ICCJ. Decizia nr. 1503/2015. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1503/2015
Dosar nr. 11976/2/2009*
Şedinţa publică de la 1 aprilie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 22 decembrie 2009, sub nr. 11976/2/2009, reclamantele SC F.C.I. SRL, SC S. SRL, SC P. SRL, SC P.P. SRL, SC L.C. SRL, SC F.I. SRL, SC P.S.M. SRL, SC I.A.N.H.V.P. SRL, SC R. SRL, SC C. SRL, SC C.C. SRL, SC E. SRL, SC M.M. SRL, SC P.P.P. SRL, SC M.A. SRL, SC P.L.P. SRL, SC F. SRL, SC S.S. SRL, SC O.C. SRL, SC G.P.G. SRL, SC S.S.S. SRL, SC S.L.G.M.C. SRL, SC N.P. SRL şi SC P.I. SA au chemat în judecată pârâtul Consiliul Concurenţei, pentru a se dispune anularea deciziei din 7 decembrie 2009, emisă de pârât, referitoare la încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996.
Reclamantele au solicitat a se constata că prin actul administrativ contestat s-a reţinut în mod nereal săvârşirea unei practici concertate având ca obiect şi ca efect fixarea unui nivel al preţului de vânzare a pâinii în judeţul Vrancea şi în consecinţă, s-a dispus sancţionarea societăţilor comerciale cu amendă, cu valori cuprinse între 2.953 RON şi 1.909.455 RON, reprezentând 3% din cifra de afaceri.
Prin încheierea pronunţată la data de 13 septembrie 2010, în temeiul dispoziţiilor art. 164 C. proc. civ., s-a dispus conexarea la prezenta cauză a litigiului ce face obiectul Dosarului nr. 12206/2/2009, înregistrat pe rolul aceleiaşi instanţe la data de 29 decembrie 2009, privind acţiunea formulată de reclamanta SC O.P. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, prin care s-a solicitat anularea deciziei din 7 decembrie 2009, emisă de pârât.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 377 din 24 ianuarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamante, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut existenţa unei forme de coordonare între agenţii economici implicaţi, precum şi a legăturii de cauzalitate între practica concertată şi comportamentul pe piaţă al acestor societăţi.
S-a constatat, de asemenea, că au fost respectate prevederile Legii nr. 21/1996, privind desfăşurarea investigaţiei de către inspectorii de concurenţă, fără a fi necesară autorizarea judiciară prealabilă prevăzută de art. 37 şi art. 38 din acelaşi act normativ.
Pe fondul litigiului, prima instanţă a reţinut că, astfel cum s-a convenit la întâlnirea din 28 martie 2007 a agenţilor economici, înţelegere consemnată în procesul-verbal al şedinţei desfăşurate la sediul D.A.D.R. Vrancea, s-a realizat creşterea simultană a preţului de vânzare a pâinii în judeţul Vrancea, aria geografică reţinută ca piaţă relevantă, fiind corect definită prin decizia contestată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 377 din 24 ianuarie 2011, au declarat recurs, în termen legal, reclamantele SC F.C.I. SRL, SC S. SRL, SC P. SRL, SC P.P. SRL, SC L.C. SRL, SC F.I. SRL, SC P.S.M. SRL, SC I.A.N.H.V.P. SRL, SC R. SRL, SC C. SRL, SC C.C. SRL, SC E. SRL, SC M.M. SRL, SC P.P.P. SRL, SC M.A. SRL, SC P.L.P. SRL, SC F. SRL, SC S.S. SRL, SC O.C. SRL, SC G.P.G. SRL, SC S.S.S. SRL, SC S.L.G.M.C. SRL, SC N.P. SRL, precum şi separat, reclamanta SC P.I. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentele au invocat drept motive de nelegalitate ale actului administrativ, nerespectarea prevederilor art. 36 alin. (2), art. 37 şi art. 38 şi respectiv, art. 43 din Legea nr. 21/1996, în sensul că nu a existat o dispoziţie a Preşedintelui Consiliului Concurenţei pentru declanşarea investigaţiei şi nici autorizaţiile prealabile impuse de normele în vigoare, nu s-a efectuat inventarierea documentelor ridicate cu ocazia inspecţiei şi nici nu au fost consemnate indiciile care să confirme necesitatea verificării, precum şi poziţia reprezentanţilor tuturor agenţilor economici implicaţi.
