ICCJ. Decizia nr. 4377/2014. Contencios. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4377/2014
Dosar nr. 3946/2/2012
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin Acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 mai 2012, sub nr. 3946/2/2012 reclamanta A.N.R.D.E. a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.G.N.T. SA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei S.N.T.G.N.T. SA la plata creanţei certe, lichide şi exigibile, în cuantum total de 1.571.573,54 RON, reprezentând majorări de întârziere calculate debitului S.N.T.G.N.T. SA, în sumă de 4.555.285,63 RON, care a făcut obiectul Dosarului nr. 3574/3/2009, aferente perioadei 21 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2009; obligarea pârâtei S.N.T.G.N.T. SA la plata creanţei certe, lichide şi exigibile, în cuantum total de 1.700.944,26 RON, reprezentând majorări de întârziere calculate debitului S.N.T.G.N.T. SA, în sumă de 4.555.285,63 RON, care a făcut obiectul Dosarului nr. 3574/3/2009, aferente perioadei 1 ianuarie 2010 - 30 iunie 2010.
În motivarea acţiunii s-a arătat că în luna ianuarie 2009 A.N.R.E. a chemat în judecată pârâta S.N.T.G.N.T. SA pentru achitarea debitului de 6.696.373,73 RON compus din suma 4.555.285,63 RON reprezentând tarif de dispecerizare şi majorări de întârziere aferente acestora, în cuantum de 2.141.088,10 RON, calculate până la data de 20 ianuarie 2009, dată la care a fost introdusă cererea de chemare în judecată.
S-a arătat că acţiunea a făcut obiectul Dosarului nr. 3574/3/2009 şi, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului menţionat, pârâta S.N.T.G.N.T. SA a refuzat să plătească tariful aferent licenţei de dispecerizare nr. L1, cu toate că deţinea, atât licenţa de transport gaze naturale, cât şi licenţa de dispecerizare gaze naturale.
Invocându-se Decizia nr. 3304 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a susţinut că, în speţă, creanţa reprezintă o obligaţie legală de plată a unei sume de bani reprezentând penalităţile ce decurg tariful pentru licenţa de dispecerizare nr. L1, acordată prin Decizia preşedintelui A.N.R.G.N. nr. 16 din 13 ianuarie 2006 după expirarea Licenţei de dispecerizare nr. L2 acordată prin Decizia preşedintelui A.N.R.G.N. nr. 208 din 25 iulie 2001 acordată debitoarei S.N.T.G.N.T. SA de către A.N.R.E. în conformitate cu prevederile Legii gazelor şi determinată potrivit Regulamentului pentru acordarea licenţelor - acte normative care constituie înscrisurile constatatoare ale creanţei şi în baza cărora a fost calculată suma în cauză.
S-a susţinut că aceasta are un caracter cert absolut, existenţa neîndoielnică a acesteia rezultând dintr-un act normativ, respectiv din Regulamentul pentru acordarea licenţelor în sectorul gazelor naturale, în speţă nefiind necesară recunoaşterea formală a datoriei de către debitor, întrucât aceasta îi incumbă în temeiul unui act normativ.
A precizat reclamanta că prin art. 3 pct. 22, 35 şi respectiv 54 din Legea gazelor a fost definită fiecare activitate de dispecerizare, de licenţă şi transport, raportată la natura şi specificul acesteia, pentru a căror legală desfăşurare debitoarei i-au fost acordate de către A.N.R.E. licenţe specifice sectorului gazelor naturale.
În context, în funcţie de activităţile/serviciile specifice desfăşurate de operatori în sectorul gazelor naturale prin art. 46 din Legea gazelor, au fost enumerate tipurile de licenţe între acestea licenţa de dispecerizare fiind stipulată în mod distinct de licenţa de transport, iar prin art. 9 din Regulamentul pentru acordarea licenţelor în sectorul gazelor naturale au fost prevăzute în mod distinct cele două licenţe - de transport şi de dispecerizare.
S-a susţinut prin acţiune că debitoarea S.N.T.G.N.T. SA este titulara a două licenţe distincte pentru activităţile specifice pe care le desfăşoară în sectorul gazelor naturale, respectiv licenţa de transport al gazelor naturale nr. L3 şi Licenţa de dispecerizare a gazelor naturale nr. L1, acordată prin Decizia preşedintelui A.N.R.G.N. nr. 16 din 13 ianuarie 2006 (anexate) după expirarea Licenţei de dispecerizare nr. L2 acordată prin Decizia preşedintelui A.N.R.G.N. nr. 208 din 25 iulie 2001 (anexate).
