ICCJ. Decizia nr. 1491/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1491/2015
Dosar nr. 1956/2/2013
Şedinţa publică de la 31 martie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, reclamantele N.E.L., N.P.G., O.C., denumite în mod colectiv "D.A.P.P." prin D.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S., au solicitat anularea Adresei C.N.A.S. nr. X din 19 septembrie 2012, nr. Y din 19 septembrie 2012, nr. Z din 19 septembrie 2012 prin care aceasta a soluţionat contestaţiile formulate de reclamante împotriva datelor cu privire la valoarea vânzărilor suportate din F.N.U.A.S.S. şi bugetul M.S. comunicate prin mesajul electronic emis în data de 1 august 2012; anularea parţială a adresei transmise prin mesajul electronic emis în data de 1 august 2012 prin care C.N.A.S. a comunicat reclamantelor valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din F.N.U.A.S.S. şi bugetul M.S. pentru trimestrul II/2012, conform declaraţiilor furnizorilor de servicii medicale şi de medicamente, precum şi valoarea vânzărilor individuale din trimestrul II/2012 suportate din F.N.U.A.S.S. şi bugetul M.S. centralizate conform declaraţiilor fiecărui plătitor al contribuţiei.
1.2. Întâmpinarea formulată în cauză
În faza scrisă prealabilă judecăţii, pârâta C.N.A.S. a formulat întâmpinare la data de 23 aprilie 2013, prin care a solicitat, respingerea acţiunii, susţinând că aceasta este neîntemeiată, Notificarea din 31 iulie 2012 prin care pârâta a transmis datele necesare în vederea stabilirii şi achitării contribuţiei clawback aferentă trimestrului II al anului 2012 fiind corect întocmită.
1.3. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 1.963 din 12 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantele N.E.L., N.P.G., O.C., în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S. şi a anulat adresele C.N.A.S. nr. X/Y/Z din 19 septembrie 2012 de soluţionare a contestaţiilor şi adresa (notificarea) transmisă electronic la 1 august 2012 privind valoarea vânzărilor individuale din trimestrul II/2012.
Pentru a motiva această sentinţă, prima instanţă a reţinut că la data de 1 august 2012 reclamantei i-a fost comunicată de către pârâtă, pe cale electronică, Notificarea cu privire la valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente (VTt) suportate din F.N.U.A.S.S. şi bugetul M.S. pentru trimestrul II/2012, precum şi valoarea vânzărilor individuale (Vit) din trimestrul II/2012 suportate din F.N.U.A.S.S. şi bugetul M.S., centralizate conform declaraţiilor fiecărui plătitor al contribuţiei.
Reclamanta a contestat pe cale administrativă notificarea, însă pârâta a considerat tardivă contestaţia.
A criticat, atât acest aspect, cât şi caracterul excesiv al contribuţiei decurgând din limitarea preţului maximal de producător la cel mai mic nivel din Europa, în condiţiile unor termene foarte lungi de plată; stabilirea valorii consumului de referinţă la nivelul anului 2009 în situaţia unei creşteri foarte mari a consumului în anul 2011 şi includerea TVA aferentă preţului de decontare în baza de calcul a contribuţiei trimestriale, ulterior arătând că înţelege să conteste doar includerea TVA în baza de calcul.
Prima instanţă a apreciat că, în cauză, se reclamă în principal, caracterul excesiv al contribuţiei, iar Constituţia României consacră în art. 56 alin. (2) principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale în cadrul sistemului legal de impuneri.
S-a avut în vedere că în materie fiscală, este de principiu că impozitele şi taxele se aplică asupra materiei impozabile - venit, profit, valoarea bunului, nu şi asupra altor impozite sau taxe, acest aspect rezultând şi din definiţiile date de lege diverselor impozite, taxe şi contribuţii, care se referă la, în funcţie de care se formează baza de calcul.
A mai reţinut instanţa de fond că prin Decizia nr. 39/2013, publicată în M. Of. nr. 100 din 20 februarie 2013, Curtea Constituţională a constatat ca fiind neconstituţională sintagma "care include şi taxa pe valoare adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011, Curtea reţinând în considerente că "fiscalitatea nu a fost aşezată pe baze rezonabile, conducând la o supraimpozitare a aceluiaşi tip de venit, o dată prin reţinerea şi virarea taxei pe valoarea adăugată încasată, iar a doua oară, prin raportarea sumelor încasate, inclusiv taxa pe valoare adăugată ce constituie un impozit pe circulaţia mărfii, la un coeficient prestabilit, în vederea calculării unei taxe parafiscale".
