ICCJ. Decizia nr. 2047/2015. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2047/2015
Dosar nr. 2594/298/2010**
Şedinţa publică de la 18 mai 2015
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sebeş, sub nr. 290/298/2007 reclamantul Municipiul Sebeş a chemat în judecată pârâta SC P. SA solicitând să se constate că imobilul situat administrativ în Petreşti, înscris iniţial în C.F. A Petreşti, nr. top. X şi nr. top. Y, casă şi curte, în realitate grădiniţă cu program normal şi grădiniţă cu program prelungit proprietar SC P. SA Petreşti a fost unificat cu alte numere topografice în nr. top. Z, înscris în C.F. B Petreşti, în favoarea aceluiaşi proprietar; să se constate că imobilul în litigiu înscris iniţial sub nr. top. X şi nr. top. Y este acelaşi cu imobilul înscris în C.F. C Petreşti, nr. top. Q, creşă şi curte în suprafaţă de 2.166 mp; să se constate că proprietarul imobilului în litigiu încă înainte de unificarea numerelor topografice, prin Decizia nr. 79/2000 pronunţată în Dosarul civil nr. 5987/1999 a Curţii de Apel Alba Iulia, era Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba, iar în baza O.G. nr. 30/2000 în vigoare la acea dată proprietar a devenit municipiul Sebeş; să se constate nulitatea absolută parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis în favoarea SC P. SA asupra imobilului din C.F. D Petreşti, nr. top. Q, imobil situat administrativ în Petreşti, să se dispună O.C.P.I. radierea dreptului de proprietate a pârâtei SC P. SA şi înscrierea dreptului de proprietate al Municipiului Sebeş asupra imobilului înscris în C.F. D Petreşti, nr. top. Q, situat administrativ în Petreşti.
1.2. Prin Sentinţa civilă nr. 1.150 din 28 octombrie 2010, Judecătoria Sebeş a disjuns capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute parţiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate a pârâtei SC P. SA asupra imobilului înscris în C.F. D Petreşti, nr. top. Q şi radierea dreptului de proprietate al pârâtei, respingând în rest acţiunea.
În urma disjungerii celor două capete de cerere, acestea au fost înregistrate la Judecătoria Sebeş sub Dosarul nr. 2594/298 din 29 octombrie 2010, iar prin Sentinţa nr. 1.350 din 9 decembrie 2010, Judecătoria Sebeş a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ.
1.3. La Curtea de Apel Alba Iulia, reclamantul a depus cerere precizatoare, prin care a chemat în judecată M.E.C.M.A., succesor al M.I., care a emis actul atacat, respectiv Certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Prin întâmpinare, pârâtul M.E.C.M.A. a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile şi excepţia tardivităţii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
1.4. Prin Sentinţa nr. 69 din 16 martie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul M.E.C.M.A. şi a respins acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Sebeş împotriva pârâţilor M.E.C.M.A. şi SC P. SA, societate în lichidare judiciară.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că deşi reclamantul a luat cunoştinţă la 9 septembrie 2010 de conţinutul Certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de fostul M.I., nu a formulat plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, după disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de către Judecătoria Sebeş la instanţa de contencios administrativ, formulând această plângere numai după ce pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii.
Concluzionând, instanţa de fond a constatat că reclamantul la data sesizării instanţei de contencios administrativ nu avea îndeplinită procedura plângerii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, astfel că excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât, este întemeiată.
1.5. Recursul declarat de reclamantul municipiul Sebeş împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 781 din 16 februarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a casat hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
1.6. Prin Sentinţa nr. 148 din 23 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în urma rejudecării cauzei, s-a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Sebeş împotriva pârâţilor M.E.C.M.A. şi în consecinţă: s-a anulat în parte Certificatul de Constatare a Dreptului de Proprietate emis în favoarea pârâtei SC P. SA numai cu privire la imobilul creşă şi curte înscris în C.F. D Petreşti nr. ord. A+4 nr. top. Z situat administrativ în Petreşti, şi s-a dispus intabularea acestui imobil asupra reclamantului în cota de 1/1 parte.
