ICCJ. Decizia nr. 801/2015. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 801/2015
Dosar nr. 1248/46/2010/a1
Şedinţa publică de la 24 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 7 noiembrie 2013 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC O. SA a solicitat, în contradictoriu cu D.G.F.P. Argeş, restituirea cauţiunii achitate pentru soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul Dosarului nr. 1248/46/2010.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 4 octombrie 2010 a solicitat suspendarea efectelor actelor administrativ-fiscale emise de D.G.F.P. Argeş, respectiv Decizia de impunere din 20 martie 2009 şi a Deciziei din 12 octombrie 2009, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi art. 215 alin. (2) C. proc. fisc.
În raport de dispoziţiile art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, instanţa de fond i-a pus în vedere să achite cauţiune în procent de 5% din suma menţionată în actele contestate, dispoziţie căreia i s-a conformat prin depunerea sumei de 90.970 RON, cu acest titlu.
Curtea de Apel Piteşti, prin Sentinţa nr. 251/F-Cont din 5 noiembrie 2010, a admis cererea de suspendare a actelor administrative menţionate anterior, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1085 din 23 februarie 2011, a respins recursul intimatei ca nefondat.
Totodată, a arătat că societatea a înaintat contestaţie împotriva actelor administrativ-fiscale, iar intimata, prin Decizia din 24 iunie 2011, a procedat la desfiinţarea deciziei de impunere din 20 martie 2009.
Astfel, s-a susţinut că sunt întrunite condiţiile art. 7231 C. proc. civ., privind restituirea sumei achitate cu titlu de cauţiune.
Prin Încheierea din data 28 noiembrie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de petenta SC O. SA, privind restituirea cauţiunii achitată prin Ordinul de plată din 3 noiembrie 2010 în Dosarul nr. 1248/46/2010, intimată fiind Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a dispus restituirea cauţiunii, achitată cu O.P. din 2 noiembrie 2010, în cuantum de 90.970 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 4 octombrie 2010, reclamanta SC O. SA a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, şi art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., suspendarea Deciziei de impunere din 20 martie 2009 şi a Deciziei din 12 octombrie 2009 reprezentând răspunsul la plângerea prealabilă, emise de D.G.F.P. Argeş, până la soluţionarea acţiunii în anularea acestor acte administrative.
Astfel, Curtea de Apel Piteşti, prin Sentinţa nr. 351/F-Cont din 5 noiembrie 2010, a admis cererea şi a dispus suspendarea executării celor două acte administrative.
Curtea a reţinut că reclamanta a depus cauţiunea în cuantum de 5%, stabilită de către instanţă la data de 22 octombrie 2010.
Această sentinţă a rămas irevocabilă prin respingerea, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a recursului formulat de intimată, ca nefondat.
Aşadar, instanţa de fond a constatat că potrivit art. 7231 C. proc. civ., cauţiunea se eliberează celui ce a depus-o în măsura în care partea adversă nu a formulat cerere pentru plata despăgubirilor până la împlinirea unui termen de 30 zile de la data când s-a soluţionat fondul cauzei.
Raţiunea instituţiei cauţiunii este aceea de a garanta acoperirea eventualului prejudiciu pe care una dintre părţi îl poate încerca prin măsura suspendării solicitate de partea adversă.
Cum în cauză, însă, a avut loc suspendarea executării silite a actelor administrative, prin soluţia irevocabilă, nu se poate vorbi de îndreptăţirea la plata unor despăgubiri şi, dincolo de acest aspect, s-a procedat la desfiinţarea Deciziei din 20 martie 2009 de către intimata D.G.F.P. Argeş, aşa cum rezultă din Decizia din 24 iunie 2011.
Împotriva acestei soluţii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 7231 C. proc. civ. în ceea ce priveşte soluţia de admitere a cererii de restituire a cauţiunii în sumă de 90.970 RON achitată cu OP din 2 noiembrie 2010.
Prin cererea formulată intimata-reclamanta SC O. SA a solicitat restituirea cauţiunii în sumă de 90.970 RON consemnată în dosarul de faţă la data de 2 noiembrie 2010, invocând faptul că a fost depusă pentru suspendarea executării Deciziei de impunere din 20 martie 2009 şi din 12 octombrie 2009 emise de către D.G.F.P. Argeş, cerere ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1248/46/2010 al Curţii de Apel Piteşti şi a fost admisă prin Sentinţa nr. 351/F-CONT din 5 noiembrie 2010.
În conformitate cu prevederile art. 7231 C. proc. civ., "Cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, pană la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauţiunea se eliberează de îndată, dacă partea internată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.".
În speţă, aceste condiţii nu sunt realizate, în sensul că fondul litigiului dintre părţi nu a fost soluţionat în mod irevocabil în favoarea intimatei-reclamante.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de restituire a cauţiunii pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 7231 C. proc. civ.