Pe fondul litigiului, recurentele au învederat că nu a existat o înţelegere anticoncurenţială, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii contravenţionale, respectiv, încălcarea unor norme imperative, acţionarea cu vinovăţie şi legătura de cauzalitate între acţiunile agenţilor economici şi fixarea unui nivel minim al preţului de vânzare a pâinii în judeţul Vrancea.
Astfel, recurentele au arătat că, în contradicţie cu cele reţinute de instanţa de fond, la şedinţa din 28 martie 2007, desfăşurată la sediul Asociaţiei procesatorilor din sectorul de morărit şi panificaţie Focşani, la care au fost prezenţi atât agenţi economici, cât şi reprezentanţi ai autorităţilor publice judeţene, nu s-au discutat probleme privind politici sau practici anticoncurenţiale, care să se încadreze în prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996.
Referitor la procesul-verbal datat 28 martie 2007, s-a menţionat că înscrisul respectiv constituie un document fabricat pro causa, fiind, de altfel, declarat fals în Dosarul nr. 104/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.
S-a învederat, de asemenea, că nici celelalte documente ridicate cu ocazia inspecţiei, nu demonstrează existenţa unor indicii ale unei înţelegeri sau practici anticoncurenţiale, necesitatea majorării preţului de vânzare a unor produse de panificaţie fiind determinată de condiţiile obiective impuse de scumpirea materiilor prime şi a utilităţilor şi de implementarea obligatorie a normelor de siguranţă alimentară.
Recurentele au precizat că inexistenţa unei practici anticoncurenţiale este demonstrată şi de faptul că toţi producătorii din industria de panificaţie din judeţul Vrancea, ce nu sunt membri ai asociaţiei şi nu au fost investigaţi, au practicat preţuri similare celor practicate de societăţile comerciale implicate.
Un alt motiv de recurs a privit existenţa unor cazuri de exonerare de răspundere, în condiţiile art. 5 alin. (2) lit. a) şi lit. d) raportat la lit. e) şi art. 5 alin. (5) din Legea nr. 21/1996, întrucât faptele considerate ca fiind anticoncurenţiale nu au produs efecte economice la nivelul pieţei relevante, ponderea pe piaţa judeţului a agenţilor economici investigaţi fiind de 10%.
4. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursurilor declarate de reclamante
Prin decizia nr. 3916 din 3 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de SC P.I. SA, precum şi recursul formulat de SC F.C.I. SRL, SC S. SRL, SC P. SRL, SC P.P. SRL, SC L.C. SRL, SC F.I. SRL, SC P.S.M. SRL, SC I.A.N.H.V.P. SRL, SC R. SRL, SC P.I. SA, SC C. SRL, SC C.C. SRL, SC E. SRL, SC M.M. SRL, SC P.P.P. SRL, SC M.A. SRL, SC P.L.P. SRL, SC F. SRL, SC S.S. SRL, SC O.C. SRL, SC G.P.G. SRL şi SC N.P. SRL, prin administrator judiciar provizoriu A.C. IPURL Focşani, a modificat sentinţa atacată şi, în consecinţă, a anulat, în parte, decizia Consiliului Concurenţei din 7 decembrie 2009, referitor la societăţile recurente, pe care le-a exonerat de plata sancţiunii contravenţionale.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a reţinut că, referitor la motivele de recurs privind încălcarea prevederilor art. 36 alin. (2), art. 37, art. 38 şi art. 43 din lege, criticile formulate nu sunt întemeiate.
