ICCJ. Decizia nr. 2012/2015. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2012/2015
Dosar nr. 470/45/2013/a1
Şedinţa publică de la 14 mai 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Motive de casare invocate
Împotriva încheierii de şedinţă din 24 ianuarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 470/45/2013, a declarat recurs pârâta D.G.R.F.P. Iaşi, A.J.F.P. Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta-pârâtă susţine că, întrucât, până la data declarării recursului, decesul administratorului C.I. nu a fost înregistrat în Registrul Comerţului, se încearcă tergiversarea procesului, reclamanta neavând interes să procedeze la numirea unui nou administrator din cauza existenţei pe rolul instanţelor de judecată a unor litigii cu organul fiscal.
Recurenta-pârâtă susţine că, întrucât administratorul unic desemnat de Adunarea Generală a Acţionarilor a decedat, se impune citarea societăţii prin acţionarii acesteia. Sub acest aspect, recurenta-pârâtă arată că acţionarul principal al reclamantei este SC C.H. SRL, în privinţa căreia, prin hotărâre judecătorească, s-a dispus dizolvarea societăţii şi a fost desemnat lichidator judiciar C.I.A. SPRL, Filiala Iaşi.
În consecinţă, recurenta-pârâtă susţine că, întrucât au trecut aproximativ 3 luni de la decesul administratorului C.I., iar reclamanta nu a desemnat un alt reprezentant, nu se impune măsura suspendării cauzei, aceasta fiind doar o situaţie care profită societăţii, iar această situaţie a fost invocată doar în prezentul litigiului, iar nu şi în celelalte dosare în care societatea se judecă în contradictoriu cu organele fiscale (Dosarele nr. 174/45/2013 şi nr. 10454/99/2013).
2. Analiza motivelor de casare
Înalta Curte reţine că motivul de recurs invocat de recurenta-pârâtă nu este întemeiat, iar instanţa de fond, prin hotărârea pronunţată, în raport cu circumstanţele de fapt ale litigiului, a realizat o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept aplicabile.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. 470/45/2013, reclamanta SC U. SA, prin reprezentant legal C.I., în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. a judeţului Iaşi, A.F.P. a municipiului Iaşi şi A.N.A.F., a formulat contestaţie, prin care a solicitat:
- anularea deciziei din 3 iulie 2013 emisă de A.F.P. Iaşi privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei din 28 mai 2013 emisă de D.G.F.P. Iaşi;
- anularea deciziei din 28 mai 2013 emisă de D.G.F.P. Iaşi;
- anularea convenţiei din 2002 actualizată conform sentinţei nr. 163 din 5 martie 2011 şi a graficelor de eşalonare aferente acesteia, aşa cum au fost comunicate societăţii la data de 25 aprilie 2013 de către D.G.F.P. Iaşi;
- emiterea unei noi decizii de repunere a convenţiei din 2002, a unei noi convenţii şi a unor noi grafice de eşalonare, actualizate în mod real, serios şi efectiv în conformitate cu sentinţa nr. 163 din 5 martie 2011 din Dosarul nr. 316/45/2009;
- includerea în convenţia din 2002 şi a sumelor omise de către organul fiscal, reprezentând obligaţii bugetare restante aferente celor 3 puncte de lucru ale societăţii.
La termenul de judecată din 6 decembrie 2013, apărătorul reclamantei a învedereat instanţei că reprezentantul legal al societăţii reclamante a decedat şi a formulat cerere de suspendare a judecării cauzei, în baza art. 412 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., până la numirea unui alt reprezentant al societăţii. Instanţa a prorogat discutarea cererii de suspendare a judecării cauzei până la următorul termen de judecată şi a pus în vedere reclamantei să depună la dosar o copie a certificatului de deces al reprezentantului legal al societăţii.
La dosarul cauzei a fost depus certificatului de deces al reprezentantului legal C.I.
Prin încheierea de şedinţă din 24 ianuarie 2014, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei, apreciind ca întemeiată cererea formulată în acest sens de reclamantă.
Conform art. 412 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.:
„Art. 412. - (1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept: (…)
3. prin decesul reprezentantului sau al mandatarului uneia dintre părţi, survenit cu mai puţin de 15 zile înainte de ziua înfăţişării, până la numirea unui nou reprezentant sau mandatar.”
Potrivit dispoziţiilor citate, decesul reprezentantului legal al uneia dintre părţi nu reprezintă o cauză facultativă, la aprecierea instanţei, de suspendare a judecării cauzei, ci constituie un caz de suspendare de drept, în privinţa căruia instanţa nu realizează o apreciere, ci doar o verificare a îndeplinirii cerinţelor prevăzute de lege.
Or, în cauză, certificatul de deces atestă faptul că reprezentantul legal al societăţii reclamante, C.I., a decedat la data de 5 decembrie 2013, cu o zi înainte de termenul din 6 decembrie 2013, când a fost formulată cererea de suspendare a judecării cauzei.
Totodată, nici din actele cauzei şi nici din criticile expuse de recurenta-pârâtă nu rezultă că, între timp, ar fi fost numit un nou reprezentant legal al societăţii reclamante.
Recunoscând faptul că reprezentantul legal al reclamantei a decedat, recurenta-pârâtă, prin criticile formulate în recurs, nu demonstrează faptul că încheierea atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor citate, sub aspectele arătate, ci expune ipoteze de desemnare a unui nou reprezentant legal al societăţii sau de citare a societăţii şi susţine că, prin nedesemnarea unui alt reprezentant legal, reclamanta tergiversează judecarea cauzei.
Înalta Curte reţine că, în ipoteza reglementată de art. 412 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., instanţa nu apreciază asupra conduitei extra-procesuale, a opţiunilor şi procedurilor aflate la dispoziţia părţii în privinţa căreia se constată incidenţa cazului respectiv de suspendare a drept a judecării cauzei.
Pentru considerentele arătate, constatând că nu este întemeiat motivul de recurs invocat în cauză, iar încheierea pronunţată de Curtea de apel este legală şi temeinică, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta D.G.R.F.P. Iaşi, A.J.F.P. Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.R.F.P. Iaşi, A.J.F.P. Iaşi împotriva încheierii de şedinţă din 24 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2011/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2047/2015. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