S-a mai arătat că fiecăreia dintre aceste licenţe îi sunt aplicabile tarife anuale distincte, tarife care sunt calculate de instituţie în baza prevederilor anexei nr. 8 la Regulamentul pentru acordarea licenţelor în sectorul gazelor naturale în care este prevăzut acelaşi tarif aferent activităţilor de transport şi dispecerizare, care din acest considerent sunt grupate la punctul 2 din anexă şi că potrivit pct 5 din Anexa nr. 8 la H.G. 784/2000 privind aprobarea Regulamentului pentru acordarea autorizaţiilor şi licenţelor în sectorul gazelor naturale, republicată, "neachitarea la scadenţă a contravalorii facturilor de tarife pentru autorizaţii şi licenţe atrage perceperea unei penalităţi de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere până la achitarea integrală, inclusiv ziua plăţii".
Având în vedere faptul că debitoarea a achitat doar penalităţile calculate până la data de 20 ianuarie 2009, aferente debitului de 4.555.285,63 RON, s-a arătat că acesteia îi incumbă şi plata penalităţilor debitului precizat, aferent perioadei 20 ianuarie 2009 - până la data plăţii efective, respectiv, octombrie 2010, astfel că debitoarea S.N.T.G.N.T. SA are obligaţia de a achita creanţa certă, lichidă şi exigibilă, în cuantum total de 3.272.517,76 RON, reprezentând majorări de întârziere calculate debitului S.N.T.G.N.T. SA (în sumă de 4.555.285,63 RON, care a făcut obiectul Dosarului nr. 3574/3/2009), aferente perioadei 21 ianuarie 2009 - 14 octombrie 2010, conform facturii nr. F1 din 7 octombrie 2010 şi facturii F2 din 27 martie 2012.
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare la dosar, prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, iar pe fond s-a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 21 septembrie 2012 a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtă, în raport de hotărârea pronunţată în Dosarul nr. 3574/3/2009 al Tribunalului Bucureşti.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 6.827 din 29 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta A.N.R.D.E., în contradictoriu cu pârâta S.N.T.G.N.T. SA şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.272.517,76 RON reprezentând majorări de întârziere.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că prin Decizia nr. 3304 din 22 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3574/3/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul formulat de A.N.R.D.E. împotriva Sentinţei civile nr. 4.281 din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost modificată în parte sentinţa atacată în sensul că a fost admisă acţiunea reclamantei, a fost obligată pârâta S.N.T.G.N.T. SA la plata către reclamantă a sumei totale de 6.696.373,73 RON din care debitul principal - tarif aferent licenţei de dispecerizare în cuantum de 4.555.285,63 RON şi penalităţi în cuantum de 2.141.088,10 RON sumă actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii.
A reţinut prima instanţă că pârâta a plătit suma de 6.696.373,73 RON către reclamantă în luna octombrie 2010, fiind în eroare, confundând rata inflaţiei cu penalităţile care se calculează ca urmare a neplăţii debitului.
În speţă, s-a arătat că respectiva creanţă reprezintă o obligaţie legală de plată a unei sume de bani reprezentând penalităţile ce decurg din tariful pentru licenţa de dispecerizare nr. L1 acordată prin Decizia preşedintelui A.N.R.G.N. nr. 16 din 13 ianuarie 2006.
S-a arătat în considerare că aceasta are un caracter cert, existenţa acesteia rezultând din Regulamentul pentru acordarea licenţelor în sectorul gazelor naturale, în speţă nefiind necesară recunoaşterea formală a datoriei de către debitor, întrucât aceasta îi incumbă în temeiul unui act normativ.
Date fiind definiţiile date activităţii de dispecerizare desfăşurată de debitoarea-pârâtă (art. 3 pct. 22 din Legea gazelor) s-a reţinut că debitoarea S.N.T.G.N.T. SA este titulara a două licenţe distincte pentru activităţile specifice pe care le desfăşoară în sectorul gazelor naturale, respectiv, licenţa de transport al gazelor naturale nr. L3 şi Licenţa de dispecerizare a gazelor naturale nr. L1, fiecăreia dintre aceste licenţe fiindu-i aplicabile tarife anuale distincte, tarife care sunt calculate de instituţie în baza prevederilor anexei nr. 8 la Regulamentul pentru acordarea licenţelor în sectorul gazelor naturale în care este prevăzut acelaşi tarif aferent activităţilor de transport şi dispecerizare, care din acest considerent sunt grupate la punctul 2 din anexă.