Astfel, în cauză, inspecţia a fost dispusă prin ordin emis de Preşedintele Consiliului Concurenţei, verificările vizând spaţiile deţinute legal ca sedii de către societăţile comerciale implicate, nefiind necesară autorizarea prealabilă a preşedintelui tribunalului, obligativitatea acesteia fiind prevăzută de lege doar în situaţia când investigaţia se extinde şi asupra spaţiilor sau mijloacelor de transport aparţinând conducătorilor, administratorilor, directorului şi altor angajaţi ai întreprinderilor ori asociaţiilor de întreprinderi, ceea ce nu a fost cazul în speţă.
Sub acest aspect, au fost respectate dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 21/1996, prevederile art. 37 şi art. 38 din acelaşi act normativ, nefiind incidente.
Nici critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 43 din lege, nu are suport, agenţii economici implicaţi în investigaţie fiind citaţi în vederea audierii, neprezentarea unora dintre ei neconstituind un impediment pentru continuarea inspecţiei.
Asupra fondului litigiului, Înalta Curte a reţinut că, din ansamblul probelor administrate în cauză, inclusiv actele noi prezentate în faza recursului, nu s-a demonstrat existenţa înţelegerii anticoncurenţiale în sensul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, nefiind întrunite condiţiile antrenării răspunderii contravenţionale a societăţilor comerciale recurente.
Astfel, la data de 6 iunie 2007, inspectorii de concurenţă au ridicat de la sediul SC D.I. SRL Focşani un document intitulat „minuta din 28 martie 2007”, încheiat la sediul D.A.D.R. Vrancea, în care erau consemnate problemele dezbătute la întâlnirea membrilor Asociaţiei procesatorilor din sectorul morărit-panificaţie din judeţul Vrancea, înscris pe baza căruia s-a declanşat investigaţia, constatându-se încheierea unei înţelegeri anticoncurenţiale vizând fixarea unui preţ minim de vânzare a pâinii.
La baza deciziei contestate au stat şi adresa din 3 decembrie 2008 a D.A.D.R. Vrancea şi tabelul anexat conţinând participanţii la întrunirea din 28 martie 2007, precum şi actul din 20 ianuarie 2009, întocmit de SC D.I. SRL Focşani, în care se consemnează că sumarul şedinţei din 28 martie 2007 ar fi fost înmânat directorului societăţii respective de către preşedintele asociaţiei procesatorilor din sectorul morărit-panificaţie din judeţul Vrancea.
Referitor la aceste înscrisuri, s-a declanşat urmărirea penală de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 104/P/2010, prin rezoluţia din 19 august 2010 dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală a celor 3 persoane învinuite şi totodată, constatându-se că actele respective conţin date nereale, a fost sesizată instanţa civilă pentru desfiinţarea lor, potrivit art. 245 alin. (1) lit. c1) C. proc. pen.
Prin sentinţa civilă nr. 2050 din 4 aprilie 2012 a Judecătoriei Focşani, definitivă prin decizia nr. 175 din 13 septembrie 2012 a Tribunalului Vrancea, s-a admis acţiunea formulată de parchet, precum şi cererea de intervenţie în interes propriu a 31 societăţi comerciale, printre care şi recurentele din cauza de faţă şi s-a dispus desfiinţarea parţială a adreselor din 3 decembrie 2008 şi din 20 ianuarie 2009, precum şi desfiinţarea tabelului nominal anexat adresei din 2008 şi a documentului intitulat „minuta din 28 martie 2007”.
Prin aceeaşi hotărâre a fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Consiliul Concurenţei, reţinându-se că documentele a căror desfiinţare s-a dispus, conţin date ce nu au corespondent în realitate.
Chiar dacă sentinţa nr. 2050/2012 nu este irevocabilă, din coroborarea datelor ce rezultă din probele administrate în cauză, reiese că situaţia de fapt reţinută în decizia emisă de Consiliul Concurenţei, menţinută de instanţa de fond, nu reflectă realitatea.