1.7. Prin Decizia nr. 6785 din 18 octombrie 2013 Înalta Curte a anulat recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva Sentinţei nr. 148/2012 şi a admis recursul pârâtului M.E., trimiţând cauza spre rejudecare instanţei de fond.
În rejudecare, după cea de-a doua casare cu trimitere, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. 2594/298/2010*.
1.8. La data de 22 septembrie 2014 prin Serviciul Registratură al instanţei, reclamantul a depus o precizare de acţiune, prin care a solicitat:
- să se constate nulitatea absolută parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate a SC P. SA Petreşti asupra imobilului din C.F. D Petreşti, nr. top. Z, imobil situat administrativ în Petreşti, precum şi nulitatea absolută a înscrierii din Încheierea de intabulare în ce priveşte imobilul din C.F. D Petreşti, nr. top. Z;
- să se dispună O.C.P.I. radierea dreptului de proprietate a pârâtei SC P. SA Petreşti şi înscrierea dreptului de proprietate al Municipiului Sebeş asupra imobilului înscris în C.F. D Petreşti, nr. top. Q cu schimbarea categoriei de folosinţă a terenului din curte în curţi construcţii şi schimbarea categoriei de folosinţă din Creşă în Centru de zi pentru copii (Pavilionul A) şi Grădiniţă cu program prelungit (Pavilionul B);
- să fie obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.840 RON, reprezentând onorariul achitat expertului.
1.9. Prin Sentinţa nr. 255 din 3 noiembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Sebeş, a anulat în parte Certificatul emis în favoarea pârâtei SC P. SA numai cu privire la imobilul creşă şi curte, înscris în C.F. D Petreşti nr. top. Q situat administrativ în Petreşti, în suprafaţă de 2.166 mp, a respins în rest acţiunea şi a obligat pârâţii să plătească reclamantului suma de 1.840 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că prin acest Certificat de atestare a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor emis de M.I. la data de 30 octombrie 1995, pârâta SC P. SA Petreşti a primit în proprietate exclusivă suprafaţa de 150.992 mp teren, din care face parte şi imobilul în litigiu. Acest act administrativ a fost emis în baza Legii nr. 15/1990, pârâta fiind la acea dată o societatea comercială cu capital de stat înfiinţată prin H.G. nr. 1.176/1990, precum şi în baza H.G. nr. 834/1991.
Astfel, în ceea ce priveşte un certificat de atestare a dreptului de proprietate instanţa trebuie să verifice dacă la data emiterii acestuia, 30 octombrie 1995, erau întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 1 din H.G. nr. 834/1991, respectiv dacă la data înfiinţării societăţii comerciale cu capital de stat imobilul se afla în patrimoniul acesteia şi condiţia ca respectivul bun să fie necesar desfăşurării activităţii societăţii, conform obiectului de activitate.
Cu privire la prima condiţie, Curtea a reţinut că pârâta SC P. SA s-a înfiinţat prin H.G. nr. 1.176/1990, privind înfiinţarea de societăţi comerciale pe acţiuni în industrie, Anexa nr. 1 cuprinzând lista societăţilor care se înfiinţează în baza Legii nr. 15/1990. Între acestea, la poziţia ... este menţionată SC P. SA, cu sediul în Petreşti, jud. Alba, care are ca obiect de activitate "fabricarea de hârtie de scris şi tipărit suport, heliografică, diagrame, mătase şi suport înnobilar, caiete şi confecţii din hârtie, comercializarea acestor produse", încetându-şi activitatea odată cu înfiinţarea acestei societăţi comerciale pe acţiuni fosta Î.H. Petreşti.
