ICCJ. Decizia nr. 660/2015. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 660/2015
Dosar nr. 5277/2/2013
Şedinţa publică de la 17 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 iulie 2013, sub nr. 5277/2/2013, revizuentul A.D. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Casa Naţională de Pensii Publice şi Camera Deputaţilor - Secretariatul General, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:
- schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 3245 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 10849/2/2010;
- cererea sub aspectul legalităţii a actului adiţional nr. 2898/MC din data de 19 decembrie 2017, înregistrat la Cabinetul Secretarului General al Camerei Deputaţilor sub nr. 51/5607 din data de 28 decembrie 2017, precum şi a Ordinului nr. 671 din 30 iulie 2010, acte administrative emise de Preşedintele C.N.P.A.S.;
- stabilirea pensiei pentru limită de vârstă şi a pensiei de serviciu pe baza declaraţiilor nominale depuse de Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, în calitate de angajator, la Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti;
- acordarea sumei de 20.000 RON cu titlu de daune interese morale, în temeiul art. 998-999 C. civ., art. 18 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 723 alin. (2) C. proc. civ.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 2580 din 16 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată de intimata Casa Naţională de Pensii Publice, ca neîntemeiată, şi respingerea cererii de revizuire formulată de revizuentul A.D., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3245 din 16 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 10849/2/2010, a cărei revizuire se solicită, s-a dispus: respingerea, ca nefondate, a capetelor de cerere având ca obiect suspendarea şi anularea actelor administrative reprezentate de: Ordinul Preşedintelui Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30 iulie 2010, Convenţia privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, înregistrată la Camera Deputaţilor sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007 şi actul adiţional la această convenţie, precum şi a capătului de cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri.
În drept, cererea de revizuire se întemeiază pe dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 forma în vigoare atât la data pronunţării sentinţei a cărei revizuire se solicită, cât şi la data sesizării instanţei, precum şi pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Având în vedere că revizuentul invocă descoperirea unor înscrisuri despre care pretinde că s-ar circumscrie sferei înscrisurilor prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., argumentele celor două intimate în susţinerea excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire nu pot fi primite, întrucât neîndeplinirea cerinţelor textului invocat este un aspect de temeinicie a cererii de revizuire, şi nu de admisibilitate.
Sub aspectul temeiniciei cererii de revizuire, se constată că înscrisurile invocate nu îndeplinesc cerinţa esenţială de noutate impusă de cazul reglementat al căii extraordinare de atac.
Astfel, statele de plată invocate de către revizuent sunt documente care se întocmesc lunar, în mod obligatoriu, şi se află în arhiva oricărui angajator, astfel încât nu pot fi analizate şi trecute în această categorie a înscrisurilor noi.
De asemenea, declaraţiile nominale la care revizuentul face referire au fost comunicate către Casa de Pensii şi privesc o obligaţie legală a fiecărui angajator. Acestea se transmit Caselor de Pensii care, la rândul lor, comunică fiecărui asigurat situaţia.
Temeinicia cererii de revizuire este condiţionată nu numai de descoperirea ulterior judecăţii a unor acte noi, dar şi de imposibilitatea înfăţişării lor în instanţă datorită unor împrejurări mai presus de voinţa părţii. Ca urmare, simplul fapt că partea a descoperit ulterior anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurarea mai presus de voinţa sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire.
De altfel, înscrisurile invocate nu sunt determinante în soluţionarea cauzei, nefiind de natură să schimbe soluţia pronunţată de instanţa de fond, în considerarea faptului că raţiunile pentru care instanţa de fond a respins acţiunea revizuentului - reclamant au fost reprezentate de faptul că actele contestate nu au făcut decât să pună în aplicare prevederile legale.
În concluzie, prima instanţă a apreciat că cererea de revizuire este neîntemeiată şi a dispus respingerea acesteia.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 2580 din 16 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal revizuentul A.D., susţinând că este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
Cererea de revizuire pe care a promovat-o întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 teza I pct. 5 şi art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
Instanţa de fond avea obligaţia procesuală de a cerceta, sub aspectul legalităţii, actele administrative contestate, fapt ce nu s-a întâmplat, astfel că sunt incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 teza I pct. 5 C. proc. civ. erau îndeplinite în cauză, întrucât atât statele de plată a salariilor, cât şi Declaraţiile nominale transmise lunar Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti sunt înscrisuri noi, care îndeplinesc cerinţele cumulative prevăzute de lege.