În această modalitate de reglementare se încalcă şi principiul proporţionalităţii care trebuie să însoţească orice ingerinţă a statului în proprietatea privată, ca atare sunt întemeiate şi criticile raportate de la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În cauză, astfel cum s-a arătat anterior, Notificarea din data de 1 august 2012, referitoare la contribuţia clawback aferentă trimestrului II/2012, a avut în vedere formula de calcul statuată la art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011.
Ori, în noul context legal determinat de constatarea neconstituţionalităţii parţiale a textului de lege aplicabil, nu mai pot fi reţinute ca fiind suficiente pentru justificarea legalităţii actelor contestate apărările pârâtei din cuprinsul întâmpinării, în sensul că nu a făcut decât să aplice dispoziţiile legale care prevedeau expres includerea TVA.
2. Instanţa de recurs
2.1. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.N.A.S. considerând că hotărârea este nelegală şi netemeinică şi s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivele de recurs s-a arătat că prin raportare la argumentele privind medicamentele precizate în acţiunea introductivă de instanţă al căror termen de valabilitate urma să expire în perioada 4 ianuarie 2010 - 6 ianuarie 2011, acestea au fost evidenţiate chiar de către reclamantă ca fiind medicamente pentru care datorează contribuţia trimestrială, astfel cum rezultă din Declaraţia din 28 octombrie 2011 depusă conform art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011.
Prin raportare la susţinerile intimatei cu privire la faptul că în lista comunicată intimatei reclamante se regăseşte un produs retras de pe piaţă încă din anul 2009, respectiv medicamentul M. evidenţiat în listă cu o valoare de 1.611 RON, s-a arătat că acesta se regăseşte în lista medicamentelor pentru care intimata-reclamantă datorează contribuţia trimestrială, depusă de aceasta la C.N.S.A.S. cu Adresa din 28 octombrie 2011 în baza art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 şi că acelaşi medicament se regăseşte şi în Catalogul naţional al preţurilor medicamentelor de uz uman autorizate de punerea pe piaţă - octombrie 2011.
În ceea ce priveşte susţinerile că sumele indicate în lista transmisă de către C.N.A.S. suportate din fondurile publice sunt mai mari decât sumele obţinute de farmacii prin vânzarea aceloraşi produse în aceeaşi perioadă de referinţă, raportate prin studiile de piaţă efectuate de societatea C. România s-a arătat de către recurenta-pârâtă că orice interpretare care excede normelor de interpretare legislativă nu intră în atribuţiile statuate de legislaţia în domeniu, iar aplicarea unor procedee de comparaţie cu date estimate, care exced dispoziţiilor legale şi nu pot fi considerate dovezi certe privind consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.
În motivele de recurs s-a arătat că instanţa de fond a făcut referire la introducerea TVA în baza de calcul aferentă trimestrului IV/2011, la dispoziţiile art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 şi la dispoziţiile Ordinului preşedintelui C.N.A.S. nr. 927/2011, ale Ordinului preşedintelui C.N.A.S./M.S. nr. 1.518/890/2011 şi ale Ordinului M.S./preşedintele C.N.A.S. nr. 864/538/2011.
S-a mai precizat că deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi produc efecte numai pentru viitor, astfel încât după intrarea în vigoare a O.G. nr. 17/2012, s-a eliminat din calculul contribuţiei clawback suma reprezentând taxa pe valoare adăugată.
Potrivit art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, obligaţia ce incumbă C.N.A.S. este aceea de a transmite în format electronic deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţilor legali ai acestora, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care se datorează contribuţia, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile în care consumul de medicamente de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate este calculat în baza preţului de referinţă suportat din bugetul F.N.U.A.S.S. şi M.S., care include şi TVA.
În consecinţă, s-a considerat că intimata nu poate invoca propria culpă cu privire la modul în care a calculat cuantumul contribuţiei clawback, având în vedere obligaţiile ce-i incumbă potrivit prevederilor legale mai sus menţionate, în condiţiile în care consumul total trimestrial de medicamente a fost stabilit în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi că o eventuală includere a TVA în taxa de clawback poate afecta cel mult declaraţia depusă de reclamant la A.N.A.F. şi nicidecum notificarea emisă de C.N.A.S. în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
2.2. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a fost învestită de reclamante cu soluţionarea acţiunii în anulare a notificărilor prin care i s-a comunicat procentul de contribuţie clawback aferent trimestrului II al anului 2012.
