ICCJ. Decizia nr. 799/2015. Contencios. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA nr. 799/2015
Dosar nr. 6740/2/2012
Şedinţa de la 24 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii SC A. SRL, SC B. SRL, SC D. SRL, SC D.I. SRL, SC S. SRL, SC S.A. SRL, SC S.B. SA, A.S., A.I. şi C.D., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, au solicitat obligarea pârâtei la: restituirea sumei de 4.866 RON, reprezentând comisioanele de tranzacţionare în procent de 0,08%, percepute în mod neîntemeiat de către C.N.V.M., pentru tranzacţionările efectuate pe piaţa Rasdaq în perioada 2008 - 2012; plata sumei de 1.490 RON, reprezentând dobânda legală aplicabilă sumelor plătite nedatorat şi nerestituite conform ratei de referinţă B.N.R., pentru comisioanele percepute în perioada 2008 - 2012, de la momentul efectuării plăţilor nedatorate şi până la data restituirii sumei în mod integral şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
Pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a depus întâmpinare la dosar, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, iar pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 3 iulie 2013, instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, în sensul respingerii acesteia.
Prin Sentinţa nr. 3049 din 27 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanţii SC A. SRL, SC B. SRL, SC D. SRL, SC D.I. SRL, SC S. SRL, SC S.A. SRL, SC S.B. SA, A.S., A.I. şi C.D., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că piaţa Rasdaq reprezintă o piaţă financiară ordonată, autorizată, astfel cum rezultă din Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/1998, dar şi din autorizaţia de funcţionare a acestei pieţe.
Conceptul de "piaţă reglementată" a fost introdus prin O.U.G nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002, iar obligaţiile emitenţilor/investitorilor de pe piaţa Rasdaq au fost reglementate în cuprinsul acestui act normativ.
A reţinut, de asemenea, că în data de 29 iulie 2004 a intrat în vigoare Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, având o aplicabilitate imediată. Astfel, în această dată trebuia să fie determinat în ce tipar se înscriu obligaţiile emitenţilor de pe piaţa Rasdaq, drepturile şi obligaţiile acţionarilor: cele expres prevăzute de lege pentru piaţa reglementată sau cele prevăzute pentru sistemul alternativ de tranzacţionare (ATS) în condiţiile în care astfel de reglementări nu erau expres prevăzute în Legea nr. 297/2004 pentru ATS, iar, conform O.U.G. nr. 28/2002, legiuitorul a utilizat sintagma "piaţa reglementată Rasdaq", de la data intrării în vigoare a Legii nr. 297/2004, drepturile/obligaţiile emitenţilor/acţionarilor de pe această piaţă erau cele prevăzute de Legea nr. 297/2004 pentru piaţa reglementată.
S-a mai reţinut că, potrivit Statutului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002, cu modificările şi completările ulterioare, C.N.V.M. are competenţa de a adopta măsuri în vederea promovării încrederii investitorilor în investiţiile în instrumente financiare şi asigurării protecţiei acestora împotriva practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase. Prin urmare, autoritatea pieţei de capital este chemată să asigure protecţia investiţiilor realizate în cadrul tuturor pieţelor de instrumente financiare, funcţionarea adecvată şi coerentă a pieţei, precum şi garantarea transparenţei tranzacţiilor desfăşurate în cadrul acesteia, obiective expres prevăzute şi urmărite atât de legislaţia naţională, cât şi de normele comunitare aplicabile în domeniul pieţei de capital.
În conformitate cu prevederile art. 20 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 7/2006 privind veniturile C.N.V.M., "Cota prevăzută la art. 4 alin. (1) se aplică tuturor tranzacţiilor efectuate în cadrul sistemelor de tranzacţionare administrate de Societatea Comercială B.A. SA şi virată, conform art. 4, în contul indicat de C.N.V.M.".
Curtea a constatat că aceste dispoziţii legale instituie practic acelaşi regim fiscal din acest punct de vedere tuturor tranzacţiilor derulate pe piaţa administrată de către SC B.A. SA, inclusiv tranzacţiilor derulate în sistemul de tranzacţionare al pieţei Rasdaq.
