ICCJ. Decizia nr. 798/2015. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 798/2015
Dosar nr. 955/40/2012
Şedinţa publică de la 24 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 955/40/2012, reclamanta SC R.A.M. SRL Botoşani, prin administrator special şi administrator judiciar L.G.R. IPURL, a formulat în temeiul art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, cu modificările ulterioare, contestaţie împotriva Deciziei de impunere din 29 iulie 2011, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani, prin care i s-a respins contestaţia formulată împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală din 31 mai 2011 şi a Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală din 31 mai 2011, stabilite pe baza Raportului de inspecţie fiscală din 31 mai 2011, solicitând anularea acestora.
Prin întâmpinare, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei, arătând că, în raport de valoarea obligaţiilor fiscale contestate, competenţa soluţionării în fond a cauzei revine Curţii de Apel Suceava.
Prin Sentinţa nr. 3077 din 3 iulie 2012, Tribunalul Botoşani a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani şi, în temeiul art. 158 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava.
Prin Sentinţa nr. 333 din 2 decembrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC R.A.M. SRL Botoşani, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani; a modificat Decizia din 29 iulie 2011 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Botoşani; a admis contestaţia şi a modificat, în parte, Decizia de impunere din 31 mai 2011, în sensul că reclamanta datorează suma de 203.125 RON, din care 96.037 RON impozit pe profit, 90.737 RON majorări de întârziere, 16.351 RON penalităţi de întârziere şi a anulat Dispoziţia de măsuri din 31 mai 2011.
De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 5.000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, analizând documentele contabile puse la dispoziţia expertului, a reţinut că suma de 45.088 RON poate reprezenta o cheltuială deductibilă fiscal, întrucât reprezintă cheltuieli aferente veniturilor înregistrate de către societate.
Aşa cum s-a arătat chiar de către organele de inspecţie fiscală, veniturile din vânzarea mărfurilor au fost în cuantum de 313.858 RON, din care organele de inspecţie fiscală au luat în calcul numai cheltuielile aferente privind mărfurile, respectiv suma de 275.225 RON, respingând diferenţa de 45.088 RON - reprezentând alte cheltuieli decât preţul mărfii.
Administratorul societăţii a arătat că documentele contabile aferente sumei de 45.088 RON există în arhiva societăţii comerciale R. SA Botoşani, documente la care acesta nu avea acces la data controlului.
Organele de inspecţie fiscală aveau posibilitatea legală să efectueze un control încrucişat, aspect care nu rezultă din raportul de inspecţie fiscală că ar fi fost realizat.
A reţinut că echipa de inspecţie a luat în considerare atât veniturile din vânzarea mărfurilor în cuantum de 313.858 RON, cât şi cheltuielile aferente privind mărfurile în cuantum de 275.225 RON, fără a avea la dispoziţie documente contabile aferente acestor înregistrări contabile, doar pe baza balanţei de verificare contabilă, ori atât pentru veniturile raportate cât şi pentru cheltuielile aferente veniturilor, trebuia procedat în conformitate cu art. 97 C. proc. fisc., respectiv la control încrucişat pentru a stabili realitatea acestor înregistrări.
De asemenea, suma de 94.581 RON reprezintă o pierdere contabilă şi nu una fiscală, astfel că pentru anul 2006, pierderea contabilă este de 6.455 RON, care reprezintă şi pierderea fiscală reportată, neexistând profit impozabil şi, implicit, impozit pe profit.
Pentru anul 2007, suma de 4.854 RON, reprezentând cheltuieli cu impozitele şi taxele din anii precedenţi a fost considerată ca fiind o cheltuială nedeductibilă în mod eronat, motivat de faptul că organul de control avea obligaţia să deducă cheltuiala la anii în care s-a produs efectiv, respectiv să majoreze pierderea din anii precedenţi, pierdere care, cumulat (2004, 2005, 2006 ), ar fi mai mare cu această sumă, efectul fiscal fiind acelaşi. Pe acest considerent suma de 4.854 RON nu poate fi apreciată ca o cheltuială nedeductibilă fiscal, cheltuielile cu executările silite fiind aferente activităţii societăţii.
Pentru anul 2008, din suma totală de cheltuieli de 1.113.348 RON, pe care organele de inspecţie fiscală au considerat-o suplimentar ca fiind nedeductibilă fiscal, doar suma de 566.400 RON este în realitate cheltuială nedeductibilă, şirul operaţiunilor supuse taxării fiind descris pentru această perioadă în raportul de expertiză contabilă.
Pentru anul 2009, instanţa de fond a reţinut că pentru suma de 507.474 RON sunt documente de plată efectivă emise de către societate, aceste cheltuieli, conform prevederilor C. fisc., art. 19, alin. (1), fiind deductibile fiscal.
