ICCJ. Decizia nr. 1044/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1044/2014
Dosar nr. 419/45/2011
Şedinţa publică de la 4 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, reclamantul S.M., prin mandatar P.M.I., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală de Fond Funciar S., Prefectura Judeţului Iaşi, Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, constatarea nulităţii deciziei nr. 525 din 17 decembrie 1997, emisă de Comisia Judeţeană, a adresei nr. 423 din 03 martie 1997 emisă de Primăria Comunei S., restituirea terenului în suprafaţă de 14,13 ha, precum şi despăgubiri.
Ulterior, reprezentantul reclamantului a solicitat anularea procesului-verbal de punere în posesie, constatarea nulităţii actelor de reconstituire formulate în favoarea altor persoane şi anularea H.G. nr. 1345/2001, publicată în M. Of. nr. 326 bis din 16 mai 2002, prin care s-a atestat domeniul public al comunei S., cu includerea bunurilor imobile a căror restituire o solicită.
Prin sentinţa civilă nr. 5120 din 15 martie 2011, Judecătoria Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de S.M., prin mandatar P.M.I., privind anularea H.G. nr. 1345/2001, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 218 din 2 iulie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul S.M., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect anularea H.G. nr. 1354/2001-Anexa nr. 68, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că nici moştenitorii defunctului reclamant şi nici mandatarul acestora nu domiciliază pe raza Curţii de Apel Iaşi, şi că pârâtul îşi are sediul în Bucureşti, astfel nu există nici un element de fapt sau de drept de natură să atragă competenţa sa de a soluţiona cererea de anulare a H.G. nr. 1354 din 27 decembrie 2001
Prin sentinţa civilă nr. 5851 din 17 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia tardivităţii introducerii acţiunii şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul S.M. prin mandatar P.M.I. ca tardiv formulată.
În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în esenţă, că hotărârea de guvern contestată în cauza de faţă are ca obiect atestarea domeniului public al judeţului Iaşi, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Iaşi, fiind publicată împreună cu anexele sale în M. Of. al României la data de 16 mai 2002, fiind astfel evident că acţiunea în contencios administrativ promovată după împlinirea termenului de un an de la data publicării actului este tardivă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, P.M.I., solicitând anularea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.
Ca prim motiv de recurs, acesta a susţinut că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra mijloacelor de apărare şi dovezilor hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, reprezentate de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În continuare, recurentul a mai arătat că dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi ale deciziei nr. 939 din 7 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocate de instanţa de fond ca temei de respingere a acţiunii, nu sunt aplicabile raportat la obiectul prezentei cauze.
În concluzie, sentinţa civilă nr. 5851 din 17 octombrie 2012 este în totalitate netemeinică şi nelegală.
Examinând actele şi înscrisurile dosarului, raportat la susţinerile părţilor şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Mai întâi, cererea de suspendare a judecării cauzei, formulată de recurent la termenul din 4 martie 2014 este nefondată.
Astfel, recurentul P.M.I. a solicitat suspendarea judecării cauzei în baza dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocând o serie de documente care ar urma a fi primite de la comisia constituită la nivelul comunei S., judeţul Iaşi, în baza dispoziţiilor Legii nr. 165/2013.
Or, dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. arată că instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Este evident, faţa de argumentele expuse de recurent în cererea de suspendare, că ipoteza avută în vedere de dispoziţiile procedurale suscitate, invocate de către acesta ca temei legal al cererii, nu este întrunită, eventuala procedură administrativă astfel indicată neputând fi asimilată unei judecăţi în sensul prevederilor C. proc. civ.
Pentru aceste motive, cererea acestuia va fi respinsă.
În continuare, Înalta Curte constată incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., anume „prin hotărârea dată instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii", raţiune pentru care va admite recursul declarat, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, se constată că instanţa de judecată a fost învestită cu cererea privind anularea H.G. nr. 1354/2001-Anexa nr. 68 de către S.M. prin mandatar P.M.I., acesta din urmă acţionând în baza unei procuri generale autentificate de BNP A.M.T. sub nr. 3941 din 25 octombrie 2002.
La data de 4 mai 2011 S.M. a decedat, aşa cum rezultă din certificatul de deces nr. D1. din 5 mai 2011, moştenitorii săi legali fiind, potrivit certificatului de moştenitor autentificat de BNP A.M.M. sub nr. M1. din 9 mai 2012, P.R.M. şi S.B.V.D.
În aceste condiţii, instanţa avea obligaţia de a lua măsuri în vederea stabilirii corecte a cadrului procesual, fie prin suspendarea judecării cauzei până la indicarea moştenitorilor, potrivit dispoziţiilor art. 243 alin. (1) C. proc. civ., fie, în situaţia în care parte interesată a depus înscrisurile doveditoare, prin introducerea acestora în proces.
Se mai constată că deşi Curtea de Apel Iaşi a înţeles să dea eficienţă dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., repunând cauza pe rol în condiţiile în care au fost indicaţi moştenitorii reclamantului, instanţa care a pronunţat hotărârea supusă recursului în prezentul dosar nu a procedat la citarea acestora, pentru ca cei doi să-şi poată preciza poziţia raportat la obiectul acţiunii, apărările şi excepţiile invocate, precum şi cu privire la mandatul deţinut de către P.M.I.
Neprocedând astfel, instanţa fondului a pronunţat o hotărâre în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă la momentul soluţionării pe fond a cauzei, şi fără a respecta dispoziţiile procedurale imperative privind citarea părţilor, hotărârea fiind afectată de nulitate, în aceste condiţii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a admite recursul, casând sentinţa recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, urmând ca judecătorul fondului să dispună citarea numiţilor P.R.M. şi S.B.V.D., moştenitori ai reclamantului S.M., şi să aprecieze asupra mandatului prezentat de P.M.I., prin raportare la dispoziţiile art. 71 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de suspendare a judecăţii formulată de recurent.
Admite recursul declarat de P.M.I. pentru S.M. împotriva sentinţei civile nr. 5851 din 17 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată. Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 815/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1046/2014. Contencios → |
|---|