Dispoziţiile art. 13 alin. (2) lit. a) din O.U.G nr. 25/2002, aprobată prin Legea nr. 514/2002 privind Statutul C.N.V.M., cu modificările şi completările ulterioare, stabilesc plata unor cote şi tarife, iar nu a unor comisioane aferente tranzacţiilor cu instrumente financiare pe piaţa de capital, piaţă supusă reglementării şi supravegherii C.N.V.M., indiferent de locul de tranzacţionare.
Instanţa de fond a reţinut că prevederile O.U.G nr. 25/2002 au fost emise concomitent cu dispoziţiile O.U.G nr. 28/2002, act normativ prin care se stabilea semnificaţia noţiunii piaţă reglementată, anterior celei din Directiva 39/2004 privind MIFID invocată în acţiune.
Referitor la aplicabilitatea art. 1341 şi urm. noul C. civ., a observat că acestea conţin prevederi în legătură cu faptul juridic licit al plăţii nedatorate. Plata nedatorată poate fi definită ca fiind un fapt juridic licit care constă în executarea de către o persoană, din eroare, a unei prestaţii la care nu era obligată şi fără intenţia de a plăti pentru altul.
Astfel, premisa ca plata să nu fie datorată nu este îndeplinită deoarece regimul juridic al tranzacţiilor efectuate pe piaţa Rasdaq nu derogă de la regimul juridic aplicabil tranzacţiilor efectuate pe piaţa de capital, inclusiv în ceea ce priveşte regimul fiscal al acestora.
De asemenea, condiţia ca plata să fie făcută din eroare nu este îndeplinită, deoarece reclamanţii din acest dosar au cunoscut la momentul efectuării operaţiunilor, care sunt taxele aferente tranzacţiilor, efectuate, cui sunt datorate aceste taxe, cât şi regimul juridic al societăţilor ale căror acţiuni le vând sau le cumpără, societăţi admise la tranzacţionare pe piaţa de capital, care se supun prevederilor Regulamentelor C.N.V.M. nr. 32/2006, cât şi pe cele ale Regulamentului nr. 7/2006.
Instanţa de fond a reţinut, de asemenea, că sesizarea în Cauza C-248/11 Nilaş ş.a. a fost adresată Curtea de Justiţie a Uniunii Europene de către Curtea de Apel Cluj, instanţa de trimitere din România.
Cererea a fost formulată în contextul unui litigiu în care mai multe persoane au fost acuzate de săvârşirea infracţiunii de manipulare a pieţei de capital în condiţiile art. 248 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, coroborate cu prevederile relevante ale C. proc. pen.
Mai precis, inculpaţii Nilaş Rareş Doralin, Gânscă Gicu Agenor, Oprean Ana Maria, Dascăl Sergiu Dan, Baboş Ionuţ Horea sunt acuzaţi de manipulare pe piaţa Rasdaq a acţiunilor ACIS ale emitentului SC «AICI Bistriţa» SA, în diverse perioade.
Cererea a avut ca obiect interpretarea dispoziţiilor Directivei 2004/39/CE a Parlamentului european şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare, referitor, în esenţă, la sensul ce trebuie atribuit noţiunii de «piaţă reglementată».
La data de 22 martie 2012 Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a pronunţat următoarea hotărâre:
"1) Articolul 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE şi 93/6/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 septembrie 2007, trebuie interpretat în sensul că o piaţă de instrumente financiare care nu îndeplineşte cerinţele prevăzute în Titlul III din această directivă nu intră în noţiunea "piaţă reglementată", astfel cum este definită de dispoziţia menţionată, chiar dacă operatorul său a fuzionat cu operatorul unei astfel de pieţe reglementate.
2) Articolul 47 din Directiva 2004/39, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44, trebuie interpretat în sensul că înscrierea unei pieţe pe lista pieţelor reglementate prevăzută de acest articol nu constituie o condiţie necesară pentru calificarea pieţei respective ca piaţă reglementată în sensul acestei directive.
