ICCJ. Decizia nr. 2056/2015. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2056/2015
Dosar nr. 510/85 /2014
Şedinţa la 18 mai 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia pronunţată de Tribunalul Sibiu
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. 510/85/2014 la data de 6 februarie 2014, astfel cum a fost precizată şi modificată, reclamanta N.A.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.F.P., A.N.A.F., D.G.R.F.P. Braşov, A.J.F.P. Sibiu anularea deciziei din 1 august 2013 privind eliberarea din funcţia publică de inspector principal; anularea în totalitate a Ordinului A.N.A.F. nr. 1106/2013 privind aprobarea numărului de posturi pentru D.G.R.F.P. Braşov, A.J.F.P. Sibiu şi a Ordinului A.N.A.F. nr. 1113/2013 privind aprobarea statului de funcţii la D.G.R.F.P. Braşov; obligarea A.N.A.F. la înfiinţarea unui post vacant, funcţie publică teritorială de execuţie, de inspector, clasa I, grad profesional principal, gradaţia 2, clasa de salarizare 44 la D.G.R.F.P. Braşov; obligarea D.G.R.F.P. Braşov şi A.J.F.P. Sibiu să emită şi să transmită toate documentele necesare către A.N.A.F. pentru înfiinţarea postului; obligarea pârâtelor, în solidar, la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, recalculate şi a tuturor drepturilor băneşti de care nu a beneficiat, calculate începând cu data de 5 septembrie 2013, precum şi la plata dobânzii legale calculată la salariile indexate neacordate; repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii deciziei din 1 august 2013 şi recunoaşterea perioadei 5 septembrie 2013, până la reîncadrare, în funcţie publică, ca fiind vechime în muncă.
Prin sentinţa nr. 2499/CA din 10 octombrie 2014, Tribunalul Sibiu a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba-Iulia.
Tribunalul a reţinut că în cauză reclamanta a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere aflate în strânsă legătura context în care, potrivit art. 99 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de aceea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.
Ordinele A.N.A.F. nr. 1106/2013 şi nr. 1113/2013 , obiect al capetelor de cerere formulate şi precizate de reclamanta sunt emise de o autoritate publică centrală.
Aşadar, în conformitate cu art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 şi art. 99 alin. (2) C. proc. civ., în opinia tribunalului, competenţa de soluţionare a prezentei acţiuni revine Curţii de Apel Alba-Iulia.
2. Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia
Prin sentinţa nr. 8 din 23 ianuarie 2015, Curtea de Apel Alba-Iulia a declinat în favoarea Tribunalului Sibiu, competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta N.A.V., în contradictoriu cu pârâţii M.F.P. şi A.N.A.F., şi D.G.R.F.P. Braşov şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
S-a reţinut, în esenţă, că în contenciosul administrativ, competenţa materială este determinată de natura actului administrativ ce face obiectul litigiului, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, mai precis de emitentul actului. În speţă, actul administrativ vătămător pentru reclamantă îl constituie decizia privind eliberarea din funcţie a reclamantei emisă de către D.G.R.F.P. Braşov care nu este o autoritate publică centrală.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Sibiu.
Astfel, reclamanta a învestit instanţa de judecată cu un litigiu referitor la raportul său de serviciu, în calitate de funcţionar public eliberat din funcţia publică de execuţie de inspector, clasa I, grad profesional principal, gradaţia 2, din cadrul D.G.F.P. a judeţului Sibiu, Aparatul propriu, Compartimentul Procedură insolvenţă şi Lichidări, prin decizia din 1 august 2013 emisă de D.G.R.F.P. Braşov, act a cărui anulare a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată, ca petit principal, urmat de capete de cerere accesorii referitoare la reintegrarea sa pe un nou post reînfiinţat şi plata de despăgubiri constând în contravaloarea salariilor şi a tuturor drepturilor băneşti de care ar fi beneficiat, de la data eliberării din funcţie, până la reintegrarea acesteia.
Aşa cum corect a apreciat Curtea de Apel Alba-Iulia, acţiunea reclamantei se încadrează în categoria conflictelor de muncă, raportat la calitatea reclamantei, de funcţionar public, fiind aplicabile în acest sens dispoziţiile Legii nr. 188/1999.
În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare, se reţine că potrivit prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.
Totodată, în contenciosul administrativ, competenţa materială este determinată de natura actului administrativ ce face obiectul litigiului, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, mai precis de emitentul actului. În speţă, actul administrativ vătămător pentru reclamantă îl constituie decizia privind eliberarea sa din funcţie, emisă de către D.G.R.F.P. Braşov, care nu este o autoritate publică centrală.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia de contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta N.A.V. în contradictoriu cu pârâţii M.F.P., A.N.A.F., D.G.R.F.P. Braşov, A.J.F.P. Sibiu, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2055/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2058/2015. Contencios → |
|---|
