ICCJ. Decizia nr. 1970/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1970/2015
Dosar nr. 481/35/2013
Şedinţa publică de la 13 mai 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin Sentinţa nr. 56 din 24 martie 2014 Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei de interes invocată de pârâta A.N.I. cu privire la cererea de suspendare a executării Raportului de evaluare din 11 decembrie 2013 şi a respins ca atare cererea.
De asemenea, prin aceeaşi hotărâre, instanţa a respins ca neîntemeiată acţiunea în anularea raportului de evaluare formulată de reclamantul G.M. în contradictoriu cu pârâta A.N.I.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul G.M., în condiţiile art. 483 C. proc. civ.
2.1. Motivele de casare
În susţinerea recursului declarat, reclamantul a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în sensul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, respectiv pronunţarea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
2.2. Principalele argumente invocate
- Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamantul a învederat că hotărârea recurată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, în sensul constatării netemeiniciei acţiunii, şi nici argumentele pe baza cărora a fost înlăturată apărarea invocată referitoare la nelegalitatea raportului de evaluare, încălcându-se astfel prevederile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.
- Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul a arătat în primul rând, că, în mod nelegal, a fost admisă excepţia lipsei de interes a cererii de suspendare a executării.
Astfel, reclamantul a precizat că are dreptul să solicite suspendarea executării raportului de evaluare, fiind îndeplinite ambele cerinţe prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa cazului bine justificat şi cerinţa prevenirii unei pagube iminente.
- Cu privire la motivul de nelegalitate referitor la greşita aplicare a normelor de drept material, reclamantul a învederat că prima instanţă a interpretat, în mod eronat, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 cu referire la art. 2 lit. h) din Legea nr. 51/2006.
Sub acest aspect, reclamantul a precizat că, întrucât SC A. Satu Mare SA este o societate de interes regional, calitatea de reprezentat în adunarea generală a acţionarilor acesteia nu este incompatibilă cu funcţia de primar.
Astfel, s-a arătat că prin actul său constitutiv, SC A. Satu Mare SA are ca şi obiect de activitate operarea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare în sistem zonal, comuna Doba, al cărei primar este reclamantul, deţinând calitatea de acţionar cu un aport de 1.000 RON pentru care i s-au acordat 100 de acţiuni reprezentând 0,014473% din capitalul social.
Aria de deservire a societăţii, ca operator regional, coincide cu limitele teritoriale cumulate ale unităţilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intracomunitară, cu obiect de activitate servicii de utilităţi publice, ceea ce, în opinia reclamantului, depăşeşte ca interes nivelul local al fiecărui membru participant la capitalul social al societăţii.
3. Apărarea intimatei
Prin întâmpinarea formulată, A.N.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând în esenţă că soluţia a fost pronunţată cu respectarea legii.
Astfel, s-a învederat că instanţa de fond a reţinut, în mod justificat, lipsa de interes a cererii de suspendare a executării raportului de evaluare, în condiţiile în care efectele juridice ale actului administrativ sunt suspendate de drept, urmare a contestării, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 176/2010.
Referitor la critica privind greşita aplicare a normelor de drept material, pârâta a învederat că prima instanţă a interpretat, în mod corect, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, art. 1 lit. g) pct. 2 şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, art. 2 lit. h) din Legea nr. 51/2006 şi ale art. 2 pct. 1 din Legea nr. 241/2006.
În raport de menţionatele prevederi legale, a precizat pârâta, SC A. Satu Mare SA este o societate comercială de interes local, calitate care nu este înlăturată de caracterul regional al serviciilor prestate.
De altfel, a menţionat pârâta, singura distincţie făcută de legiuitor în Legea nr. 161/2003 este împărţirea societăţilor comerciale în cele de interes local şi cele de interes naţional, aceasta fiind singura clasificare relevantă în stabilirea stării de incompatibilitate a aleşilor locali.
Or, s-a arătat în întâmpinare, SC A. Satu Mare SA, având în vedere obiectul de activitate şi aria de competenţă în care prestează serviciile, este o societate de interes local, având ca acţionari numai autorităţi ale administraţiei publice locale, ale cărei interese sunt reprezentate de persoane mandatate prin hotărâri ale consiliilor locale.
4. Procedura de soluţionare a recursului
4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru
Raportul întocmit în cauză în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din 10 decembrie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin Încheierea din 4 martie 2015, completul filtru a admis în principiu recursul formulat de reclamantul G.M. şi a fixat termen de judecată pe fond.
4.2. Cu privire la fondului recursului
4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate
Verificând sentinţa recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Curtea constată că nu se poate susţine incidenţa niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat.
Astfel, judecătorul fondului a prezentat detaliat argumentele pe baza cărora a reţinut existenţa stării de incompatibilitate, hotărârea pronunţată cuprinzând atât situaţia de fapt, probele administrate şi motivarea în drept a soluţiei adoptate, răspunzând astfel exigenţelor art. 425 C. proc. civ.