Curtea de apel, în considerarea statutului României de stat membru al Uniunii Europene, al dispoziţiilor prevăzute prin O.U.G nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, modificată şi aprobată prin Legea nr. 514/2002, cu modificările ulterioare, a apreciat că soluţia pronunţată în aceasta cauză constituie izvor de drept în dreptul Uniunii Europene şi, implicit, în dreptul intern român, cu privire la interpretarea dispoziţiilor Directivei 2004/39/EC privind MIFID.
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat recurs reclamanţii SC A. SRL, SC B. SRL, SC D. SRL, SC D.I. SRL, SC S. SRL, SC S.A. SRL, SC S.B. SA, A.S., A.I. şi C.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au susţinut în esenţă că hotărârea atacată nu se circumscrie exigenţelor prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., întrucât prin enumerarea unor prevederi legale, instanţa de fond nu realizează o argumentaţie pertinentă şi nu expune considerentele pentru care nu a înţeles să le lămurească, de ce a înlăturat prevederile Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în Cauza C-248/11, cu privire la faptul că piaţa Rasdaq este nereglementată.
Consideră recurenţii că instanţa a procedat la o analiză nepermisă a hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene schimbând înţelesul vădit neîndoielnic al acesteia cu privire la natura juridică a pieţei Rasdaq şi cu privire la argumentele pentru care această piaţă nu este reglementată în sensul Directivei 2004/39/CE.
O altă critică formulată de recurenţii-reclamanţi vizează aplicarea greşită a legii, respectiv a prevederilor care guvernează instituţia plăţii nedatorate, întrucât prin sentinţa atacată nu se lămuresc aspectele contestate de aceştia, respectiv faptul că regimul juridic al tranzacţiilor efectuate pe piaţa Rasdaq, în mod greşit nu derogă de la regimul juridic aplicabil tranzacţiilor efectuate pe piaţa de capital, atât timp cât prin hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene se statuează că piaţa Rasdaq nu este reglementată în sensul Directivei 2004/39/CE.
Apreciază recurenţii că urmând logica şi argumentele expuse de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, dispoziţiile fostului art. 13 alin. (2) lit. a) din Statutul C.N.V.M. este lipsit de aplicabilitate deoarece ar fi rămas fără obiect în momentul în care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că piaţa Rasdaq este nereglementată şi în consecinţă instituţia plăţii nedatorate nu a fost corect şi complet analizată în raport cu situaţia de fapt prezentată, cât şi în raport cu probatoriul administrat în cauză.
Pe fondul cauzei, recurenţii-reclamanţi au susţinut că sunt îndreptăţiţi la restituirea sumelor solicitate, apreciind că prin prisma Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţată în cauza C-248/11 din data de 22 martie 2012, comisionul de 0,08% pe care intimata C.N.V.M. l-a aplicat tranzacţiilor efectuate pe piaţa Rasdaq este nelegal, iar plata acestuia este nedatorată şi se impune a fi restituită.
Intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.), autoritate administrativă autonomă, succesoare în drepturi şi obligaţii a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat în cauză şi menţinerea hotărârii atacate.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele expuse în continuare.
În speţă, este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când acesta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Conform jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare.
Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.
Întrucât Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, dreptul aflat în discuţie nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate" adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.
Dispoziţiile art. 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.
Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.
Respectarea acestei cerinţe a motivării actului jurisdicţional aflat în calea extraordinară de atac a recursului s-a analizat în raport de motivele prezentate în acţiunea dedusă judecăţii şi de argumentele aduse în apărare de partea adversă.
În speţa de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea atacată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât prima instanţă a expus corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii sale cu privire la restituirea sumelor solicitate cu titlu de plată nedatorată, cât şi a dobânzii legale care au format obiectul cererii de chemare în judecată formulate de recurenţii-reclamanţi.
În ceea ce priveşte motivele de recurs invocate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 precum şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru argumentele expuse în continuare.
