ICCJ. Decizia nr. 4613/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA nr. 4613/2014
Dosar nr. 5080/83/2012*
Şedinţa publică de la 3 decembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare sub nr. 5080/83/2012 reclamanta H.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Satu Mare, să se constate că proiectul "Instalarea pentru prima dată ca şef de exploataţie a PF H.E., comuna Hodod, judeţul Satu Mare" (Proiecte Finanţate prin FEADR - măsura 112) îndeplineşte condiţiile de eligibilitate pentru a beneficia de finanţarea europeană pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală şi să fie obligate pârâtele la aprobarea cererii de finanţare înregistrată cu nr. X1 şi selectarea proiectului mai sus arătat.
În motivare, reclamanta a susţinut, în esenţă, că a formulat o cerere de finanţare la care a depus toate actele menţionate în Ghidul solicitantului versiunea 4 mai 2011, respectiv cererea de finanţare versiunea 5.0 din iulie 2011, proiectul îndeplinind condiţiile de eligibilitate şi fiind punctat cu 20 de puncte. Reclamanta a arătat că prin Adresa din 14 martie 2012 a fost înştiinţată că proiectul este eligibil, dar a fost punctat cu 0 puncte pe motiv că nu a prezentat cerere de aderare avizată de consiliul de administraţie şi aprobată de adunarea generală şi declararea expresă a recunoaşterii actului constitutiv. A mai arătat reclamanta, că la data de 5 mai 2012, a fost notificată în sensul că în urma reanalizării proiectului şi a documentelor depuse proiectul a fost neselectat pentru finanţare. Conform susţinerilor reclamantei, aceasta a formulat contestaţie împotriva notificării, contestaţie care a fost respinsă pe motiv că la cererea de finanţare nu s-a prezentat cererea de aderare la Cooperativa P.A. avizată de Consiliul de administraţie şi pentru cooperativă nu s-a prezentat hotărârea judecătorească. Reclamanta a învederat instanţei că aceste din urmă documente au fost prevăzute ca obligatorii în versiunea Ghidului din noiembrie 2011 - ianuarie 2012, şi nu în versiunea 5.0 din iulie 2011, versiune în vigoare la data depunerii cererii de finanţare de către reclamantă.
În drept, reclamanta nu şi-a motivat acţiunea.
Pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a tribunalului în soluţionarea cauzei, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Centrului Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Satu Mare iar, pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii.
Prin Sentinţa nr. 3426/CA/2012 a Tribunalului Satu Mare a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa în favoarea Curţii de Apel Oradea.
Prin Sentinţa nr. 417/CA/2012 - PI din 28 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Satu Mare, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi fiind sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea emiterii regulatorului de competenţă.
Prin Decizia nr. 5022 din 16 aprilie 2013 pronunţată în Dosar nr. 5080/83/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea.
Asupra excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă, instanţa s-a pronunţat prin Încheierea de şedinţă din data de 4 septembrie 2013, respingând-o pentru motivele acolo arătate.
La termenul din data de 16 octombrie 2013 instanţa a invocat din oficiu şi a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere privind anularea notificărilor, unind această excepţie cu fondul cauzei.
Prin Sentinţa civilă nr. 175/CA-P.I. din 23 octombrie 2013, Curtea de Apel Oradea a admis excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere privind anularea Notificării din 5 mai 2012 emisă de pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Satu Mare şi anularea Notificării din 14 martie 2012 emisă de pârâta Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
A respins ca inadmisibile petitele privind anularea Notificării din 5 mai 2012 emisă de pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Satu Mare şi anularea Notificării din 14 martie 2012 emisă de pârâta Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
A respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta H.E., în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Satu Mare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Asupra excepţiei inadmisibilităţii capetelor de cerere privind anularea Notificărilor din 5 mai 2012 şi din 14 martie 2012 instanţa de fond a constatat următoarele:
Din interpretarea sistematică a art. 8 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, rezultă că pot forma obiect al acţiunii în contencios administrativ doar actele juridice care au caracter de acte administrative, actele premergătoare actelor administrative putând fi atacate numai împreună cu acestea din urmă.
În plus, din interpretarea aceloraşi texte de lege, rezultă că pentru ca un act juridic să poată fi act administrativ este necesar ca acesta să dea naştere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.
În speţă, Notificările din 5 mai 2012 şi din 14 martie 2012, atacate de reclamantă pe calea contenciosului administrativ, nu au natura unor acte administrative, ele fiind doar operaţiuni administrative prin care persoana interesată este informată în legătură cu soluţiile adoptate prin actele administrative emise de pârâte.