În opinia instanţei, potrivit concluziilor expertizei topografice efectuate în cauză, coroborate cu concluziile expertizei topografice efectuate în Dosarul Judecătoriei Sebeş nr. 290/298/2007, din care s-a disjuns acţiunea de faţă, imobilul în litigiu este situat din punct de vedere administrativ în localitatea Petreşti şi se identifică din punct de vedere topografic cu imobilul înscris în C.F. D Petreşti A+4, având nr. top. Z creşă şi curte în suprafaţă de 2.166 mp, fiind intabulat în favoarea pârâtei SC P. SA Petreşti în cotă de 1/1. În acest imobil funcţionează Centru de zi pentru copii şi cantină socială - Pavilionul A şi Grădiniţă cu program prelungit - Pavilionul B.
De asemenea, instanţa a reţinut că acest imobil se identifică din punct de vedere al cărţilor funciare vechi cu parte din imobilul cu nr. top. X şi cu parte din imobilul cu nr. top. Y înscrise iniţial în C.F. A Petreşti. Aceste imobile împreună cu mai multe numere topografice înscrise iniţial în C.F. A Petreşti s-au intabulat în favoarea pârâtei SC P. SA, în baza documentaţiei de publicitate imobiliară a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate supus analizei.
În concluzie, Curtea a reţinut că imobilele în cauză au aparţinut potrivit extrasului C.F. A Petreşti, F.H. Petreşti în cotă de 1/1 cu titlu de cumpărare, proprietarul fiind intabulat în baza Încheierii nr. 408/1944.
În consecinţă, prima condiţie prevăzută de art. 1 din H.G. nr. 834/1991 este îndeplinită în cauză.
În ceea ce priveşte şi cea de-a doua condiţie impusă de actul normativ menţionat, respectiv ca imobilul să fie necesar desfăşurării activităţii societăţii, conform obiectului de activitate, s-a constatat că aceasta nu este îndeplinită.
Sub acest aspect, s-a reţinut că prin Decizia civilă nr. 79/2000 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 5987/1999, pârâta SC P. SA Petreşti a fost obligată să predea fără plată imobilul Grădiniţa cu program normal şi grădiniţa cu program prelungit situată administrativ în Petreşti, către I.Ş. Alba.
Această hotărâre judecătorească a fost executată, I.Ş. Alba fiind pus în posesie prin Procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc B.L. la data de 7 noiembrie 2001.
Ulterior, acest imobil a fost predat C.L. al municipiului Sebeş prin Protocolul de predare-primire încheiat la data de 20 noiembrie 2001, prin care s-a hotărât trecerea în domeniul public al municipiului Sebeş al imobilului, a terenurilor şi clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea Grădiniţa cu program prelungit şi Grădiniţa cu program normal Petreşti, Dosar nr. 290/298/2007.
Pârâta SC P. SA a susţinut că imobilul în cauză nu a fost niciodată sub jurisdicţia M.Î. şi prin urmare nu face obiectul Legii nr. 84/1995, respectiv art. 166 alin. (3) din această lege şi O.U.G. nr. 206/2000.
Referitor la incidenţa art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, Curtea a reţinut că, prin Decizia civilă nr. 79/2000 menţionată anterior s-a statuat cu putere de lucru judecat că "au fost încălcate aceste prevederi legale din care rezultă că toate spaţiile folosite pentru procesul de învăţământ şi educaţie revin în proprietate fără plată M.Î. şi pe plan judeţean I.J.Î.", Dosar nr. 290/298/2007.
În consecinţă, în raport de această hotărâre judecătorească irevocabilă, în opinia Curţii, nu se poate susţine, în mod întemeiat, că imobilul nu face obiectul Legii nr. 84/1995.
De asemenea, Curtea a reţinut că, faţă de data emiterii certificatului a cărui anulare parţială se solicită, 30 octombrie 1995, nu este aplicabil în cauză art. 166 din Legea nr. 84/1995, modificat prin O.U.G. nr. 30/2000, astfel cum susţine reclamantul, ci este aplicabil în forma anterioară, nemodificată, O.U.G. nr. 30/2000 nefiind în vigoare la momentul emiterii acestuia.
