ICCJ. Decizia nr. 1972/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1972/2015
Dosar nr. 6083/2/2013
Şedinţa publică de la 13 mai 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1134 din 4 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi, în consecinţă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul M.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1134 din 4 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul declarat de reclamant s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, spre rejudecarea pe fond a acţiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a învederat, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că nu contestă hotărârea de validare a rezultatelor concursului de admitere în magistratură, din moment ce, cu ocazia precizării acţiunii, a arătat în mod expres faptul că înţelege să atace toate actele emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la acest concurs, respectiv, atât hotărârea prin care s-au stabilit datele concursului, cât şi hotărârile subsecvente acesteia.
Recurentul a susţinut că acţiunea pe care a formulat-o a avut mai multe capete de cerere şi chiar dacă a considerat ca fiind principal capătul de cerere privitor la nelegalitatea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1069/2012 şi fiind subsidiare, celelalte cereri, instanţa de fond era obligată prin lege să recalifice capetele de cerere ale acţiunii, în cazul în care, în mod greşit ar fi fost stabilit ca fiind principal un alt capăt de cerere.
Drept urmare, prin acţiunea formulată a contestat toate hotărârile emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, şi inclusiv, hotărârea de validare a rezultatelor acestui concurs.
Recurentul-reclamant a mai arătat că şi în situaţia în care nu ar fi înţeles să formuleze contestaţie împotriva hotărârii de validare a rezultatelor concursului de admitere în magistratură, ci numai împotriva Hotărârii nr. 1069/2012, instanţa de fond ar fi fost îndreptăţită să analizeze pe fond această cerere, întrucât nicio dispoziţie legală nu interzice examinarea acţiunii pe fond, atât timp cât, în procedura plângerii prealabile a contestat această hotărâre, iar plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
3. Apărările formulate de intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca legală a hotărârii atacate, reiterând, în esenţă, apărările formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.
4. Procedura de soluţionare a recursului
4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 10 decembrie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.
Părţile în proces nu au depus puncte de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin încheierea din 4 martie 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul reclamantului ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
II. Analiza motivelor de casare
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate de către reclamant, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurent, pentru următoarele considerente:
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Criticile formulate de recurentul-reclamant vizând reţinerea de către instanţa de fond în mod greşit a obiectului cererii de chemare în judecată, sunt neîntemeiate.
Obiectul acţiunii deduse judecăţii, astfel cum a fost precizat de către reclamant în primă instanţă, la termenul de judecată din 14 februarie 2014, îl reprezintă anularea parţială a Hotărârii nr. 1069/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost aprobată organizarea concursului de admitere în magistratură, precum şi numărul şi lista posturilor de judecător şi procuror, reclamantul învederând că toate celelalte hotărâri menţionate în cuprinsul cererii de chemare în judecată au fost indicate în sprijinul susţinerii interesului, motivat de faptul că, la data respectivă, existau solicitări din partea unor instanţe cu privire la suplimentarea numărului de posturi care erau vacante la acel moment şi la instanţele unde aceste posturi se regăsesc.
Reclamantul a reiterat aceleaşi susţineri cu privire la obiectul acţiunii şi în şedinţa publică din 28 martie 2014, cu ocazia dezbaterilor desfăşurate la acest termen de judecată, astfel cum au fost consemnate în încheierea de şedinţă, reclamantul precizând că solicită anularea Hotărârii nr. 1069/2012, întrucât, urmare a menţiunilor înscrise în conţinutul acesteia, au fost emise şi hotărârile subsecvente.
În condiţiile arătate, nu se poate reţine că în mod eronat prima instanţă a restrâns obiectul acţiunii deduse judecăţii numai la capătul de cerere privind anularea Hotărârii nr. 1069/2012, emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cu atât mai mult cu cât, pe parcursul soluţionării cauzei, reclamantul nu a solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 442 alin. (1) C. proc. civ., republicat, îndreptarea unor eventuale erori materiale cuprinse în încheieri, cu privire la susţinerile sale orale vizând obiectul cererii de chemare în judecată.
În contextul prezentat, făcând aplicarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., republicat, în mod judicios prima instanţă s-a pronunţat, cu prioritate, asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocată de către pârât, raportat la natura juridică a hotărârii contestate, care nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, chiar dacă emană de la o autoritate publică, scopul emiterii Hotărârii nr. 1069/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nu îl constituie producerea de efecte juridice de sine-stătătoare, specifice dreptului administrativ, fiind un act premergător emiterii actului administrativ în considerarea căruia a fost întocmit, care nu poate fi atacat decât împreună cu hotărârea de validare a rezultatelor concursului de admitere în magistratură, emisă în urma parcurgerii procedurii de desfăşurare a concursului, şi pe care, în speţă, reclamantul nu a înţeles să o conteste.
În acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar constată că hotărârea nr. 378 din 28 martie 2013, prin care au fost validate rezultatele concursului de admitere în magistratură, nu este un act subsecvent anunţului de organizare a concursului, materializat în Hotărârea nr. 1069/2012, având în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 28 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 279/2012, actul administrativ care naşte, modifică sau stinge raporturi juridice, îl constituie hotărârea de validare a rezultatelor concursului.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul M.L., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.L. împotriva sentinţei civile nr. 1134 din 4 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1971/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1974/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