În fapt, astfel cum s-a arătat în precedent, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat de către recurenţii-reclamanţi restituirea sumei de 4.866 RON reprezentând comisionul de tranzacţionare în procent de 0,08% perceput de către C.N.V.M. pentru tranzacţiile efectuate pe piaţa Rasdaq în perioada 2008 - 2012, precum şi obligarea la plata sumei de 1.490 RON reprezentând dobânda legală aplicabilă sumelor plătite nedatorat şi nerestituite, conform ratei de referinţă B.N.R., pentru comisioanele percepute în perioada 2008 - 2012, de la momentul efectuării plăţii nedatorate şi până la data restituirii sumelor.
Criticile recurenţilor-reclamanţi vizează în principal interpretarea şi aplicarea eronată pe care instanţa de fond ar fi realizat-o în ceea ce priveşte Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în Cauza C-248/11 Nilaş ş.a. în ceea ce priveşte Statutul Rasdaq.
Sesizarea în Cauza C-248/11 în temeiul dispoziţiilor art. 267 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene a fost formulată de către Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în Dosarul nr. 37/33/2011, având ca obiect interpretarea dispoziţiilor Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare, referitor în esenţă la sensul ce trebuie atribuit noţiunii de "piaţă reglementată", în contextul unui litigiu în care mai multe persoane au fost acuzate de săvârşirea infracţiunii de manipulare a pieţei de capital prevăzute de dispoziţiile art. 248 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital coroborate cu prevederile C. proc. pen.
Prin Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 22 martie 2012 în cauza C 248/11 s-a statuat că:
"1. Art. 4 alin. (1) pct. 14 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE şi 93/6/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 septembrie 2007, trebuie interpretat în sensul că o piaţă de instrumente financiare care nu îndeplineşte cerinţele prevăzute în Titlul III din această directivă nu intră în noţiunea "piaţă reglementată", astfel cum este definită de dispoziţia menţionată, chiar dacă operatorul său a fuzionat cu operatorul unei astfel de pieţe reglementate.
2. Art. 47 din Directiva 2004/39, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44, trebuie interpretat în sensul că înscrierea unei pieţe pe lista pieţelor reglementate prevăzută de acest articol nu constituie o condiţie necesară pentru calificarea pieţei respective ca piaţă reglementată în sensul acestei directive.
Analizând dispozitivul acestei hotărâri din perspectiva statutului României de stat membru al Uniunii Europene, cât şi a dispoziţiilor art. 267 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene, precum şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului C.N.V.M., modificată şi aprobată prin Legea nr. 514/2002, cu modificările ulterioare, instanţa de control judiciar constată că susţinerile recurenţilor-reclamanţi potrivit cărora instanţa de fond ar fi interpretat eronat în ceea ce priveşte statutul Rasdaq sunt nefondate.
În fapt, piaţa Rasdaq şi-a început activitatea în anul 1996 în baza Deciziei C.N.V.M. nr. 1092 din 27 august 1996 ca "piaţă organizată şi reglementată de C.N.V.M. pentru tranzacţii cu valori mobiliare" fiind în consecinţă o piaţă organizată şi supravegheată de către această autoritate, care potrivit statutului, adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002, aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificată şi completată prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, reglementează şi supraveghează pieţele de instrumente financiare, entităţile şi operaţiunile specifice acestora, desfăşurate în vederea promovării încrederii investitorilor în investiţiile în instrumente financiare şi asigurării protecţiei acestora împotriva practicilor neloiale abuzive şi frauduloase.
Conform dispoziţiilor art. 155 alin. (1) lit. b) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, pe perioada cuprinsă între data autorizării B.A. ca operator de piaţă şi data aprobării de către C.N.V.M. a constituirii sistemului alternativ de tranzacţionare prevăzut la art. 154, acţiunile care la data intrării în vigoare a acestui act normativ sunt listate pe piaţa Rasdaq, se vor tranzacţiona conform regulilor aplicabile la data emiterii regulamentului.