Totodată, s-a reţinut că potrivit pct. 5 din Anexa nr. 8 la H.G. 784/2000 privind aprobarea Regulamentului pentru acordarea autorizaţiilor şi licenţelor în sectorul gazelor naturale, republicată "neachitarea la scadenta a contravalorii facturilor de tarife pentru autorizaţii şi licenţe atrage perceperea unei penalităţi de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere până la achitarea integrală, inclusiv ziua plăţii, astfel că având în vedere faptul că debitoarea a achitat doar penalităţile calculate până la data de 20 ianuarie 2009, dată la care a fost introdusă cererea de chemare în judecată, aferente debitului de 4.555.285,63 RON, s-a concluzionat că acesteia îi incumbă şi plata penalităţilor debitului precizat, aferent perioadei 20 ianuarie 2009 - până la data plăţii efective, respectiv octombrie 2010.
În fine, judecătorul fondului a considerat că debitul rezultă din neplata la termen a facturilor nr. F3 din 28 februarie 2006 - 584.463,27 RON (regularizare tarif licenţă dispecerizare 2005); nr. F4 din 8 ianuarie 2007 - 577.875,00 RON (tarif anual licenţă dispecerizare 2007); nr. F5 din 3 aprilie 2007 - 1.262.329,25 RON (regularizare tarif licenţă dispecerizare 2006); nr. F6 din 14 martie 2008 - 702.603,11 RON (regularizare tarif licenţă dispecerizare 2007); nr. F7 din 5 februarie 2008 - 1.428.015,00 RON (tarif anual licenţă dispecerizare 2008).
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtă S.N.T.G.N.T. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, în esenţă recurenta a arătat următoarele:
- Sentinţa atacată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
- Instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia autorităţii de lucru judecat formulată de S.N.T.G.N.T. SA, fără a ţine cont de faptul că cererea de chemare în judecată din prezentul dosar are drept obiect obligarea S.N.T.G.N.T. SA la plata sumei de 3.275.517,80 RON reprezentând majorări de întârziere calculate pentru aceleaşi facturi, aferente Licenţei de dispecerizare nr. L1 respectiv facturile nr. F3 din 28 august 2006, nr. F4 din 8 ianuarie 2007, nr. F5 din 3 aprilie 2007, nr. F7 din 5 februarie 2008 şi nr. F6 din 14 martie 2008, care au făcut obiectul Dosarului nr. 3547/3/2009, dosar soluţionat irevocabil prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3304/2010.
Consideră recurenta că între obiectul cererii de chemare în judecată din primul proces şi solicitarea de a plăti majorări (penalităţi) din prezenta acţiune există identitate de obiect.
Identitatea cauzei are în vedere justificarea cererii promovate în justiţie şi faptul că identitatea de cauză implică existenţa unei identităţi de fapte şi reguli de drept aplicabile acestor fapte. Astfel, temeiul juridic al celor doua acţiuni este acelaşi, respectiv :
- art. 112 - 113 C. proc. civ.;
- Regulamentul pentru acordarea autorizaţiilor şi licenţelor în sectorul gazelor naturale, aprobat prin H.G. nr. 84/2000, republicată, cu modificările ulterioare;
- Legea gazelor nr. 351/2004 cu modificările ulterioare, iar starea de fapt reţinută în ambele acţiuni este de asemenea aceeaşi.
Instanţa nu a ţinut cont de faptul că prin Decizia irevocabilă nr. 3304/2010 s-a admis în totalitate acţiunea intimatei A.N.R.E. respectiv actualizarea debitului până la data plăţii efective tocmai pentru a se acoperi prin plata acestor sume suplimentare eventuala devalorizare a debitului, nemaifiind necesar calculul majorărilor de întârziere până la data plăţii efective, printr-o acţiune separată.
În situaţia în care reclamanta consideră că nu au fost îndeplinite în mod corect şi integral obligaţiile stabilite prin Decizia nr. 3304/2010, aceasta avea deschisă procedura executării silite, art. 3711 alin. (3) din C. proc. civ.
Se arată că A.N.R.E. nu a început executarea silită împotriva S.N.T.G.N.T. SA ci a emis factura nr. F8 din 16 martie 2002, care a fost achitata de S.N.T.G.N.T. SA, astfel că întregul debit, reprezentând tarif şi majorări de întârziere aferente celor 5 facturi a fost stins prin plata sumei de 264.506,76 RON.