Pe de altă parte, s-a apreciat că nu este incidentă în cauză nici Legea nr. 354/2004, care modifică conţinutul art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995.
În ceea ce priveşte susţinerea pârâtului M.E. în sensul că SC P. a dobândit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 15/1990 şi nu în baza actului administrativ atacat, Curtea a constatat că acest certificat de atestare a dreptului de proprietate a fost emis pârâtei în temeiul art. 1 - 5 din H.G. nr. 834/1991 de către Ministerul de Resort, iar în baza acestuia pârâta şi-a intabulat dreptul de proprietate în C.F. D Petreşti, prin Încheierea nr. 5204/1996, cu titlu de atestare. În consecinţă, susţinerile pârâtului sunt nefondate.
În legătură cu celelalte capete de cerere formulate de reclamant prin precizarea de acţiune, respectiv: să se constate nulitatea absolută a Încheierii de intabulare nr. 5204/1996, să se dispună O.C.P.I. radierea dreptului de proprietate a pârâtei SC P. SA şi înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului în cauză, cu schimbarea categoriei de folosinţă a terenului din "curte" în "curţi construcţii" şi din "Creşă" în "Centru de zi pentru copii şi grădiniţă cu program prelungit", Curtea a apreciat că asemenea dispoziţii nu sunt adiacente soluţiei de anulare a actului administrativ potrivit Legii nr. 554/2004.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva Sentinţei nr. 255 din 3 noiembrie 2014 au declarat recurs M.E. şi SC P. SA, prin administrator judiciar M.C.I.
2.1.1. În recursul formulat, M.E. a invocat ca temei prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. - 1865, susţinând că instanţa de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. - 1865.
A mai invocat prevederile art. 304 pct. 7 din acelaşi cod, susţinând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii.
A invocat şi prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. - 1865, susţinând că instanţa de fond a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi a schimbat natura şi înţelesul lămurit al acesteia.
În fine, a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - 1865, susţinând că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii aplicabile în cauză.
2.1.2. M.E., deşi a fost citat pentru termenul din data de 18 mai 2015 cu menţiunea de a timbra recursul şi a achita timbrul judiciar, primind citaţia la data de 20 ianuarie 2015, nu s-a conformat acestor obligaţii.
2.1.3. SC P. prin administrator judiciar, a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - 1865 şi a susţinut, în esenţă că, hotărârea instanţei de fond este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente în cauză.
Astfel, a susţinut recurenta, Certificatul a fost emis în anul 1995 sub incidenţa Legii nr. 29/1990, instanţa de fond ignorând prescripţia dreptului la acţiune pentru anularea certificatului.
Pe fondul cauzei, a susţinut că instanţa de fond a apreciat, în mod nelegal, neîndeplinirea cerinţelor art. 1 din H.G. nr. 834/1991, precum şi incidenţa prevederilor art. 4 alin. (1) din acelaşi act normativ.
De asemenea, instanţa de fond a interpretat greşit Decizia nr. 79/2000 a Curţii de Apel Alba Iulia şi relevanţa acesteia în cauza de faţă.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei pronunţate în sensul respingerii capătului de cerere privind anularea parţială a Certificatului şi înlăturarea obligării la plata cheltuielilor de judecată.
2.2. Municipiul Sebeş a depus întâmpinare la recursurile formulate în cauză şi a susţinut, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, solicitând respingerea recursurilor.
3. Soluţia instanţei de recurs
3.1. Recursul formulat de M.E. nu îndeplineşte cerinţele O.U.G. nr. 80/2013, nefiind achitată taxa judiciară de timbru, urmând să fie anulat ca atare.