Aşadar, singurele acte administrative emise cu privire la cererea de finanţare depusă de reclamantă sunt rapoartele de selecţie şi de evaluare şi respectiv raportul de soluţionare a contestaţiilor, prin acestea fiind dispuse măsuri în ceea ce o priveşte pe reclamantă, respectiv declararea ca eligibil a proiectului depus de reclamantă şi punctajul aferent acestuia, precum şi respingerea contestaţiei reclamantei faţă de raportul de evaluare rectificat.
De altfel, chiar şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 5022 din 16 aprilie 2013, pronunţată în prezentul dosar în soluţionarea conflictului negativ de competenţă, face referire doar la rapoartele de evaluare şi de selecţie, respectiv la cel de soluţionare a contestaţiilor ca fiind acte administrative.
Pe cale de consecinţă, nefiind acte administrative, notificările nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ.
Pe fondul cauzei, în ceea ce priveşte petitele privind anularea rapoartelor de evaluare şi de selecţie şi a celui de soluţionare a contestaţiilor emise cu privire la cererea reclamantei, prima instanţă a constatat că potrivit pct. 12 din Ghidul solicitantului pentru sesiunea iulie 2011, pentru ca un proiect să fie punctat la criteriul S4 este necesar ca titularul cererii să depună la dosar un document care atestă că solicitantul este înregistrat într-o formă asociativă în domeniul proiectului emis de către grupul de producători/societatea cooperativă/cooperativă agricolă/societate de îmbunătăţiri funciare, însoţit de documentul de înfiinţare a acestora (inclusiv act constitutiv/aviz de recunoaştere pentru grupul de producători).
Din înscrisurile de la dosar rezultă că reclamanta a ataşat cererii sale de finanţare doar Statutul Cooperativei P.A. şi Adeverinţa din 4 iulie 2011, nefiind depuse hotărârea judecătorească de înfiinţare a cooperativei şi cererea de aderare, astfel încât în mod legal prin raportul de evaluare rectificat din data de 13 martie 2012 proiectul reclamantei nu a fost punctat la criteriul de selecţie S4.
A apreciat instanţa de fond că legalitatea unui act administrativ trebuie raportată la momentul emiterii acestuia, astfel încât îndeplinirea ulterioară a condiţiilor prevăzute de actele normative de către reclamantă pentru ca proiectul său să fie punctat nu este de natură să atragă nelegalitatea raportului de evaluare rectificat. Astfel, instanţa reţine că reclamanta avea obligaţia de a depune toate documentele prevăzute de Ghidul solicitantului pentru sesiunea în care s-a înscris, respectiv iulie 2011, la data depunerii cererii de finanţare.
Faptul că în Notificarea din 14 martie 2012 este menţionat ca motiv al nepunctării proiectului depus de reclamantă la criteriul de selecţie S4 şi nedepunerea declarării exprese a recunoaşterii actului constitutiv, document prevăzut prin Ghidul solicitantului din sesiunea noiembrie 2011, sesiune ulterioară celei la care a participat reclamanta, nu este de natură să afecteze valabilitatea raportului de evaluare rectificat deoarece reclamanta nu a depus la cererea de finanţare cererea de aderare la cooperativa agricolă din care făcea parte şi nici hotărârea judecătorească de înfiinţare a cooperativei. Aşadar, chiar dacă în mod greşit au reţinut pârâtele ca motiv de nepunctare a proiectului reclamantei nedepunerea de către aceasta a unui document care să ateste declararea expresă a recunoaşterii actului constitutiv, document care nu era necesar pentru sesiunea în care reclamanta a participat, atât timp cât reclamanta nu a ataşat cererii sale celelalte documente care ar fi fost de natură să ateste îndeplinirea criteriului de selecţie S4 conform Ghidului solicitantului versiunea iulie 2011, soluţia adoptată prin raportul de selecţie rectificat este legală.
În ceea ce priveşte raportul de soluţionare a contestaţiei reclamantei, instanţa de fond a constatat că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta a anexat contestaţiei sale o cerere adresată Cooperativei Agricole P.A. şi o adeverinţă prin care se atestă că reclamanta este membră a cooperativei menţionate începând cu data de 4 iulie 2011 şi că a plătit cotizaţia anuală în cuantum de 100 RON. Cu toate acestea, aşa cum s-a arătat anterior, aceste documente trebuiau anexate cererii de finanţare, depunerea lor ulterioară nefiind de natură să atragă retroactiv nelegalitatea raportului de evaluare rectificat, de vreme ce la data emiterii acestuia cererea de aderare nu exista la dosarul reclamantei.
