ICCJ. Decizia nr. 3864/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3864/2014
Dosar nr. 331/2/2012
Şedinţa publică de la 17 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii judiciare,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 16 ianuarie 2012, reclamanta SC T.S.I. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.A.E. şi D.C.E. - D. A.N.C.E.X., ca prin hotărârea ce se va pronunţa:
- să se constatate nulitatea parţială a actelor administrative individuale - licenţa de import din 6 octombrie 2011 (cu valabilitate până la 5 octombrie 2012) şi licenţa de import din 6 octombrie 2011 (cu valabilitate până la 5 octombrie 2012), sub aspectul modificării unilaterale de către D. A.N.C.E.X. a cantităţilor de produse şi, respectiv, al neacordării licenţei pentru produsul cartuş cu glonţ şi, în consecinţă, să fie obligaţi pârâţii la emiterea licenţelor individuale de import astfel cum au fost iniţial formulate;
- să fie obligaţi pârâţii la repararea pagubei cauzate prin refuzul acordării licenţelor de import în condiţiile pe care le-a solicitat, respectiv la plata sumei de 39.860,64 lei (echivalentul a 9.227,00 euro) cu titlu de despăgubiri pentru beneficiul nerealizat ca urmare a necomercializării produselor pe care reclamanta intenţionează să le importe;
- să fie obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea Curții de apel
Prin sentința nr. 7915 din 18 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC T.S.I. SRL, în contradictoriu cu pârâtul M.A.E., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut, în esență următoarele:
În ceea ce privește limitarea cantităţii de muniţie aprobată prin licenţa 211358, interpretarea reclamantei potrivit căreia pârâta nu ar avea posibilitatea să reducă cantitatea solicitată a fi importată, este eronată, întrucât textul art. 21 alin. (2) lit. h) din O.U.G. nr. 158/1999 nu face vorbire de o astfel de competenţă.
Textul de lege vorbește de competenţa de a examina şi aproba cererile de licenţă, legiuitorul nefăcând altceva decât să confere intimatei competenţa în soluţionarea cererilor, fără a-i limita libertatea de apreciere.
Intimata, în procedura de soluţionare a cererilor de licenţă, are deplină libertate să admită, să respingă sau să admită în parte aceste cereri, neexistând nici un text care să îi limiteze aceste opţiuni.
Interpretarea reclamantei ar conduce la concluzia, absurdă, că intimata nu ar putea nici măcar să respingă o cerere de licenţă pe motiv că textul legii vorbeşte doar de examinarea şi aprobarea acestor cereri.
Referitor la motivele pentru care se poate aproba doar în parte o cerere de licenţă, respectiv prin limitarea cantităţii de muniţie ce se poate importa, Curtea a reținut că în materia importului de armament autorităţilor competente trebuie să li se recunoască o marjă largă de apreciere, în condiţiile în care, art. 8 alin. (1) lit. b) din O.U.G. 158/1999 prevede că „Regimul de control al exporturilor, importurilor şi altor operaţiuni cu produse militare se realizează cu respectarea:
b) intereselor de securitate naţională şi economice ale României;”
În speţă, intimata a aprobat cererea de licenţă de import doar pentru o parte din cantitatea de cartuşe cu glonţ în considerarea faptului că din înscrisurile prezentate nu rezultă în ce mod se dorea comercializarea acestui produs, existând suspiciunea că se urmăreşte comercializarea către instituţii din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Această suspiciune a rezultat din lipsa unor informaţii concrete cu privire la destinatarul final al produselor şi din indicarea ca destinatari finali a persoanelor juridice care deţin arme pe bază de licenţă individuală de import. Or, pentru instituţiile din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională controlul tranzacţiilor se face după norme diferite de cele cuprinse în Legea nr. 295/2004, iar livrarea se face direct către aceste instituţii.
