ICCJ. Decizia nr. 4265/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4265/2014
Dosar nr. 6063/2/2012
Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea existenţei calităţii de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului I.N.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a invocat excepţia de necompetenţă a instanţelor judecătoreşti, excepţia lipsei de obiect a acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale active a C.N.S.A.S., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia prescripţiei, excepţiile nulităţii şi inadmisibilităţii acţiunii.
2. Hotărârea instanţei de fond
A. Prin Sentinţa nr. 6.926 din 5 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti au fost respinse ca neîntemeiate excepţiile privind lipsa de obiect a acţiunii, de necompetenţă, a lipsei calităţii procesuale active a C.N.S.A.S., a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, a prescripţiei, a nulităţii absolute a acţiunii şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Instanţa a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul I.N. şi a fost constatată calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte excepţia de necompetenţă a instanţelor judecătoreşti, aceasta este neîntemeiată, având în vedere dispoziţiile art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia se introduce la Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
Cu privire la excepţia lipsei de obiect a acţiunii, instanţa a reţinut că obiectul acţiunii este prevăzut de art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, iar prezenta acţiune a fost înregistrată ca urmare a cererii de verificare nr. C1 din 13 mai 2010, adresată C.N.S.A.S. de către numitul B.K.S., care a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului fond informativ nr. I 258386, dosar în care pârâtul a întocmit documente.
De asemenea, instanţa a constatat că reclamantul C.N.S.A.S. a justificat calitatea procesuală activă, având în vedere că instanţa este sesizată cu acţiunea în constatare ulterior aprobării de către Colegiul C.N.S.A.S., în conformitate cu art. 8 lit. a) din aceeaşi ordonanţă, a notei de constatare întocmită de direcţia de specialitate din cadrul C.N.S.A.S. cu privire la existenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, pentru persoana care a făcut obiectul verificării.
Aprobând nota de constatare, Colegiul dispune direcţiei juridice introducerea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator ale acesteia, în condiţiile art. 11 din ordonanţă.
Instanţa a respins şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, deoarece înscrisurile depuse la dosarul cauzei se referă la pârât, existând identitate între acesta şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii.
Instanţa a respins şi excepţia prescripţiei, reţinând că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii are drept consecinţă constatarea faptelor ofiţerilor de securitate şi nu se urmăreşte incriminarea ca fapte penale a faptelor reţinute în sarcina acestora.
De asemenea, excepţiile nulităţii şi inadmisibilităţii acţiunii au fost respinse, având în vedere că, în fapt, reprezintă apărări de fond, urmând a fi avute în vedere la analiza temeiniciei cererii deduse judecăţii.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 definesc noţiunea de lucrător al Securităţii ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv de ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".
Instanţa a reţinut că în dosarul cauzei există înscrisuri din care rezultă că pârâtul a avut gradele de maior (1980) şi, respectiv, locotenent-colonel (1985) în cadrul Inspectoratului Judeţean Braşov, Serviciul 1, constatându-se astfel că este îndeplinită prima condiţie impusă de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofiţer al Securităţii.
În dosarul de urmărire informativă având ca titular pe numitul B.S., semnalat că întreţinea relaţii cu cetăţeni străini şi care intenţiona să plece definitiv în R.F.G., la rude, a constatat instanţa de primă jurisdicţie că pârâtul a participat activ la urmărirea informativă a persoanei urmărite.
În dosarul de urmărire informativă privind pe numitul T.M., transfug în R.F.G. în anul 1975, supravegheat informativ pe perioada vizitelor sale în ţară, pârâtul a dirijat sursa C. pe lângă persoana urmărită şi legăturile acesteia.
A concluzionat instanţa de primă jurisdicţie faptul că înscrisurile existente la dosarul cauzei demonstrează că pârâtul a dispus măsuri care au îngrădit drepturile persoanelor urmărite.
În consecinţă, Curtea a reţinut că şi a doua condiţie prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită, în sensul că prin acţiunile întreprinse, în calitatea pârâtului de angajat al Securităţii, a adus atingere dreptului la liberă circulaţie, prevăzut de art. 12 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
A constatat instanţa că îngrădirea acestor drepturi s-a realizat prin instrumentarea dosarelor de supraveghere informativă deschise în privinţa numiţilor B.S. şi T.M., semnalaţi cu atitudine ostilă ţării şi având legături cu cetăţeni străini, în vederea stabilirii activităţii şi atitudinii faţă de regim, a naturii relaţiilor acestuia cu diverse persoane, prin activitatea de dirijare a unei surse recrutate pentru încadrarea informativă a persoanei urmărite, sursă care a oferit date referitoare la viaţa privată a acestuia.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că erau considerate ca ostile regimului totalitar comunist orice critici aduse ideologiei oficiale şi legăturile cu cetăţenii străini, iar măsurile luate de către pârât au urmărit anihilarea acestor demersuri ale persoanelor vizate, nu în scopul apărării ţării, astfel cum a susţinut acesta, ci în mod evident, pentru susţinerea sistemului totalitar comunist.