Astfel, nu se poate stabili existenţa unei înţelegeri anticoncurenţiale în fixarea preţului de vânzare a pâinii, care să fi fost pusă în practică de către societăţile comerciale recurente, creşterea preţurilor în perioada martie-aprilie 2007, practicată de toţi producătorii din sectorul morărit-panificaţie din judeţul Vrancea, fiind naturală şi spontană, determinată de condiţiile economice concrete.
Nu s-a făcut dovada în cauză că majorarea preţului pâinii a fost urmarea acţiunii concertate desfăşurate de societăţile comerciale recurente, nerezultând încălcarea prevederilor legale în materie de concurenţă, respectiv, a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996.
5. Recursul declarat de reclamanta SC O.P. SRL
Împotriva sentinţei civile nr. 377 din 24 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC O.P. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul declarat de reclamantă s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora s-a solicitat casarea în integralitate a hotărârii atacate, şi în consecinţă, admiterea acţiunii formulate de reclamantă, anularea actului administrativ atacat şi a sancţiunilor aplicate şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a susţinut că sentinţa civilă nr. 377 din 24 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, nu i-a fost comunicată, motiv pentru care, nu a formulat recurs împotriva acestei hotărâri, fiind astfel privată de dreptul la apărare pe parcursul desfăşurării procesului şi neputând beneficia de dispoziţiile deciziei nr. 3916 din 3 octombrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Recurenta-reclamantă a învederat că din ansamblul probelor administrate în cauză, nu s-a demonstrat existenţa înţelegerii anticoncurenţiale, în sensul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, nefiind întrunite condiţiile antrenării răspunderii contravenţionale a societăţii.
Recurenta a arătat că la data 6 iunie 2007, a fost ridicat de la sediul SC D.I. SRL Focşani un document intitulat „minuta din 28 martie 2007”, încheiat la sediul D.A.D.R. Vrancea, în care erau consemnate problemele dezbătute la întâlnirea membrilor Asociaţiei procesatorilor din sectorul morărit-panificaţie din judeţul Vrancea, înscris pe baza căruia s-a declanşat investigaţia, constatându-se încheierea unei înţelegeri anticoncurenţiale vizând fixarea unui preţ minim de vânzare a pâinii.
La baza deciziei contestate au stat şi adresa din 3 decembrie 2008 a D.A.D.R. Vrancea şi tabelul anexat conţinând participanţii la întrunirea din 28 martie 2007, precum şi actul din 20 ianuarie 2009, întocmit de SC D.I. SRL Focşani, în care se consemnează că sumarul şedinţei din 28 martie 2007 ar fi fost înmânat directorului societăţii respective de către preşedintele Asociaţiei procesatorilor din sectorul morărit-panificaţie din judeţul Vrancea.
Recurenta a menţionat că referitor la aceste înscrisuri s-a declanşat urmărirea penală de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 104/P/2010, prin rezoluţia din 19 august 2010, dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală a celor trei persoane învinuite şi totodată, constatându-se că actele respective conţin date nereale, a fost sesizată instanţa civilă pentru desfiinţarea lor.
Prin sentinţa civilă nr. 2050 din 4 aprilie 2012 a Judecătoriei Focşani, definitivă prin decizia nr. 175 din 13 septembrie 2012 a Tribunalului Vrancea, s-a admis acţiunea formulată de Parchet, precum şi cererea de intervenţie în interes propriu a 31 de societăţi comerciale aflate în cauză şi s-a dispus desfiinţarea parţială a adreselor din 3 decembrie 2008 şi din 20 ianuarie 2009, precum şi desfiinţarea tabelului nominal anexat adresei din 2008 şi a documentului numit „minuta din 28 martie 2007”.
Prin aceeaşi hotărâre, a fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Consiliul Concurentei, instanţele reţinând că documentele a căror desfiinţare s-a dispus, conţin date ce nu au corespondent în realitate.