Astfel, condiţia descoperirii unor înscrisuri după pronunţarea hotărârii atacate pe calea revizuirii, care să fi existat la data pronunţării acelei hotărâri, este îndeplinită, atât timp cât Declaraţiile nominale, aferente perioadei 01 septembrie 2001 - 29 februarie 2008, existau la data de 16 mai 2012, data pronunţării sentinţei civile nr. 3245 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a cărei revizuire s-a solicitat.
A doua condiţie, ce vizează imposibilitatea prezentării înscrisului în instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, din cauza faptului că a fost reţinut de partea potrivnică, este îndeplinită, întrucât Declaraţiile nominale semnate pentru conformitate, au fost comunicate în şedinţa publică din data de 21 iunie 2013, în Dosarul nr. 58177/3/2011, după pronunţarea sentinţei civile nr. 3245 din 16 mai 2012 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
A treia condiţie, potrivit căreia, dacă înscrisurile noi ar fi fost cunoscute instanţei de fond la momentul pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită, soluţia ar fi fost de admitere a cererii introductive de instanţă, este îndeplinită în speţă.
Astfel, dacă instanţa de fond ar fi avut posibilitatea de a examina, prin prisma prevederilor Ordinului Ministrului Muncii şi Solidarităţii Sociale nr. 340/2001, cât şi prin prisma dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, declaraţiile nominale semnate pentru conformitate de către Directorul Direcţiei de Salarizare din cadrul Secretariatului General al Camerei Deputaţilor, soluţia ar fi fost, în mod neîndoielnic, de admitere a cererii de chemare în judecată.
Este îndeplinită şi cea de-a patra condiţie, aceea ca înscrisul invocat ca temei al cererii de revizuire să fie prezentat de partea care exercită această cale extraordinară de atac, întrucât Declaraţiile nominale, semnate pentru conformitate, sunt înscrisuri noi, anexate cererii de revizuire expediată la instanţă, la data de 22 iulie 2013, în termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
În concluzie, pentru motivele expuse, recurentul-revizuent a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 2580 din 16 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata Casa Naţională de Pensii Publice (C.N.P.P.) a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod legal instanţa de fond a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată prin sentinţa civilă nr. 2580 din 16 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 5277/2/2013.
Intimata Camera Deputaţilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate, ca fiind temeinică şi legală, susţinând în esenţă, că cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este neîntemeiată în considerarea faptului că înscrisurile invocate ca înscrisuri noi nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
II. Aprecierile Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, inclusiv art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuentul A.D. este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.
Cererea de revizuire dedusă judecăţii a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cu referire la prima ipoteză vizată de acest motiv de revizuire. Această ipoteză are în vedere situaţia în care la data pronunţării hotărârii atacate, instanţa nu a avut în vedere anumite înscrisuri, deoarece nu i-au putut fi înfăţişate de părţi din motive independente de voinţa lor, înscrisuri care în mod vădit erau de natură a schimba soluţia dată.
Înscrisurile invocate de revizuent nu sunt „înscrisuri doveditoare” în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., împrejurare reţinută în mod corect de prima instanţă.
Astfel, statele de plată nu pot fi considerate înscrisuri reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa revizuentului, atâta timp cât aceste documente justificative de înregistrare în contabilitate se află în arhiva oricărui angajator, iar pe baza lor revizuentul a încasat lunar drepturile salariale.
Nimic nu-l împiedică pe revizuent să-şi formuleze o apărare în sensul celor invocate prin cererea de revizuire şi să uzeze de dispoziţiile art. 172 şi urm. C. proc. civ. pentru a fi administrată proba cu aceste înscrisuri în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 10849/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
De asemenea, declaraţiile lunare ale angajatorului privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale se transmit ca obligaţie legală către casa de pensii, iar pe baza datelor transmise de angajator au fost emise şi comunicate asiguraţilor de către Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti certificatul privind stagiul de cotizare şi punctajul anual realizat în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Un astfel de certificat i-a fost comunicat revizuentului A.D., respectiv certificatul din 26 octombrie 2010 astfel că nu se poate susţine că înscrisurile invocate nu au putut fi înfăţişate în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că au fost reţinute de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.
Pe de altă parte, înscrisurile de care se prevalează revizuentul nu sunt determinante, în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată.
Astfel, din analiza considerentelor hotărârii atacate rezultă că soluţia pronunţată se menţine, indiferent de înscrisurile prezentate în cererea de revizuire.
În concluzie, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., astfel că urmează să dispună respingerea recursului declarat de revizuentul A.D., ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A.D. împotriva sentinţei nr. 2580 din 16 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 656/2015. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 664/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