Deşi au fost invocate mai multe motive de anulare a notificării, instanţa de fond a admis acţiunea şi a anulat notificările ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 39/2013 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile sănătăţii şi protecţiei sociale, cu referire expresă la sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată", de către Curtea Constituţională.
În motivele de recurs, recurenta C.N.A.S. a formulat critici atât sub aspectul incidenţei Deciziei nr. 39/2013 a Curţii Constituţionale, dar şi în privinţa altor aspecte invocate de reclamantă, dar nereţinute ca motiv de anulare a notificărilor de către instanţa de fond.
În privinţa criticilor referitoare la introducerea TVA în baza de calcul aferentă trimestrului II/2012, se constată că acestea sunt nefondate.
Instanţa de fond a admis acţiunea având în vedere că prin Decizia nr. 39/2013 a Curţii Constituţionale s-a statuat că sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative este neconstituţională şi s-a apreciat că notificările sunt nule pentru că acestea au stabilit contribuţia reclamantei în baza unei formule care include TVA.
Recurenta, în motivele de recurs a reluat prevederile legale din O.U.G. nr. 77/2011 şi Ordinului preşedintelui C.N.A.S. nr. 927/2011 şi că, în baza art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei se efectuează de către persoanele obligate la plata acestora şi că reclamanta nu-şi poate invoca propria culpă, dar aceste susţineri nu au în vedere motivul pentru care instanţa de fond a anulat notificările ce vizau plata contribuţiei pentru trimestrul II/2012.
Este adevărat că reclamanta avea obligaţia, pe baza informaţiilor furnizate de C.N.A.S., să stabilească, să calculeze şi să declare contribuţia, dar pentru că art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 prevedea, la momentul depunerii declaraţiilor că preţul de referinţă include şi TVA şi cum ulterior a fost declarată ca neconstituţională tocmai sintagma "care include şi taxa pe valoare adăugată", notificarea pentru trimestrul II/2012, în care este inclus şi TVA, nu poate fi menţinută tocmai sub acest aspect al includerii TVA.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna că, deşi textul legal în baza căruia a fost emisă notificarea a fost declarat parţial ca fiind neconstituţional, notificarea să nu poată fi anulată numai pentru că la momentul emiterii sale legea prevedea şi includerea TVA.
S-ar nesocoti în acelaşi timp dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie care prevăd că "deciziile Curţii Constituţionale se publică în M. Of. al României şi că de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", dar şi ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, conform cărora deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Pornind de la aceste dispoziţii, în mod corect, instanţa de fond a dispus anularea notificărilor pentru trimestrul II/2012 pentru că acestea conţin şi TVA.
În raport de caracterul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, deciziile de admitere a excepţiilor de neconstituţionalitate sunt obligatorii pentru autorităţile publice şi urmează a fi aplicate de acestea de la data publicării, dar şi pentru instanţa de judecată, în cauzele aflate pe rolul acestora la momentul publicării deciziei Curţii Constituţionale, iar acestea sunt obligate să le aplice în cazul în care dispoziţiile declarate ca neconstituţionale sunt incidente.
Aceasta nu echivalează cu o aplicare retroactivă, deoarece raporturile juridice în discuţie nu s-au definitivat, fiind contestate de cei interesaţi, astfel că nu pot fi încadrate în categoria situaţiilor juridice trecute la care nu se aplică legea nouă.
Această interpretare a fost consacrată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a stabilit că deciziile sale de admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate sunt obligatorii pentru autorităţile publice şi urmează a fi aplicate de acestea de la data publicării, iar de instanţele de judecată în cauzele pendinte la momentul publicării în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile (Decizia nr. 223 din 13 martie 2012 a Curţii Constituţionale).
Referitor la criticile din celelalte motive de recurs formulate, acestea nu vor mai fi analizate deoarece nu au făcut obiectul analizei instanţei de fond şi vizează aspecte de nelegalitate invocate în cadrul acţiunii adresate instanţei de fond.
Având în vedere soluţia instanţei de fond şi motivul pentru care s-a dispus anularea notificării, recurenta va putea emite, în condiţiile legii, o nouă notificare, în raport de volumul încasărilor şi al vânzărilor, dar care să nu includă TVA, aşa cum a stabilit instanţa de contencios constituţional.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.N.A.S. împotriva Sentinţei nr. 1963 din 12 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1475/2015. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1503/2015. Contencios → |
|---|