Recurenta a susţinut că din coroborarea datelor ce rezultă din probele administrate în cauză, reiese că nu se poate stabili existenta unei înţelegeri anticoncurenţiale în fixarea preţului de vânzare a pâinii care să fi fost pusă în practică de către societate, creşterea preţurilor în perioada martie-aprilie 2007, practicată de toţi producătorii din sectorul morărit-panificaţie din judeţul Vrancea, fiind naturală şi determinată de condiţiile economice concrete.
De asemenea, nu s-a făcut dovada că majorarea preţului pâinii a fost urmarea acţiunii concertate desfăşurate de societate, nerezultând încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996.
6. Apărările formulate de intimatul-pârât Consiliul Concurenţei
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Consiliul Concurenţei a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică, reiterând, în esenţă, apărările formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primul ciclu procesual.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de recurs formulate şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
După cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată la pct. I.1 al prezentei decizii, prin acţiunea înregistrată la data de 22 decembrie 2009, sub nr. 11976/2/2009, astfel cum a fost precizată, reclamantele SC F.C.I. SRL, SC S. SRL, SC P. SRL, SC P.P. SRL, SC L.C. SRL, SC F.I. SRL, SC P.S.M. SRL, SC I.A.N.H.V.P. SRL, SC R. SRL, SC P.I. SA, SC C. SRL, SC C.C. SRL, SC E. SRL, SC M.M. SRL, SC P.P.P. SRL, SC M.A. SRL, SC P.L.P. SRL, SC F. SRL, SC S.S. SRL, SC O.C. SRL, SC G.P.G. SRL, SC S.S.S. SRL, SC S.L.G.M.C. SRL, SC N.P. SRL şi SC P.I. SA în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, au solicitat anularea deciziei din 7 decembrie 2009, emisă de pârât, referitoare la încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996.
Prin încheierea pronunţată la data de 13 septembrie 2010, în temeiul art. 164 C. proc. civ., s-a dispus conexarea la cauza menţionată a litigiului ce face obiectul Dosarului nr. 12206/2/2009, înregistrat pe rolul aceleiaşi instanţe la data de 29 decembrie 2009, privind acţiunea formulată de reclamanta SC O.P. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, prin care s-a solicitat anularea deciziei din 7 decembrie 2009, emisă de pârât.
Din verificarea lucrărilor dosarului instanţei de fond, rezultă că la termenele de judecată din 25 octombrie 2010, 22 noiembrie 2010 şi 10 ianuarie 2011, când cauza a rămas în pronunţare, desfăşurarea procesului a avut loc în lipsa reclamantei SC O.P. SRL, care, ulterior dispunerii măsurii conexării celor două cauze, nu a fost legal citată, judecata pricinii efectuându-se cu lipsă de procedură faţă de această reclamantă.
Prin cererea înregistrată la data de 20 mai 2014, în Dosarul instanţei de fond nr. 11976/2/2009, reclamanta SC O.P. SRL a solicitat comunicarea sentinţei civile nr. 377 din 24 ianuarie 2011, solicitare admisă prin rezoluţia din data de 20 mai 2014.
Înalta Curte constată că procedând la judecata cauzei în condiţiile arătate, prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 85 şi art. 107 C. proc. civ., care prevăd că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, respectiv, că preşedintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii.
Încălcarea normelor procedurale enunţate, ce se constituie în garanţii ale asigurării a două din principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv, principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare, atrage sancţiunea nulităţii hotărârii recurate, conform dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
În raport de soluţia de casare prefigurată în temeiul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că analiza celorlalte critici formulate în recurs nu se mai impune, aspectele invocate de recurenta-reclamantă urmând a fi examinate cu ocazia rejudecării cauzei de către instanţa de fond.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1)-alin. (3) şi alin. (5) şi art. 313 C. proc. civ., precum şi al art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, numai în ceea ce priveşte reclamanta SC O.P. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de SC O.P. SRL împotriva sentinţei nr. 377 din 24 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, numai în ceea ce priveşte reclamanta SC O.P. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1491/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1506/2015. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