La dosar intimata-reclamantă a depus concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând acte conform art. 305 C. proc. civ.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză fiind îndeplinite condiţiile art. 7231 C. proc. civ.
În fapt Curtea arată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecata care a făcut obiectul Dosarului nr. 1248/46/2010 al Tribunalului Argeş, intimata a formulat contestaţie împotriva Deciziei de impunere din 20 martie 2009 şi a Deciziei din 12 octombrie 2009 ambele emise de D.G.F.P. Argeş.
Până la soluţionarea acestui dosar, s-a solicitat instanţei să dispună suspendarea efectelor celor 2 decizii, iar pentru soluţionarea cererii de suspendare, Tribunalul Argeş şi Curtea de Apel Piteşti a pus în vedere să achităm următoarele sume:
- o cauţiune în sumă de 90.970 RON care reprezenta ca procent 5% din valoarea de 1.819.415 RON care făcea obiectul Deciziei de impunere din 20 martie 2009, suma stabilită de Curtea de Apel Piteşti în Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2010 şi achitată de societatea noastră în vederea suspendării efectelor Deciziei din 20 martie 2009 prin Ordinul de plată din 3 noiembrie 2010, şi
- o cauţiune în sumă de 4.750 RON care reprezenta ca procent 5% din valoarea care făcea obiectul Deciziei de impunere din 12 octombrie 2009, suma stabilita de Tribunalul Argeş în Şedinţa publică din data de 6 septembrie 2010 şi achitată de reclamanta-intimată în vederea suspendării efectelor Deciziei din 12 octombrie 2009 prin ordinul de plată ataşat, precum şi cum rezultă şi din Sentinţa nr 887/CAF din data de 13 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă.
Prin Sentinţa civilă nr. 251 F-Cont din data de 5 noiembrie 2010 Curtea de Apel Piteşti a dispus admiterea contestaţiei formulate de societatea noastră şi pe cale de consecinţă a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere din 20 martie 2009 şi a Deciziei din 12 octombrie 2009.
Recursul declarat de către D.G.F.P. Argeş a fost respins ca nefondat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia pronunţată în data de 29 martie 2013 devenind astfel definitivă Sentinţa civilă nr. 251 F-Cont din data de 5 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti prin care s-a dispus suspendarea executării celor două decizii.
În data de 23 iunie 2011 în urma contestaţiei depuse de societatea noastră, D.G.P.F. Argeş a desfiinţat Decizia din 20 martie 2011 prin Decizia din 24 iunie 2011.
În data de 7 noiembrie 2013 reclamanta a solicitat restituirea cauţiunii de 90.970 RON depusă în vederea suspendării efectelor Deciziei de impunere din 20 martie 2009.
Prin Încheierea din data de 28 noiembrie 2013, Curtea de Apel Piteşti, analizând probele depuse la dosar, a dispus restituirea respectivei cauţiuni către societatea intimată.
Această încheiere a fost atacată cu recurs de către D.G.P.F. Argeş. În motivarea recursului D.G.P.F. Argeş susţine că nu au fost îndeplinite prevederile art. 7231 C. proc. civ. potrivit căruia: "Cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea termenului de 30 zile de la data la care prin hotărâre irevocabila s-a soluţionat fondul cauzei".
Curtea nu va reţine susţinerea din recurs în sensul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 7231 pe motiv că nu ar fi fost soluţionat fondul cauzei şi existenţa unei soluţii de respingere a cererii de suspendare dată prin Sentinţa civilă nr. 351 din 5 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal.
În cauză cu privire la Sentinţa civilă nr. 351 din 5 noiembrie 2010 există eroare materială Sentinţa civilă având nr. 251/F din 5 noiembrie 2010 în loc de 351/F cont din 5 noiembrie 2010.
Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 251/F/cont din 5 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1248/46/2010 s-a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta-intimată şi s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere din 20 martie 2009 şi a Deciziei din 12 octombrie 2009 emise recurenta-pârâtă.
În Dosarul nr. 1248/46/2010 a fost achitată cauţiunea în litigiu în sumă de 90.970 RON, achitarea cuantumului fiind condiţia de admisibilitate a cererii de suspendare formulată în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Sentinţa civilă nr. 251/F/Cont din 5 noiembrie 2010 a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1085 din 23 februarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, fiind admisă irevocabil cererea de suspendare formulată de reclamanta-intimată.
În cauză nu a existat un dosar, pe fondul cauzei deoarece Decizia de impunere din 20 martie 2009 emisă de recurentă a fost desfiinţată pe cale administrativă prin Decizia din 24 iunie 2011, decizie necontestată de intimata-reclamantă care a probat la dosar achitarea debitului fiscal reţinut în sarcina sa.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea apreciază că în mod corect prima instanţă a apreciat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 7232 C. proc. civ. şi în consecinţă în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva ÎNCHEIERII din 28 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 80/2015. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 804/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
