ICCJ. Decizia nr. 4281/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4281/2014
Dosar nr. 7251/279/2013
Şedinţa Camerei de Consiliu de la 12 noiembrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată adresată Judecătoriei Piatra-Neamţ, reclamanta SC P.P.T. SRL a formulat plângere contravenţională împotriva Procesului-verbal de constatare a contravenţiilor din 28 august 2013 încheiat de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transport Rutier - ISCTR 8, solicitând admiterea plângerii şi exonerarea de la plata amenzii în valoare de 8.000 RON.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Judecătoriei Piatra-Neamţ
Prin Sentinţa civilă nr. 879 din 17 martie 2014 a Judecătoriei Piatra-Neamţ a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale absolute a Judecătoriei Piatra-Neamţ şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa sesizată a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 32 din O.G. nr. 2/2001, reţinând că normele legale stabilesc competenţa în materia plângerilor împotriva proceselor-verbale de contravenţie în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia. Astfel, instanţa a constatat că prezumtiva contravenţie a fost săvârşită în localitatea Ungheni, judeţul Mureş, motiv pentru care a fost stabilită competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.
2.2. Hotărârea Judecătoriei Târgu Mureş
Prin Sentinţa civilă nr. 3053 din 23 iunie 2014 a Judecătoriei Târgu Mureş a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în raport de contravenţia sancţionată, determinant pentru stabilirea locului săvârşirii faptei contravenţionale este sediul operatorului auto, care este obligat să asigure existenţa la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier a asigurării pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru riscuri de accidente care cad în sarcina operatorului de transport rutier.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 Noul C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ, judeţul Neamţ, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Înalta Curte a reţinut că obiectul cererii introductive îl reprezintă anularea Procesului-verbal de constatare a contravenţiilor din 28 august 2013 încheiat de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transport Rutier - ISCTR 8, prin care s-a constatat că SC P.P.T. SRL nu a avut la bordul auto, la verificarea documentelor auto, asigurarea pentru pasageri şi bagajele acestora pentru riscuri de accidente care cad în sarcina operatorului de transport rutier.
În conformitate cu dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 plângerea se adresează judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, iar Înalta Curte, văzând actele dosarului, a reţinut că a fost constatată contravenţia la data de 28 august 2013, orele 13,24, pe raza DN 15 Km 63 Ungheni, iar locul săvârşirii contravenţiei este sediul reclamantei, având în vedere natura contravenţiei săvârşite, respectiv faptul că nu a încheiat contracte de asigurare.
Înalta Curte are în vedere practica constantă a acestei instanţe, care a reţinut întotdeauna că locul săvârşirii contravenţiei în ipoteza în care societatea nu a încheiat contracte este considerat a fi sediul reclamantei, întrucât acesta este locul la care ar fi trebuit a fi încheiate contractele respective.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ, judeţul Neamţ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe SC P.P.T. SRL în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ, judeţul Neamţ.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4280/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4282/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