3.2. Recursul formulat de SC P. SA, prin administrator judiciar este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Într-o primă critică, recurenta a susţinut că dreptul la acţiune, pentru anularea Certificatului de atestare, este prescris, nefiind respectat termenul de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, din moment ce reclamantul putea lua cunoştinţă de existenţa acestuia la data când dreptul de proprietate a fost înscris în C.F. D Petreşti, în baza Încheierii nr. 5204/1996.
În susţinerea acestei critici/acestui motiv de recurs, recurenta a ignorat soluţia şi considerentele Deciziei nr. 781 din 16 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, în decizia respectivă s-a reţinut că U.A.T. Municipiul Sebeş a formulat acţiunea în calitate de terţ, în raport cu actul administrativ, constatându-se că a luat cunoştinţă de certificatul respectiv cel mai devreme când a fost citat de Curtea de Apel pentru termenul din 1 februarie 2011.
Prin Decizia nr. 781 din 16 februarie 2012 a fost casată Sentinţa nr. 69 din 16 martie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, cauza fiind trimisă pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pe fondul soluţiei pronunţate, recurenta a susţinut că instanţa de fond a interpretat şi aplicat, în mod greşit, prevederile art. 1 şi art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 834/1991.
În cauză, este necontestat că SC P. SA a fost înfiinţată prin H.G. nr. 1.176/1990 ca societate comercială cu capital de stat, prin încetarea activităţii Î.H. Petreşti.
Potrivit art. 1 din H.G. nr. 834/1991: "terenurile aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora, necesare desfăşurării activităţii conform obiectului lor de activitate, se determină pentru societăţile comerciale înfiinţate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care potrivit legii, îndeplinesc atribuţiile ministerului de resort".
De asemenea, potrivit pct. 20 din Anexa 1 la H.G. nr. 1.176/1990, rezultă că SC P. SA a avut ca obiect de activitate "fabricarea de hârtie de serie şi tipărit suport, hieroglifică, diagrame, mătase şi suport înnobilar, caiete şi confecţii din hârtie, comercializarea acestor produse".
Or, imobilele în litigiu au avut/au ca destinaţie "Centru de zi pentru copii şi cantină socială - Pavilionul A şi Grădiniţă cu program prelungit - Pavilionul B".
Astfel fiind, instanţa de fond a apreciat, în mod legal, că imobilele în litigiu nu se circumscriu prevederilor art. 1 din H.G. nr. 834/1991, având destinaţii străine obiectului de activitate al societăţii comerciale recurente.
O altă critică a recursului este în legătură cu relevanţa acordată de instanţa de fond a Deciziei nr. 79/2000 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în privinţa căreia a susţinut că nu poate fi interpretată în sensul că prin această hotărâre ar fi fost operat un transfer al dreptului de proprietate.
Într-adevăr, prin Decizia nr. 79/2000 a fost admisă acţiunea formulată de I.Ş.J. Alba, SC P. SA fiind obligată să predea fără plată imobilul: spaţiile ocupate de grădiniţa cu orar normal şi grădiniţa cu orar prelungit, din Petreşti.
În opinia instanţei de recurs, Decizia nr. 79/2000 confirmă o dată în plus faptul că imobilele respective au fost/sunt străine de obiectul de activitate al SC P. SA, iar "ministerul de resort", fostul M.I. a interpretat şi aplicat, în mod greşit, prevederile art. 1 din H.G. nr. 834/1991.
Astfel fiind, au devenit incidente prevederile art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 834/1991, potrivit cărora "terenurile disponibilizate ca urmare a aplicării art. 1 aparţin proprietăţii private a comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor ...".
În concluzie, recursul formulat de SC P. SA este nefondat, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de pârâtul M.E. şi SC P. SA, prin administrator judiciar M.C.I. împotriva Sentinţei civile nr. 255 din 3 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SA, prin administrator judiciar M.C.I. împotriva Sentinţei civile nr. 255 din 3 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2012/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2055/2015. Contencios → |
|---|