În opinia Curţii, din punct de vedere formal este nerelevant modul în care s-a procedat la limitarea cantităţii de cartuşe ce pot fi importate, în condițiile în care, formularul tipizat nu dispune de o rubrică distinctă pentru situaţia neaprobării unui produs sau unei anumite cantităţi din produsul solicitat, aspect care nu poate duce la concluzia neraţională că autoritatea publică pârâtă are obligaţia, întotdeauna să aprobe integral cererea de licenţă.
Referitor la Licenţă, Curtea a constatat că şi în acest caz autoritatea publică a respins cererea de licenţă pentru cantitatea de 500 cartuşe cu glonţ datorită unor imprecizii în documentaţia prezentată de reclamantă, apreciind, în limitele marjei sale de apreciere, că în condiţiile unei contradicţii între datele prezentate de solicitant şi cele cuprinse în factura proforma a furnizorului extern se impune respingerea cererii de licenţă.
3. Calea de atac exercitată de reclamanta SC T.S.I. SRL.
Împotriva sentinţei Curţii de apel a formulat recurs reclamanta invocând incidenţa dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta-reclamantă arată că D. A.N.C.E.X. a emis licenţele solicitate fie cu limitarea cantităţilor solicitate, fie cu neaprobarea poziţiei referitoare la muniţia în calibrul, încălcându-şi obligaţia legală de a motiva refuzul emiterii licenţelor în condiţiile licitate şi analizând cererile cu depăşirea termenului legal de emitere, motive principale care conduc la nulitatea actelor respective.
Susţine recurenta că în domeniul operaţiunilor cu arme şi muniţii pentru piaţa civilă, precum şi al autorizării şi funcţionării operatorilor economici pentru desfăşurarea activităţilor specifice unui armurier, D.D. A.N.C.E.X. nu are competenţă legală, neexistând nici un act normativ care să confere acesteia atribuţiile pe care singură şi le-a arogat.
Instanţa de fond a împărtăşit fără nicio rezervă susţinerile pârâtului M.A.I. fără a ţine seama de faptul că legislaţia în vigoare nu prevede ca licenţele să fie aprobate trunchiat sau cu limitări ale cantităţilor, or, fiind vorba de o situaţie de excepţie în care se recunoaşte unei entităţi administrative posibilitatea de a interveni în operaţiuni comerciale şi de a le cenzura, nu poate opera ceea ce instanţa de fond a numit „libertate de apreciere” a respectivei entităţi.
Apreciază reclamanta că emiterea cu limitări a licenţei echivalează cu refuzul licenţierii produsului respectiv, în condiţiile solicitate, refuz ce trebuie motivat conform prevederilor Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 158/1999.
Referindu-se în particular la licenţa din 6 octombrie 2011, elementele de siguranţă publică şi siguranţă naţională nu sunt prevăzute în legislaţie ca motiv de refuz.
În ceea ce priveşte licenţa din 6 octombrie 2011, instanţa de fond a reţinut existenţa unor „imprecizii în documentaţia prezentată”. Într-o astfel de situaţie, pârâta avea posibilitatea să solicite clarificări conform art. 31 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 158/1999, iar invocarea de către instanţa de fond a existenţei aşa numitelor „imperative de siguranţă naţională” este străină de respectarea principului legalităţii.
4. Apărările intimatului M.A.E.
Prin întâmpinarea depusă la data de 10 octombrie 2014, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând criticilor invocate de recurenta-reclamantă.
În legătură cu licenţa din 2011, SC T.S.I. SRL nu a prezentat niciun contract sau comandă care să justifice aprobarea cantităţii de 250.000 cartuşe cu glonţ calibrul. Când utilizatorul final este o instituţie din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, solicitantul de licenţă livrează direct destinatarului produsele militare comandate şi nu mai poate invoca dispoziţiile Legii nr. 295/2004 pentru revânzare şi trebuie să prezinte declaraţia destinatarului final.