Referitor la cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat prin recurs, Curtea reţine că se regăseşte cazul reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv pronunţarea sentinţei cu greşita aplicare a normelor de drept material.
Astfel, din actele dosarului rezultă că SC A. Satu Mare SA a dobândit, conform actului constitutiv statutul de operator regional, în înţelesul dat acestei noţiuni de Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, fiind înfiinţată în baza hotărârilor adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale asociate ca societate cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice pe raza de competenţă a acţionarilor.
De menţionat că regimul general al autonomiei locale, precum şi organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale sunt reglementate de Legea nr. 215/2001, care prevede la art. 11 că două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale au dreptul, în limitele competenţelor autorităţilor lor deliberative şi executive, de a coopera şi a se asocia în condiţiile legii, formând asociaţii de dezvoltare intercomunitară, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice.
Legea nr. 51/2006 cuprinde cadrul juridic şi instituţional al înfiinţării, organizării şi funcţionării serviciilor comunitare de utilităţi publice, definind şi noţiunile "asociaţie de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice" şi respectiv "operator regional".
În înţelesul legii, asociaţia de dezvoltare intercomunitară are ca obiect înfiinţarea, organizarea, finanţarea, exploatarea, monitorizarea şi gestionarea în comun a unităţilor administrativ-teritoriale membre, precum şi realizarea în comun a unor proiecte de investiţii publice de interes zonal ori regional, destinate înfiinţării, modernizării şi/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilităţi publice.
Acelaşi act normativ defineşte termenul de "operator regional" ca fiind operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităţilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, care asigură furnizarea/prestarea acestora pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale asociate, administrarea, funcţionarea şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente acestora, precum şi implementarea programelor de investiţii publice de interes zonal sau regional, destinate înfiinţării, modernizării şi/sau, după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii realizate în comun în cadrul asociaţiei.
Potrivit cadrului legislativ actual, reprezentat de Legea nr. 51/2006, SC A. Satu Mare SA, ca operator regional activează într-un teritoriu ce excede interesului local al fiecărei unităţi administrativ-teritoriale ce are calitatea de acţionar, neputându-se pune semnul egalităţii între un operator subordonat autorităţii administraţiei publice locale şi operatorii regionali, aflaţi sub coordonarea unei asociaţii de dezvoltare intracomunitară.
Astfel, se constată că au fost interpretate şi aplicate eronat prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcţia de primar este incompatibilă cu calitatea de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local.
Instanţa de fond a reţinut că organizarea administrativ-teritorială a României nu are ca şi unitate administrativ-teritorială regiunea, însuşindu-şi punctul de vedere al pârâtei că termenul "local" include orice entitate care nu este reprezentativă la nivel naţional.
Curtea reţine însă, în condiţiile în care teritorialitatea societăţii SC A. Satu Mare SA face ca mandatul primarului ca reprezentant al unei localităţi, să depăşească sfera interesului local şi să se subordoneze interesului regional, nu sunt aplicabile dispoziţiile textului de lege sus-menţionat, care sunt de strictă interpretare şi nu prevăd starea de incompatibilitate pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială de interes regional.
Pentru considerentele expuse mai sus, se va dispune admiterea petitului din acţiune referitor la anularea Raportului de evaluare din 11 decembrie 2013 emis de A.N.I.
Având în vedere soluţia ce va fi pronunţată cu privire la cererea de anulare, Curtea constată că a devenit inutilă analizarea criticilor formulate cu privire la admiterea excepţiei lipsei de interes a cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat.
De asemenea, motivul de nelegalitate învederat de reclamant nereferindu-se şi la celelalte cereri subsidiare din acţiunea introductivă, acestea vor fi respinse, neregăsindu-se cazul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
4.2.2. Soluţia instanţei de recurs
În raport de cele expuse mai sus, în baza art. 497 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat, va casa hotărârea şi va admite acţiunea numai cu privire la anularea raportului de evaluare, urmând a respinge ca nefondate celelalte capete de cerere.
Referitor la cererea de cheltuieli de judecată formulate de reclamant, Curtea reţine că acesta nu s-a conformat exigenţelor dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., în sensul de a face dovada existenţei şi întinderii lor. Astfel, nu a fost depus la dosar contractul de asistenţă juridică încheiat cu avocatul al cărui onorariu s-a solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată şi nici factura menţionată în chitanţa aflată la dosar, împrejurare în raport de care se va respinge cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.M. împotriva Sentinţei nr. 56/CA-PI din 24 martie 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi admite acţiunea formulată de reclamantul G.M.
Anulează Raportul de evaluare din 11 decembrie 2013 emis de A.N.I.
Respinge celelalte capete de acţiune.
Respinge cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1962/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1971/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
