ICCJ. Decizia nr. 1974/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1974/2015
Dosar nr. 375/64/2013
Şedinţa publică de la 13 mai 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin Sentinţa nr. 238 din 16 decembrie 2013 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC B.N. SRL Covasna în contradictoriu cu I.G.P.R. şi a dispus obligarea pârâtului la eliberarea licenţei pentru desfăşurarea activităţilor de întreţinere a componentelor sau sistemelor de alarmare împotriva efracţiei (cod CAEN 4321), respingând celelalte capete de cerere.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei a declarat recurs în condiţiile art. 483 C. proc. civ. pârâtul I.G.P.R.
2.1. Motivele de casare
În susţinerea recursului formulat, pârâtul a invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.
2.2. Principalele argumente invocate
Referitor la motivul de nelegalitate reglementat de textul de lege sus-menţionat, pârâtul a susţinut că instanţa de fond a interpretat, în mod eronat, prevederile Legii nr. 333/2003 şi ale H.G. nr. 301/2012, reţinând că normele în vigoare nu instituie obţinerea prealabilă a avizului favorabil acordat de poliţie conducătorului unei societăţi specializate de pază şi protecţie.
Prin urmare, a arătat pârâtul, existând o cauzalitate directă între existenţa avizului şi emiterea licenţei de funcţionare a societăţii, admiterea acţiunii a fost eronat dispusă, în condiţiile în care asociatul şi administratorul reclamantei nu a obţinut aviz favorabil din cauza condamnării suferite.
3. Apărarea intimatei
Prin întâmpinare, reclamanta SC B.N. SRL Covasna a solicitat respingerea recursului ca nefondat, învederând în esenţă că instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu respectarea prevederilor legale în materie, în condiţiile în care probele administrate în cauză au demonstrat nelegalitatea refuzului de eliberare a licenţei de funcţionare.
Astfel, reclamanta a arătat că pentru condamnarea suferită de administratorul societăţii în anul 1997 a intervenit reabilitarea de drept, încetând astfel toate decăderile, interdicţiile şi incapacităţile urmare a pedepsei aplicate, care, de altfel, nu mai figurează în cazierul judiciar.
Reclamanta a precizat şi faptul că administratorul său a avut ulterior condamnării, o conduită ireproşabilă la locul de muncă, în familie şi în societate, obţinând de altfel în anul 2011 avizul O.R.N.I.S.S.
4. Procedura de soluţionare a recursului
4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din 10 decembrie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin Încheierea din 4 martie 2015, completul filtru a declarat recursul formulat de I.G.P.R. admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond.
4.2. Cu privire la fondul recursului
4.2.1. Analiza motivului de casare invocat
Examinând critica formulată de pârât, în raport cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea va constata că se regăseşte motivul de nelegalitate invocat, urmând ca, prin admiterea recursului, să dispună casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Potrivit art. 34 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, persoanele fizice sau juridice pot desfăşura activităţi de proiectare, producere, instalare şi întreţinere a sistemelor de alarmare împotriva efracţiei numai pe baza licenţei eliberate de I.G.P.R. şi cu avizul prealabil al S.R.I.
Prin art. 77 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 aprobate prin H.G. nr. 301/2012 se prevede că, în vederea obţinerii licenţei de funcţionare pentru a desfăşura activităţi de genul celor menţionate la art. 34 din lege, reprezentantul legal al societăţii depune la inspectoratul de poliţie competent o serie de documente printre care şi cele referitoare la dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 20 alin. (10) din aceeaşi lege.
Printre condiţiile reglementate de textul de lege sus-menţionat se află şi cerinţa ca persoana care solicită avizul să nu fi suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie.
În cauză, instanţa de fond a constatat că nu se impune analizarea îndeplinirii condiţiilor reglementate de art. 20 alin. (10) din Legea nr. 333/2003, întrucât obiectul acţiunii îl constituie obligarea la emiterea licenţei şi nu a avizului pentru conducătorul persoanei juridice, act a cărui existenţă nu reprezintă o cerinţă prealabilă eliberării licenţei, motiv pentru care a conchis asupra refuzului nejustificat manifestat de pârât.
Instanţa a ajuns la concluzia menţionată mai sus prin interpretarea eronată a prevederilor Legii nr. 333/2003 şi a H.G. nr. 301/2012, neavând în vedere faptul că licenţa se acordă în situaţia în care sunt îndeplinite cumulativ toate condiţiile legale, verificarea cărora fiind efectuată de organele de poliţie competente.
În cauză, verificările au fost efectuate de I.J.P. Covasna care a comunicat pârâtului Raportul din 19 iunie 2013, prin care a avizat negativ solicitarea reclamantei, urmare a neîndeplinirii cerinţei privind inexistenţa vreunei condamnări pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie.
Curtea apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanţa să se pronunţe în ce măsură este justificat refuzul avizării şi al emiterii licenţei de funcţionare, în condiţiile în care poziţia pârâtului de a nu rezolva favorabil cererea reclamatei s-a întemeiat exclusiv pe condamnarea suferită de conducătorul societăţii în anul 1997, pentru care a intervenit însă reabilitarea de drept.
Astfel, urmează ca instanţa de trimitere să hotărască dacă, în raport de efectele legale ale reabilitării care operează în virtutea legii - încetarea decăderilor, interdicţiilor şi incapacităţilor rezultate din condamnare - mai subzistă justificarea pentru aprecierea în sensul că nu ar fi îndeplinită una din cerinţele prevăzute de art. 20 alin. (10) din Legea nr. 333/2003, necesare pentru eliberarea licenţei de funcţionare.
4.2.2. Soluţia instanţei de recurs
În raport de considerentele expuse mai sus, în baza art. 497 C. proc. civ., Curtea va admite recursul formulat şi, pentru a asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru o nouă judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de I.G.P.R. împotriva Sentinţei civile nr. 238/F din 16 decembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1972/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1988/2015. Contencios → |
|---|