S-a mai reţinut, de asemenea, că în mod eronat organele de inspecţie fiscală au considerat în RIF şi în anexă ca fiind cheltuială nedeductibilă fiscal suma totală de 643.114 RON, în realitate doar suma de 626.314 RON este nedeductibilă fiscal, iar diferenţa de 16.800 RON (643.114 - 626.314) era o cheltuială deductibilă fiscal - reprezentând amortizarea unui mijloc fix pentru care s-au făcut îmbunătăţiri.
Restul cheltuielilor nedeductibile pentru anul 2009 în cuantum de 118.840 RON au fost stabilite de către organele de control fiscal în mod corect.
Pentru anul 2010, din această sumă totală de 23.279 RON cheltuieli nedeductibile fiscal, suma de 12.434 RON era aferentă trimestrelor I - IV (perioada în care societatea era plătitoare de taxă forfetară), iar suma de 10.845 RON era aferentă trimestrului IV/2010, perioadă în care societatea era plătitoare de impozit pe profit.
Referitor la accesoriile calculate de către organul de control pentru nevirarea la termen a impozitului pe profit stabilit de către organele de inspecţie fiscală în cuantum total de 217.883 RON din care majorări - 184.968 RON şi penalităţi 32.915 RON, Curtea a reţinut că sumele recalculate ca fiind datorate cu titlu de accesorii pentru perioada 2006 - 2010 sunt în cuantum total de 107.088 RON din care majorări - 90.737 RON şi penalităţi 16.351 RON, cuantumul accesoriilor stabilite la control diminuându-se cu suma totală de 110.795 RON, din care majorări - 94.231 RON şi penalităţi 16.564 RON.
Cu privire la Dispoziţia de măsuri din 31 mai 2011, prin care s-a dispus diminuarea pierderii înregistrate în evidenţa contabilă cu suma de 631.367 RON, Curtea a constatat că pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2010, reclamanta a înregistrat o pierdere fiscală cumulată de 1.268.955 RON, pentru anul 2009 - 893.944 RON, iar pentru anul 2010 - 375.011 RON, pierdere de recuperat în următorii 5 ani.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi prin A.J.F.P. Botoşani, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal în ceea ce priveşte soluţia de anulare în parte a Deciziei din 27 iulie 2011 a D.G.F.P. Botoşani şi a Deciziei de impunere din 31 mai 2011 în sensul că reclamanta-intimată datorează suma de 203.125 RON, fiind exonerată nelegal de plata diferenţelor de sume reprezentând impozit pe profit, accesorii şi diminuare pierdere fiscală înregistrată în evidenţa contabilă.
Se arată în cadrul motivelor de recurs că soluţia recurată este justificată în mod greşit prin raportul de expertiză efectuat în cauză, instanţa de fond înlăturând în mod greşit răspunsul la obiecţiunile formulate de recurenta - pârâtă cu privire la raport.
Recurenta-pârâtă analizează anii 2006, 2007, 2008, 2009 şi 2010 în raport de sumele datorate, faţă de înregistrările contabile ale societăţii reclamante arătându-se următoarele: conform art. 21 alin. (4) lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi H.G. nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a Codului fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pct. 48, "Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuţie, precizarea serviciilor prestate, precum şi tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de această natură să se facă pe întreaga durată de desfăşurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului; prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin: situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale corespunzătoare; contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităţilor desfăşurate". Totodată, se retine faptul că prin Decizia nr. V din 15 ianuarie 2007, publicată în M. Of. nr. 732/30.10.2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (4) şi ale art. 145 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precizează că "taxa pe valoarea adăugată nu se poate deduce şi nici nu poate fi diminuată baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit dacă documentele justificative nu conţin sau nu furnizează toate informaţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare la data efectuării operaţiunii pentru care se solicită deducerea taxei pe valoarea adăugată".
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii în totalitate a acţiunii astfel cum a fost formulată şi menţinerii ca legal emise a actelor administrativ contestate.
Analizând recursul declarat în cauză, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte situaţia obligaţiilor reclamantei-intimate faţă de bugetul de stat, în raport de probele administrate în cauză.
Prin sentinţa atacată prima instanţă în mod greşit şi nelegal admite acţiunea reclamantei-intimate şi modifică actele administrative contestate, Decizia din 29 iulie 2011 şi Decizia de impunere din 31 mai 2007, menţinând la plată în sarcina societăţii numai suma de 203.125 RON din care 96.037 RON impozit pe profit, 90.737 RON majorări de întârziere şi 16.351 RON penalităţi de întârziere.
În mod greşit, faţă de întreaga perioadă supusă controlului, 2006 - 2010, prima instanţă a apreciat că în parte actele fiscale sunt nelegale fără a ţine cont de faptul că prin răspunsul la obiecţiuni expertul desemnat recunoaşte în parte faptul că o parte din sumele apreciate ca deductibile fiscal în realitate acestea sunt nedatorate deoarece nu au existat documente justificative înregistrate în contabilitate din care să rezulte realitatea prestărilor de servicii şi veniturile obţinute din vânzarea de mărfuri.