În ceea ce priveşte licenţa din 2011, intimatul arată că datele privind muniţia obiect al cererii de licenţă, sunt prezentate diferit de recurenta-reclamantă în cererea de licenţă faţă de P.I. a exportatorului brazilian, aceste discrepanţe generând suspiciuni privind buna-credinţă a solicitantului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate, precum şi sub toate aspectele, conform dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Recurenta-reclamantă în calitate de armurier autorizat, în condiţiile Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor a solicitat emiterea licenţelor individuale de import pentru 200.000 cartuşe cu glonţ (cererea din 23 august 2011) şi de asemenea, pentru importul produsului „cartuş cu glonţ”.
Prin Licenţa din 2011 a fost limitată cantitatea de muniţie aprobată cu referire la cartuşele cu glonţ, cu motivarea că din înscrisurile prezentate nu rezultă în ce mod se dorea comercializarea acestui produs şi cine este destinatarul final. De asemenea, s-a reţinut că au fost indicaţi drept destinatari finali, persoane juridice care deţin arme pe baza licenţei individuale de import.
Argumentul invocat de recurentă în susţinerea nelegalităţii actului (nulităţii parţiale a Licenţei din 2011) este acela că nu există nici un temei legal care să permită autorităţii pârâte să limiteze cantitatea de produse prin licenţă individuală de import. Concret recurenta susţine ca având în vedere Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/1999 aprobate prin Ordinul nr. 59/2005 al preşedintelui D. A.N.C.E.X., cererea de licenţă poate fi aprobată doar în forma în care a fost solicitată sau poate fi respinsă în integralitate.
Înalta Curte nu poate împărtăşi această interpretare a recurentei-reclamante, respectiv că autoritatea pârâtă nu poate reduce cantitatea solicitată a fi importată motivat de faptul că dispoziţiile legale nu-i conferă o astfel de competenţă, considerând-o eronată.
Dispoziţiile art. 21 alin. (2) lit. h) din O.U.G. nr. 158/1999 prevăd că pârâta „examinează şi aprobă cu avizul conform al Consiliului interministerial cererile de licenţă privind exportul, importul, transferul, intermedierea şi asistenţa tehnică de produse militare, precum şi cererile de reexport referitoare la produse militare. Rezultă că intimata, în cadrul procedurii de examinare a cererilor de licenţă poate admite în integralitate sau în parte solicitările reclamantei sau le poate respinge, având o marjă largă de apreciere pornind de la dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 158/1999, care prevăd că regimul de control al exporturilor, importurilor şi altor operaţiuni cu produse militare se realizează cu respectarea intereselor de securitate naţională şi economică ale României.
Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că autoritatea pârâtă, în procedura de eliberare a Licenţei nr. 21158/2011 a procedat conform competenţelor legale şi fără exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) şi n) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, cerinţa motivării soluţiei de limitare a cantităţii de import pentru cartuşul cu glonţ, este îndeplinită în cauză, având în vedere menţiunea din cuprinsul licenţei de la pct. 23.
În ceea ce priveşte Licenţa nr. 211360/2011, recurenta-reclamantă a solicitat aprobarea importului unor cartuşe de 9 mm, precum şi a 500 cartuşe cu glonţ, însă întrucât datele din cererea de eliberare a licenţei nu erau în concordanţă cu P.I. emisă de la C.B.S. ce efectua exportul, cererea de licenţă pentru cantitatea de 500 cartuşe a fost respinsă.
Critica recurentei vizează împrejurarea că în condiţiile în care D. A.N.C.E.X. a constatat neconcordanţele din documentaţia prezentată, avea posibilitatea să solicite clarificări conform dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 158/1999.
Având în vedere motivele ce au justificat soluţia de respingere a cererii de eliberare a licenţei, anume neconcordanţe între datele din cererea depusă de reclamant şi cele din P.I. eliberată de societatea exportatoare, precum şi faptul că din datele publice puse la dispoziţie de producătorul brazilian C.B.C., tipul de muniţie în discuţie, nu se regăseşte la secţiunea vânătoare, solicitarea de clarificări de la societatea reclamantă ar fi fost lipsită de utilitate practică.
Temeiul juridic al soluţiei de recurs
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D EC I D E
Respinge recursul declarat de SC T.S.I. SRL împotriva sentinţei nr. 7915 din 18 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3858/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3866/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
