lege, contractele care vizează servicii, lucrări, achiziţii publice la nivelul administraţiei publice locale se încheie de către Primărie, structură funcţională cu activitate permanentă, reprezentată de Primar şi nu de către Consiliul local, organism cu rol exclusiv deliberativ.
Totodată, interpretarea dată de recurent dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 este şi contrară scopului instituirii regimului juridic al incompatibilităţilor prin respectivul act normativ, respectiv exercitarea demnităţilor publice cu respectarea principiilor reglementate prin dispoziţiile art. 71 din acelaşi act normativ, şi implicit evitarea unei stări de pericol cu privire la modul de exercitare a puterii publice la nivel local.
Înalta Curte împărtăşeşte, aşadar, opinia judicios argumentată de către judecătorul fondului în sensul că interpretarea logico - raţională dar şi istorico - teleologică a normelor de drept mai sus indicate conduce la concluzia că starea de incompatibilitate reglementată prin dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 sancţionează şi ipoteza încheierii unor contracte cu Primăria de către societăţi în care un consilier local deţine una din funcţiile la care se face referire expresă în respectiva normă de drept.
În raport de cele mai sus arătate, constatând că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate în cauză şi că este temeinică şi legală hotărârea atacată, urmează a se dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. din anul 1865, cu modificările şi completările ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul C.E. împotriva Sentinţei civile nr. 6882 din data de 4 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.E. împotriva Sentinţei civile nr. 6882 din 4 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2014
| ← ICCJ. Decizia nr. 3847/2014. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3859/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