- În mod greşit a reţinut instanţa de fond că întrucât S.N.T.G.N.T. SA este titular a două licenţe distincte (în realitatea are 3), îi sunt aplicabile tarife anuale diferite în baza prevederilor Anexei nr. 8 din Regulamentul pentru acordarea autorizaţiilor şi a licenţelor în sectorul gazelor naturale, aprobat prin H.G. nr. 784/2000 care a fost modificată şi completată substanţial prin H.G. nr. 1284/2002.
Singura intenţie a legiuitorului când a modificat H.G. nr. 784/2000 prin H.G. nr. 1248/2002 a fost aceea de a reglementa un singur tarif (nu în sensul de acelaşi cuantum pentru doua tarife distincte) pentru activitatea de transport şi dispecerizare a gazelor naturale în funcţie de cantitatea de gaze naturale transportată şi dispecerizată.
- Precizează recurenta faptul că şi A.N.R.E. a înţeles şi a considerat că tariful de dispecerizare nu se datorează tocmai ţinând cont de faptul că în baza reglementărilor legale se datorează un singur tarif pentru transportul şi dispecerizarea gazelor naturale, tarif care s-a achitat an de an, S.N.T.G.N.T. SA neavând obligaţii scadente faţă de A.N.R.E.
Aceeaşi reglementare se regăseşte şi în ordinele anuale emise de A.N.R.E. pentru aprobare tarifelor percepute de A.N.R.E., ultimul act normativ fiind Ordinul nr. 22/2012 pentru aprobarea Metodologiei de aprobare a preţurilor şi tarifelor reglementate în sectorul gazelor naturale care prevede că "tariful de transport include şi tariful de dispecerizare şi echilibrare a sistemului naţional de transport".
Se mai arată că din Anexa nr. 8, menţionată anterior, rezultă în mod expres că tariful pentru licenţa acordată activităţilor de transport şi dispecerizare este unul singur, nefiind relevantă împrejurarea că A.N.R.E. a emis la solicitarea S.N.T.G.N.T. SA două licenţe.
Tariful solicitat de reclamantă - intimată nu este expres reglementat de lege, ci unul dedus de intimată ca fiind datorat, iar în aceste condiţii instanţa nu poate aprecia această prestaţie ca fiind "stabilită de lege", în accepţiunea art. 56 din Constituţia României.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Apărările intimatului
A.N.R.E. a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
Se arată că Sentinţa civilă nr. 6.827 din 29 noiembrie 2012 a fost dată în acord cu dispoziţiile imperative ale art. 261 alin. (1) C. proc. civ.
Arată intimata că până la data de 22 iunie 2010, recurenta a refuzat cu obstinaţie să plătească tariful aferent licenţei de dispecerizare în valoare de 4.555.285,63 RON.
La această sumă au fost calculate penalităţi în cuantum de 2.141.088, 10 RON, până la data de 20 ianuarie 2009, dată la care a fost promovată cererea de chemare în judecată.
În data de 22 iunie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia 3304 a obligat S.N.T.G.N.T. SA la plata sumei de 6.696.373,73 RON, sumă achitată de pârâtă în luna octombrie 2010.
Având în vedere că prevederile pct. 5 din Anexa 8 la Regulamentul pentru acordarea licenţelor în sectorul gazelor naturale statuează că "Neachitarea la scadenţă a contravalorii facturilor de tarife pentru autorizaţii şi licenţe atrage perceperea unei penalităţi de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere până la achitarea integrală, inclusiv ziua plăţii", iar penalităţile aferente tarifului licenţei de dispecerizare au fost calculate până la data de 20 ianuarie 2009, este de domeniul evidenţei că pârâta trebuie să plătească inclusiv penalităţile ce curg de drept din neplata debitului de la data de 21 ianuarie 2009 până în luna octombrie 2010, plata efectivă efectuată de S.N.T.G.N.T. SA.
Creanţa are un caracter cert absolut, existenţa neîndoielnică a acesteia rezultând dintr-un act normativ, respectiv din Regulamentul pentru acordarea licenţelor în sectorul gazelor naturale, în speţă nefiind necesară recunoaşterea formală a datoriei de către debitor, întrucât aceasta îi incumbă în temeiul unui act normativ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiei autorităţii de lucru judecat de către instanţa de fond:
Se reţine că prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3304 din 22 iunie 2010, a fost obligată S.N.T.G.N.T. SA la plata către reclamanta A.N.R.E. a sumei totale de 6.696.373,73 RON din care debitul principal - tarif aferent licenţei de dispecerizare în cuantum de 4.555.285,63 RON şi penalităţi în cuantum de 2.141.088,10 RON sumă actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii.