Conform art. 21 alin. (4) lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi H.G. nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a Codului fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pct. 48, "Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuţie, precizarea serviciilor prestate, precum şi tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de această natură să se facă pe întreaga durată de desfăşurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului; prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin: situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale corespunzătoare; contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităţilor desfăşurate". Totodată, se reţine faptul că prin Decizia nr. V din 15 ianuarie 2007, publicată în M. Of. nr. 732/30.10.2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (4) şi ale art. 145 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precizează că "taxa pe valoarea adăugată nu se poate deduce şi nici nu poate fi diminuată baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit dacă documentele justificative nu conţin sau nu furnizează toate informaţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare la data efectuării operaţiunii pentru care se solicită deducerea taxei pe valoarea adăugată".
Astfel, pentru anul 2008 la pagina 12 din raportul de expertiză la alin. (4) se menţionează: "în concluzie, pe considerentele mai sus menţionate, îmi menţin opinia exprimată în expertiză că suma de 566.400 RON este deductibilă fiscal, sens în care a fost luată în calcul la recalcularea bazei impozabile, a impozitului pe profit şi implicit a accesoriilor." Iar la "Răspuns la obiecţiuni în concluzie pentru anul 2008 din suma totală de cheltuieli de 1.113.348 RON, pe care organele de inspecţie fiscală au considerat-o suplimentar ca fiind nedeductibilă fiscal, doar suma de 566.400 RON este în realitate nedeductibilă.".
Totalul cheltuielilor stabilite ca fiind nedeductibile de inspecţia fiscală pe relaţia cu SC D.A. SRL este în sumă totală de 657.900 RON (F 10, 12, 23, 61, 62 şi 64).
Totalul cheltuielilor stabilite ca fiind deductibile stabilite de expertul contabil pe relaţia cu SC D.A. SRL este în sumă totală de 566.400 RON (F 12, 23, 61, 62 şi 64).
Din evidenţa contabilă a SC R.A.M. SRL Botoşani rezultă că SC D.A. SRL Iveşti a emis facturi în care sunt înscrise prestări constând în "urmărirea bunei desfăşurări a Contractului încheiat de Beneficiar cu furnizorul SIF M.I.E. Ilfov, va asigura asistenţa la încărcarea şi descărcarea mărfii." în valoare totală de 1.007.811 RON din care TVA este de 160.911 RON, în condiţiile în care valoarea totală a tranzacţiilor dintre SC R.A.M. SRL şi SC SIF M.I.E. SRL este de 232.395 RON.
De asemenea, în urma controlului încrucişat solicitat, D.G.F.P. Galaţi a transmis şi o xerocopie a balanţei întocmite de SC D.A. SRL la 30 iunie 2008 din care rezultă că SC D.A. SRL nu a efectuat prestări de servicii, veniturile evidenţiate în balanţă fiind din vânzarea de mărfuri (cont 707).
Din răspunsul la obiecţiuni formulat de către expertul desemnat cu privire la o parte din sumele imputate pentru anul 2006 rezultă că obiecţiunea formulată de către recurenta-pârâtă este întemeiată.
Astfel, din indicatorii financiari ai societăţii, respectiv din bilanţul contabil depus pentru anul 2005 de către aceasta, conform site-ului oficial al Ministerului Finanţelor Publice, rezultă că societatea a înregistrat şi declarat prin bilanţul contabil încheiat la 31 decembrie 2005 o pierdere brută a exerciţiului de 93.615 RON şi o pierdere netă a exerciţiului de 94.581 RON. Această pierdere a fost luată în considerare în cadrul expertizei ca fiind o pierdere contabilă şi fiscală neavându-se de către expert alte documente din care să se stabilească altceva.
Referitor la Declaraţia privind impozitul pe profit depusă sub nr. X1 din 2 mai 2006, trebuie arătat că acest document nu a fost prezentat expertului de către societate şi nici nu era menţionat în RIF, urmare însă a obiecţiunilor formulate şi a analizei acestui document care nu a fost prezentat în cadrul expertizei, rezultă că obiecţiunea formulată de către D.G.F.P.J. Botoşani este întemeiată şi pierderea raportată la 31 decembrie 2005 de 94.581 RON trebuie tratată doar ca o pierdere contabilă şi nu una fiscală.
Faţă de cele mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge în tot acţiunea astfel cum a fost formulată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi prin A.J.F.P. Botoşani împotriva Sentinţei nr. 333 din 2 decembrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că respinge în tot acţiunea formulată de reclamanta SC R.A.M. SRL Botoşani, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 794/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 799/2015. Contencios. Pretentii. Recurs → |
|---|
