ICCJ. Decizia nr. 3904/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3904/2014
Dosar nr. 781/39/2013
Şedinţa publică de la 21 octombrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin acţiunea înregistrată la data de 6 noiembrie 2013 pe rolul Curţii de Apel Suceava, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.) prin reprezentant legal H.G., preşedinte, în contradictoriu cu pârâtul L.G. a solicitat să se dispună anularea contractului individual de muncă din 30 decembrie 2008 - avizat de pârât.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a avut calitatea de deputat şi în virtutea acestei demnităţi a propus şi avizat angajarea fratelui său - L.I. - pe postul de şofer în cadrul Biroului parlamentar personal, încheindu-se astfel contractul individual de muncă din 30 decembrie 2008. A mai arătat că există o hotărâre judecătorească definitivă care atestă existenţa conflictului de interese în care s-a aflat pârâtul, urmare a avizării contractului de muncă încheiat de fratele său, aşa încât, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 22 şi 23 din Legea nr. 176/2010 - actele juridice încheiate în aceste împrejurări fiind lovite de nulitate absolută.
În întâmpinarea şi notele scrise depuse la dosar, pârâtul L.G. a invocat o serie de excepţii privind: necompetenţa materială a Curţii în soluţionarea acţiunii reclamantei, excepţia lipsei procedurii prealabile reglementată de art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi excepţia prescrierii dreptului la acţiune privind cererea reclamantei.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Decizia nr. 64 din 1 aprilie 2014, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia civilă - complet specializată în conflicte de drepturi, reţinând că, contractul individual de muncă pe durată determinată - în litigiu - face parte din categoria "actelor juridice" altele decât cele administrative (art. 23 alin. (1) din Legea nr. 176/2010), iar constatarea nulităţii absolute a acestui act juridic încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese revine în competenţa materială a tribunalului.
Pe rolul Tribunalului Suceava cauza a fost înregistrată la data de 30 aprilie 2014.
La termenul de judecată din data de 6 iunie 2014, instanţa, din oficiu a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava în soluţionarea prezentei cauze.
2.2. Prin Sentinţa nr. 1076 din 16 iunie 2014, Tribunalul Suceava, secţia civilă a admis excepţia privind necompetenţa materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "anulare act" formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, în contradictoriu cu pârâtul L.G., în favoarea Curţii de Apel Suceava.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalului Suceava şi Curtea de Apel Suceava, a dispus suspendarea cauzei şi trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
La pronunţarea acestei soluţii, tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi art. 266, art. 277 şi Titlul II C. muncii.
Astfel, a reţinut că potrivit art. 23 din Legea nr. 176/2010, legiuitorul distinge între actele juridice şi administrative care pot fi anulate la solicitarea Agenţiei Naţionale de Integritate în cazul unui conflict de interese, iar prin art. 24 prevede că procedura de judecată şi regulile de competenţă sunt cele reglementate prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 pentru acţiunile introduse la instanţele de contencios administrativ. Prin urmare, a apreciat că reglementarea art. 24 nu poate fi interpretată per a contrario în sensul că acţiunile în anulare ar putea fi introduse şi la alte instanţe decât cele de contencios administrativ, având în vedere că scopul art. 24 este acela de a reglementa procedura de judecată şi regulile de competenţă, făcând trimitere în acest sens la Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
A mai reţinut că litigiul dedus judecăţii nu poate să constituie obiect al jurisdicţiei muncii, aşa cum aceasta este definită de art. 266 C. muncii.
Jurisdicţia muncii presupune analiza legalităţii încheierii unui contract de muncă din perspectiva elementelor sale intrinseci, or cererea de anulare a unui contract de muncă excede jurisdicţiei muncii atunci când motivele de nulitate privesc elemente extrinseci contractului de muncă, derivate din legea specială şi care stabileşte competenţa instanţei de contencios administrativ.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 277 lit. d) C. muncii, pot fi părţi în conflictele de muncă în afara salariaţilor, angajatorilor sindicatelor şi patronatelor, şi alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al C. proc. civ. Din coroborarea acestei prevederi legale cu prevederile art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 176/2010, rezultă că Agenţia Naţională de Integritate ar putea fi parte întru-un conflict de muncă doar dacă legea specială i-ar conferi în mod expres această posibilitate. Însă, legea specială nu conţine o astfel de prevedere.
Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia litigii de muncă.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate:
Analizând prevederile art. 23 din Legea nr. 176/2010, alin. (1) "În cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situaţia de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută", şi ale alin. (2) al aceluiaşi articol "Acţiunea în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese poate fi introdusă de Agenţie chiar dacă persoana în cauză nu mai deţine acea funcţie" rezultă două categorii de acte ce pot fi încheiate, şi anume acte administrative a căror legalitate este supusă cenzurii instanţelor de contencios administrativ şi acte juridice - altele decât cele administrative, a căror legalitate este supusă cenzurii instanţelor competente potrivit legii.
În cauza de faţă se solicită anularea contractului individual de muncă din 30 decembrie 2008, avizat de pârâtul L.G., contract ce vizează angajarea fratelui său - L.I. - pe postul de şofer în cadrul Biroului parlamentar personal, acţiunea ce face obiectul cauzei fiind formulată urmare a pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive care atestă existenţa conflictului de interese.
Potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (6) din Legea nr. 96/2006 - privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor republicată "Angajarea personalului birourilor parlamentare ale deputaţilor şi senatorilor se face prin încheierea unui contract de muncă pe durată determinată sau a unui contract civil. În cazul angajării pe baza unui contract de muncă pe durată determinată, încadrarea salariaţilor se face prin ordin al secretarului general al Camerei Deputaţilor sau al Senatului, după caz, la propunerea deputaţilor sau a senatorilor în cauză, iar în cazul contractului civil, acesta se încheie între deputaţii sau senatorii în cauză şi persoana fizică."
Potrivit clauzelor înserate în conţinutul contractului individual de muncă în discuţie aflat dosarul Curţii de Apel Suceava, părţile contractante au înţeles să supună raporturile juridice generate de încheierea acestui contract, reglementărilor Legii nr. 53/2003 - C. muncii.
Din coroborarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că, contractul individual de muncă pe durată determinată - în litigiu - face parte din categoria "actelor juridice" altele decât cele administrative, iar constatarea nulităţii absolute a acestui act juridic încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese revine în competenţa materială a secţiei de litigii de muncă din cadrul tribunalului.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia litigii de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe Agenţia Naţională de Integritate şi L.G. în favoarea Tribunalului Suceava, secţia litigii de muncă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3898/2014. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3905/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