De asemenea, a reţinut instanţa de fond că este de notorietate faptul că în epoca respectivă erau considerate ostile regimului totalitar comunist legăturile cu cetăţenii străini, realitate dovedită şi prin faptul că, spre exemplu, Securitatea recruta informatori în scopul furnizării de informaţii în legătură cu persoanele semnalate cu aceste manifestări.
3. Recursul formulat de I.N.
Prin cererea de recurs formulată, pârâtul a criticat hotărârea instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică.
A arătat că pricina a fost judecată de instanţa de fond superficial, fără probe pertinente, iar hotărârea este părtinitoare, fiind tipizată, fără să ţină cont de apărarea pârâtului, pe care o ignoră şi nu a motivat respingerea excepţiilor invocate în cauză.
Recurentul a arătat că sentinţa pronunţată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii şi cu interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii. Au fost invocate excepţiile privind lipsa de obiect a acţiunii, de necompetenţă a instanţelor judecătoreşti, a lipsei calităţii procesuale active şi pasive a C.N.S.A.S., a recurentului-pârât, a nulităţii absolute a acţiunii, excepţia prescripţiei şi a inadmisibilităţii acţiunii.
Recurentul a arătat că instanţa a reţinut în cuprinsul hotărârii atacate motive contradictorii, fără explicarea paralelismului ce subzistă între măsurile întreprinse de pârât şi cele ce se întreprind în prezent, căci instanţa de fond nu şi-a propus să clarifice incriminarea măsurilor operative ale unui serviciu de informaţii, ce se regăsesc în panoplia oricărui serviciu de informaţii din lume.
Recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond arătând că instanţa a interpretat greşit unele acte deduse judecăţii şi a schimbat înţelesul lămurit al acestora, fapt ce a condus la pronunţarea unei hotărâri netemeinice.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte reţine că normele cu caracter special în discuţie, respectiv O.U.G. nr. 24/2008, au o justificare obiectivă şi rezonabilă în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, iar raportat la înscrisurile dosarului s-a constatat că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, motiv pentru care va fi menţinută de Înalta Curte.
Înalta Curte va menţine motivarea şi soluţia dată pe excepţiile invocate de pârât, reţinând că instanţa de fond a dat o dezlegare corectă a acestora şi o motivare cu respectarea dispoziţiilor legale. De altfel, recurentul nu a arătat în motivele de recurs formulate care este critica cu privire la soluţionarea acestor excepţii, rezumându-se numai la înşiruirea excepţiilor invocate.
Nu pot fi primite criticile formulate de recurent şi vor fi respinse ca nefondate, întrucât norma specială aplicabilă cauzei menţionează categoriile de persoane cărora li se aplică dispoziţiile legale arătate, precum şi condiţiile ce trebuie întrunite în aceste cauze.
Înalta Curte a examinat dispoziţiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 şi a reţinut că scopul reglementării a fost definit în preambulul ordonanţei, ca fiind "continuarea, într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activităţilor exercitate de regimul comunist", care a exercitat, în special prin intermediul Securităţii, "o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale".
Scopul ordonanţei, enunţat în aceşti termeni, răspunde unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţia României.
Astfel, aşa cum a reţinut în mod constant Curtea Constituţională, O.U.G. nr. 24/2008 nu instituie nici un privilegiu sau nici o discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, este lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".
Înalta Curte a constatat că, în cauza dedusă judecăţii, instanţa de primă jurisdicţie a analizat ambele condiţii ce sunt relevate de dispoziţia legală menţionată şi, în mod corect, a concluzionat cu privire la îndeplinirea ambelor condiţii prevăzute de lege.
Din întreaga documentaţie furnizată de reclamant s-a putut identifica faptul că informaţiile furnizate de pârât îndeplinesc cerinţele legii şi atrag constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în persoana pârâtului.
Faptul că pârâtul, în rapoartele pe care le întocmea periodic, a menţionat că B.S. "cunoscut cu preocupări de emigrare", "a completat formulare pentru el şi familia sa, (…) motivele care l-au determinat să solicite plecarea din ţară" în vederea obţinerii aprobării de plecare definitivă din ţară, nu conduce la o concluzie contrară.
Instanţa de primă jurisdicţie nu a preluat pur şi simplu aprecierile cuprinse în documentele fostei Securităţi, ci a examinat datele comunicate, pentru a putea stabili dacă acestea îndeplinesc cerinţele legii.
Or, aprecierile asupra activităţii peroanelor urmărite sunt dublate şi de informaţiile corespunzătoare, de măsurile întreprinse şi solicitate de pârât, ceea ce a determinat constatarea faptului că sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, precizat.
Având în vedere faptul că toate rapoartele prezentate se referă la aspectele sferei de interes particulare ale persoanelor vizate, ce se referă la activităţi ori atitudini care au fost potrivnice regimului comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, Înalta Curte reţine că în mod corect a stabilit instanţa de primă jurisdicţie că au fost afectate atât dreptul la liberă circulaţie, cât şi dreptul la viaţă privată.
Având în vedere aceste considerente, instanţa de control judiciar va menţine în totalitate sentinţa pronunţată de instanţa de fond, nefiind identificate motive de casare sau modificare a sentinţei atacate.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7, 8 şi 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de I.N. împotriva Sentinţei nr. 6.926 din 5 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4283/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4266/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