Pe de altă parte, instanţa a constatat că abia pe parcursul soluţionării cauzei reclamanta a depus la dosar hotărârea judecătorească prin care s-a înfiinţat Cooperativa Agricolă P.A., aceasta nefiind depusă pe tot parcursul procedurii administrative deşi era necesară conform Ghidului solicitantului sesiunea iulie 2012.
Având în vedere soluţia dată capetelor de cerere privind anularea actelor administrative emise de pârâte, curtea de apel a respins şi capetele de cerere accesorii privind acordarea celor 20 de puncte, modificarea corespunzătoare a raportului de evaluare şi acordarea avizului favorabil în vederea continuării procedurii de finanţare.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta H.E., susţinând netemeinicia şi nelegalitatea acesteia şi invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi art. 312 pct. 5 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Oficiului Satu Mare invocată de A.P.D.R.P. Bucureşti, fiind incidente dispoziţiile art. 312 pct. 5 C. proc. civ.
Cu privire la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că în mod greşit instanţa de fond a statuat că cele două Notificări din 14 martie 2012 şi din 5 mai 2012, emise de intimate, nu intră în categoria actelor administrative, conform dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
S-a susţinut că aceste notificări se încadrează în categoria actelor administrative şi nu a operaţiunilor administrative, întrucât din conţinutul lor rezultă că prin ele a fost soluţionată definitiv cererea sa referitoare la proiectul depus, fiind emise în regim de putere publică şi care au dat naştere raporturilor juridice dintre părţi şi au produs efecte juridice definitive.
S-a menţionat că prin precizările la acţiune, depuse la termenul din 4 septembrie 2013, a solicitat anularea acestor notificări prin care s-a hotărât neselectarea proiectului său pentru finanţare, precum şi modificarea raportului de evaluare care să conţină cele 20 de puncte, anterior acesta făcând obiectul contestaţiei administrative, astfel că poziţia sa procesuală a fost clar exprimată.
În ceea ce priveşte fondul cauzei recurenta-reclamantă a susţinut că a îndeplinit toate cerinţele prevăzute în Ghidul Solicitantului "Instalarea tinerilor fermieri" pentru Măsura 112 emis de M.A.D.R. pentru cererile înregistrate în anul 2011 cum este cazul său şi a depus odată cu cererea de finanţare şi Adeverinţa din 4 iulie 2011 emisă de Cooperativa Agricolă P.A. prin care a dovedit calitatea sa de membru al acestei forme asociative, precum şi statutul acesteia.
Prin urmare, atât autoritatea pârâtă, cât şi instanţa de fond în mod eronat au statuat că nu a demonstrat îndeplinirea criteriului de selecţie S4, respectiv că documentele care atestă înregistrarea într-o formă asociativă înregistrată legal în domeniului proiectului au fost depuse la o dată ulterioară depunerii cererii de finanţare.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul astfel cum a fost formulat, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Sunt nefondate criticile recurentei-reclamante în sensul că nu a fost soluţionată excepţia lipsei calităţii procesuale de folosinţă a Oficiului Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Satu Mare.
Din Încheierea de şedinţă din 4 septembrie 2013 rezultă că instanţa de fond s-a pronunţat asupra acestei excepţii, respingând-o ca nefondată, nefiind necesar a se menţiona soluţia asupra acestei excepţii şi în cuprinsul dispozitivului sentinţei recurate.
Mai mult, această excepţie a fost invocată de intimata-pârâtă A.P.D.R.P., iar recurenta-reclamantă a solicitat respingerea acesteia, astfel că aceasta nu justifică interesul procesual al acestei critici.
Analizând sentinţa recurată se constată că prima instanţă a analizat cererea reclamantului şi pe fondul cauzei, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 312 pct. 5 C. proc. civ.
Referitor la criticile care vizează calificarea juridică a Notificărilor din 14 martie 2012 şi din 5 mai 2012, instanţa de recurs apreciază că acestea sunt nefondate.
Analizând cuprinsul celor două notificări rezultă că prin acestea i-a fost adusă la cunoştinţă recurentei-reclamante soluţia adoptată, asupra cererii sale de finanţare, de autorităţile pârâte competente, transpusă în Raportul de evaluare din 13 martie 2012 şi în Raportul de selecţie din 2 mai 2012.
Prin acest din urmă raport a fost declarat neselectat pentru finanţare proiectul/cererea recurentei-reclamante.
Deci, notificările menţionate reprezintă aducerea la cunoştinţă, respectiv informarea asupra soluţiei cererii de finanţare, care este cuprinsă însă în raportul de selecţie şi de evaluare, rectificat, acestea fiind de fapt actele care produc efecte juridice în raport cu solicitarea reclamantei de finanţare.
Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a statuat că cele două notificări nu pot fi calificate ca acte administrative conform definiţiei prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
De altfel, chiar recurenta-reclamantă a indicat ca obiect al contestaţiei administrative soluţiile cuprinse în Raportul de evaluare rectificat la 13 martie 2012 şi Raportul de selecţie din 2 mai 2012, cărora le-a acordat semnificaţia de acte administrative care produc efecte în ceea ce priveşte cererea sa de finanţare.
În altă ordine, instanţa de recurs apreciază că în mod corect a fost respinsă pe fond acţiunea reclamantei, astfel că soluţia instanţei de fond asupra excepţiei inadmisibilităţii capetelor de cerere privind anularea notificărilor oricum nu ar conduce către o altă soluţie, favorabilă recurentei-reclamante.
În ceea ce priveşte soluţia pe fondul cauzei, de respingere a acţiunii reclamantei, se reţine că aceasta este temeinică şi legală.
Necontestat este faptul că pentru îndeplinirea criteriului de selecţie S4 şi pentru punctarea acestuia, astfel cum este specificat în Ghidul Solicitantului aferent Măsurii 112, cererea de finanţare depusă de solicitant, respectiv recurenta-reclamantă trebuia să fie însoţită de documente care să demonstreze că aceasta este membră a uneia din formele asociative, cu condiţia să facă parte dintr-o asociaţie în domeniul proiectului, fiind menţionate în acest sens şi cooperativele agricole constituite conform Legii nr. 566/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 566/2004 a Cooperaţiei Agricole, cu modificările şi completările ulterioare: "Calitatea de membru cooperator se dobândeşte prin semnarea actului constitutiv pentru membrii fondatori sau pe baza unei cereri de aderare şi cu declararea expresă a recunoaşterii actului constitutiv, avizată de consiliul de administraţie şi aprobată de adunarea generală, pentru solicitanţii de după înfiinţarea cooperativei agricole".
Art. 27 din acelaşi act normativ stabileşte că: "administrarea cooperativelor agricole este asigurată de către consiliul de administraţie".
Din cuprinsul acestor dispoziţii rezultă că pentru a dobândi calitatea de membru cooperator, recurenta-reclamantă trebuia să formuleze o cerere de aderare însoţită de declaraţia expresă a recunoaşterii actului constitutiv. Cererea de aderare trebuia avizată de consiliul de administraţie şi aprobată de adunarea generală.
Or, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, menţionate de însăşi recurenta-reclamantă, ca fiind depuse/ataşate cererii de finanţare, nu rezultă îndeplinirea cerinţelor Legii nr. 566/2004 citate şi nici a celor prevăzute şi impuse imperativ de Ghidul Solicitantului.
Este adevărat că la dosarul cauzei a fost depus proiectul de finanţare având-o ca beneficiar pe recurenta-reclamantă, însoţit de opisul documentelor unde la poziţia 17 se menţionează că la filele 122 - 142 se află documentele care atestă că este înregistrată într-o formă asociativă în domeniul în care are proiectul şi statutul ei.
Însă, documentele ce se află la filele 122 - 142 ataşate proiectului, respectiv filele 186 - 206 dosar fond, nu satisfac cerinţele legale anterior menţionate.
Adeverinţa din 4 iulie 2011 prin care se arată că reclamanta este membru al Cooperativei Agricole P.A. din data de 4 iulie 2011 şi copia Statutului Cooperativei Agricole "P.A." redactat la 5 aprilie 2011, nu dovedesc că la momentul depunerii cererii de finanţare au fost respectate cerinţele legale menţionate şi citate anterior, de a exista o cerere de aderare, o declaraţie expresă de recunoaştere a actului constitutiv, avizată de consiliul de administraţie şi aprobată de adunarea generală, că respectiva cooperativă a fost constituită legal, pentru a se demonstra că solicitantul are calitatea de membru al unei cooperative agricole constituite conform Legii nr. 566/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Rezultă din dosarul cauzei că cererea de aderare a fost ataşată de reclamantă ulterior soluţionării cererii de finanţare şi analizei proiectului, inclusiv sub aspectul îndeplinirii criteriului de selecţie S4, punctat cu 0 pct., situaţie care rezultă din contestaţia administrativă formulată de aceasta (fila 21 dosar Tribunalul Satu Mare).
De altfel, nici la momentul formulării contestaţiei administrative, reclamanta nu a dovedit îndeplinirea cerinţelor legale anterior menţionate, motiv pentru care în mod corect autoritatea pârâtă i-a respins contestaţia.
În consecinţă, faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază ca fiind nefondate toate criticile recurentei-reclamante, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, să respingă recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de H.E. împotriva Sentinţei nr. 175/CA-P.I. din 23 octombrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4611/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4614/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