În fapt, prevederile Legii nr. 297/2004 şi ale Regulamentului nr. 1/2006 se aplică tuturor emitenţilor ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe piaţa de capital, iar ca urmare a restructurării pieţei de capital în cursul anului 2004, în conformitate cu strategia de dezvoltare a pieţei de capital cu privire la fuziunea dintre Bursa de Valori Bucureşti şi Bursa Electronică Rasdaq, acţiunile emise de către societăţile comerciale listate pe piaţa Rasdaq sunt tranzacţionate prin utilizarea suportului electronic pus la dispoziţie de operatorul de piaţă - SC B.A. SA, companiile emitente având obligaţia legală de a respecta reglementările specifice operatorului de piaţă, respectiv cele referitoare la tranzacţionare şi monitorizare, încheierea şi executarea tranzacţiilor, cât şi regulile privind încheierea validă a acestora.
Potrivit art. 20 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 7/2006 privind veniturile C.N.V.M., "cota prevăzută la art. 4 alin. (1) se aplică tuturor tranzacţiilor efectuate în cadrul sistemelor de tranzacţionare administrate de Societatea Comercială B.A. SA şi virată, conform art. 4 alin. (4) în contul indicat de C.N.V.M.", instituindu-se un regim fiscal comun tuturor tranzacţiilor derulate pe piaţa administrată de către SC B.A. SA, inclusiv tranzacţiilor derulate în sistemul de tranzacţionare al pieţei Rasdaq.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 13 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 25/2002, aprobată prin Legea nr. 514/2002 privind Statutul C.N.V.M., cu modificările şi completările ulterioare, care stabilesc plata unor cote şi tarife, aferente tranzacţiilor cu instrumente financiare pe piaţa de capital, piaţă supusă reglementării şi supravegherii C.N.V.M., indiferent de locul de tranzacţionare.
Contrar celor susţinute de recurenţii-reclamanţi, potrivit cărora soluţia instanţei de fond ar fi fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a prevederilor ce guvernează instituţia plăţii nedatorate, instanţa de control judiciar constată că în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1341 şi urm. noul C. civ. privind plata nedatorată, aceasta fiind definită ca fiind un fapt juridic licit, care constă în executarea de către o persoană, din eroare, a unei prestaţii la care nu era obligată şi fără intenţia de a plăti pentru altul.
În speţă însă, premisa ca plata să nu fie datorată nu este îndeplinită întrucât, astfel cum s-a arătat anterior, regimul juridic al tranzacţiilor efectuate pe piaţa Rasdaq nu diferă de la regimul juridic aplicabil tranzacţiilor efectuate pe piaţa de capital, inclusiv în ceea ce priveşte regimul fiscal aplicabil, având în vedere că societăţile admise la tranzacţionare pe piaţa de capital intră sub incidenţa prevederilor Regulamentelor C.N.V.M., iar recurenţii-reclamanţi care au efectuat operaţiuni comerciale pe piaţa de capital, respectiv au vândut şi au cumpărat acţiuni, datorează taxa corespunzătoare reţinută de operatorul de piaţă, conform prevederilor regulamentare.
Nici criticile formulate de recurenţii-reclamanţi formulate pe fondul cauzei, potrivit cărora prin prisma Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pronunţată în Cauza C-248/11 în data de 22 martie 2012, comisionul de 0,08% pe care l-ar fi aplicat intimata oricăror tranzacţii efectuate pe piaţa Rasdaq ar fi nelegal, nu pot fi primite, întrucât astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, prin hotărârea invocată Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu a statuat că Piaţa Rasdaq nu este o piaţă reglementată neîndeplinind condiţiile prevăzute de Directiva 2004/39/CE.
În fapt, prin hotărârea invocată, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a răspuns întrebărilor formulate de către instanţă în condiţiile art. 267 din Tratat, cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) pct. 14 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European, cât şi a dispoziţiilor art. 47 fără a se pronunţa cu privire la caracterul de piaţă reglementată sau nu a pieţei Rasdaq.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A. SRL, SC B. SRL, SC D. SRL, SC D.I. SRL, SC S. SRL, SC S.A. SRL, SC S.B. SA, A.S., A.I. şi C.D. împotriva Sentinţei nr. 3049 din 27 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 798/2015. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 80/2015. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