De asemenea, prin aceeaşi decizie s-a reţinut că S.N.T.G.N.T. SA deţine 2 licenţe distincte pentru activitatea de transport şi pentru activitatea de dispecerizare, iar creanţa reprezentând tariful de dispecerizare este certă lichidă şi exigibilă în favoarea A.N.R.E.
Conform art. 1201 C. civ. "Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".
În speţa de faţă aşa cum corect a constatat şi instanţa de fond, nu este îndeplinită condiţia identităţii de obiect întrucât A.N.R.E. solicită obligarea pârâtei recurente S.N.T.G.N.T. SA la plata sumei de 3.272.571,76 RON reprezentând majorări de întârziere calculate creanţei în sumă de 4.555.285,63 - care a făcut obiectul Dosarului nr. 3574/3/2009 - în care s-a pronunţat Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3304 din 22 iunie 2010, arătată mai sus, suma de 3.272.571,76 RON solicitată în speţă fiind calculată pentru perioada 21 ianuarie 2009 - 14 octombrie 2010, adică de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată (în Dosarul nr. 3574/3/2009) şi până în luna octombrie 2010, data achitării efective.
Penalităţile aferente debitului solicitat în Dosarul nr. 3574/3/2009 au fost calculate până la data introducerii cererii de chemare în judecată adică 20 ianuarie 2009.
Pentru aceste argumente, necombătute de recurenta - pârâtă, excepţia autorităţii de lucru judecat a fost în mod corect soluţionată de instanţa de fond.
În ceea ce priveşte temeinicia solicitării debitului în sumă de 3.272.517,76 RON reprezentând majorări de întârziere calculate debitului S.N.T.G.N.T. SA în sumă de 4.555.285,63 RON care a făcut obiectul Dosarului nr. 3574/3/2009, aferente perioadei 21 ianuarie 2009 - 14 octombrie 2010.
Se reţine că recurenta - pârâtă nu a contestat cuantumul sumelor solicitate de reclamantul - intimat, a arătat că prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3304 din 22 iunie 2010 s-a admis în totalitate acţiunea reclamantei A.N.R.E., inclusiv actualizarea debitului până la data plăţii efective.
De asemenea, recurenta a mai arătat că în mod greşit instanţa de fond a considerat că S.N.T.G.N.T. S este titular a două licenţe distincte, arătând că în prezent este reglementată o singură categorie de tarif pentru cele două licenţe, respectiv pentru transportul şi dispecerizarea gazelor naturale.
Înalta Curte constată că acţiunea reclamantului - intimat este întemeiată pe dispoziţiilor pct. 5 din Anexa nr. 8 la H.G. nr. 784/2000 modificată şi completată, privind aprobarea Regulamentului pentru acordarea autorizaţiilor şi licenţelor în sectorul gazelor naturale.
Împrejurarea că recurenta - intimată are licenţă de dispecerizare a gazelor naturale a fost irevocabil stabilită prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3304/2010 şi pentru activităţile specifice desfăşurate în baza acestei licenţe a fost obligată la suma de 4.555.285,63 RON, iar recurenta a plătit acest debit. Nu are relevanţă că ulterior s-a reglementat un singur tarif (prin H.G. nr. 1248/2002) pentru activitatea de transport şi dispecerizare a gazelor naturale în funcţie de cantitatea de gaze naturale transportată şi dispecerizată.
Pentru tariful de dispecerizare datorat până la data de 20 ianuarie 2009, data introducerii acţiunii în Dosarul nr. 3574/3/2009 au fost calculate penalităţile de întârziere, însă de la data de 21 ianuarie 2009 până la data achitării efective a debitului şi anume octombrie 2010, nu s-au calculat acestea.
În conformitate cu pct. 5 din Anexa nr. 8 la H.G. nr. 784/2000, "neachitarea la scadenţă a contravalorii facturilor de tarife pentru autorizaţii şi licenţe, atrage perceperea unei penalităţi de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere până la achitarea integrală, inclusiv ziua plăţii".
Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o interpretare corectă a legii raportată la situaţia de fapt dedusă judecăţii, dat fiind faptul că data achitării integrale a debitului la care se referă Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3304/2010 a fost în luna octombrie 2010 şi de la data introducerii acţiunii până la data achitării efective nu au fost calculate majorări de întârziere conform pct. 5 din Anexa nr. 8 la H.G. nr. 784/2000.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că sentinţa de fond este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N.T.G.N.T. SA împotriva Sentinţei nr. 6.827 din 29 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4373/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4378/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
