ICCJ. Decizia nr. 1988/2015. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1988/2015
Dosar nr. 2744/265/2014
Şedinţa Camerei de Consiliu de la 13 mai 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin Cererea de chemare în judecată adresată Judecătoriei Năsăud la data de 6 noiembrie 2014, petenta Comuna Nimigea prin Primar a solicitat în contradictoriu cu intimatul L.M.C. înlocuirea amenzii contravenţionale neachitate în sumă de 500 RON aplicată intimatului cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Judecătoriei Năsăud
Prin Sentinţa civilă nr. 255 din 6 februarie 2015 pronunţată de Judecătoria Năsăud a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia, judeţul Olt.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, care stabilesc competenţa de judecată a instanţei pe a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia şi procedând la verificarea Procesului-verbal din 27 iulie 2014 încheiat de Poliţia oraşului Corabia, s-a constatat că locul săvârşirii contravenţiei se află în circumscripţia Judecătoriei Corabia, judeţul Olt.
2.2. Hotărârea Judecătoriei Corabia
Prin Sentinţa civilă nr. 238 din 12 martie 2015 a Judecătoriei Corabia a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud.
Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 au fost modificate prin O.G. nr. 17/2014, care prevăd faptul că "în cazul în care contravenientul persoană fizică nu achită amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, organul de specialitate al unităţii administrativ-teritoriale în a cărui rază teritorială domiciliază contravenientul va sesiza instanţa judecătorească în a cărei circumscripţie domiciliază acesta în vederea înlocuirii amenzii."
Instanţa a reţinut că legiuitorul a stabilit o competenţă teritorială exclusivă a instanţelor în a căror rază teritorială îşi are domiciliul contravenientul, în cazul cererilor având ca obiect înlocuirea sancţiunii amenzii cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, motiv pentru care a constatat că aparţine Judecătoriei Năsăud competenţa de soluţionare a cauzei.
II. Decizia I.C.C.J. pronunţată în regulator de competenţă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din Noul C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Înalta Curte a reţinut că obiectul cererii introductive îl reprezintă înlocuirea amenzii contravenţionale neachitate în sumă de 500 RON aplicată lui L.M.C. cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.
Înalta Curte a reţinut că la data sesizării instanţei cu acţiunea introductivă, respectiv la data de 6 noiembrie 2014, dispoziţiile art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, modificate prin art. I din O.G. nr. 17/2014 prevedeau următoarele: "În cazul în care contravenientul persoană fizică nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, organul de specialitate al unităţii administrativ-teritoriale prevăzut la art. 39 alin. (2) lit. a) în a cărui rază teritorială domiciliază contravenientul va sesiza instanţa judecătorească în a cărei circumscripţie domiciliază acesta, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, ţinându-se seama de partea din amendă care a fost achitată".
Verificând actele dosarului şi constatând faptul că intimatul contravenient domiciliază în comuna Nimigea, sat Floreşti, judeţul Bistriţa-Năsăud, în raza de circumscripţie a Judecătoriei Năsăud, Înalta Curte va soluţiona conflictul negativ de competenţă ivit în soluţionarea litigiului în favoarea acestei instanţe.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta Primăria Comunei Nimigea în contradictoriu cu intimatul L.M.C. în favoarea Judecătoriei Năsăud.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1974/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1996/2015. Contencios → |
|---|
