ICCJ. Decizia nr. 808/2015. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 808/2015
Dosar nr. 1123/54/2014/a1
Şedinţa de la 24 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Încheierea din 8 decembrie 2014
La data de 8 decembrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat încheierea prin care au fost soluţionate cererile formulate de reclamanta M.L.G., de sesizare a Curţii Constituţionale cu judecarea mai multor excepţii de neconstituţionalitate, invocate în cauza disjunsă din cea înregistrată pe rolul secţiei de conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Dolj.
Instanţa astfel sesizată a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 1/2010 şi totodată a admis-o pe cea vizând neconstituţionalitatea art. 8, 9 şi 11 din Anexa 5 la Legea nr. 63/2011, sens în care a şi dispus sesizarea Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa asupra acesteia din urmă.
În cuprinsul Încheierii din 8 decembrie 2014 s-a arătat, în ceea ce priveşte solicitarea de sesizare cu referire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 1/2010, că actul normativ a fost abrogat prin Legea nr. 284/2010 astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cu care excepţia de neconstituţionalitate invocată trebuie să privească o lege sau ordonanţă, ori o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă, în vigoare.
Drept urmare, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 1/2010 a fost respinsă ca inadmisibilă.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurenta-reclamantă
Prin motivele de recurs dezvoltate împotriva soluţiei din data de 8 decembrie 2010, numai în ceea ce priveşte respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 1/2010, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că deşi actul normativ respectiv nu mai este în vigoare, prevederile acestuia au discriminat-o începând cu martie 2010.
Acest aspect este dovedit cu răspunsurile primite de la diverse autorităţi, până la abrogarea Legii nr. 63/2011, în care s-a comunicat reclamatei-recurente că respingerea acordării procentului de 15% ca spor/compensaţie de doctorat, este urmarea faptului că nu sunt respectate prevederile O.U.G. nr. 1/2010.
Recurenta a arătat că, în opinia sa, textul criticat, adică O.U.G. nr. 1/2010, este discriminatoriu şi neconstituţional chiar dacă legea în cauză nu mai este formal în vigoare, din moment ce aceasta continuă să producă efecte juridice în dosarul în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.
În sensul admisibilităţii cererii sale, recurenta a făcut trimitere şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 766/2011 în care s-a statuat că sintagma "în vigoare" este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.
În drept au fost invocate prevederile incidente recursului C. proc. civ.
3. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea prezentului recurs, apreciază că susţinerile şi criticile înfăţişate de recurenta-reclamantă se subsumează motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., şi le va examina din această perspectivă.
Analizând aşadar încheierea atacată numai în ceea ce priveşte respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 1/2010, Înalta Curte observă că unicul motiv reţinut de prima instanţă în adoptarea soluţiei de respingere ca inadmisibilă a solicitării recurentei-reclamante l-a constituit împrejurarea că actul normativ arătat nu mai este în vigoare la data cererii, fiind abrogat prin Legea nr. 284/2010.
În acord cu cele arătate şi de recurenta-reclamantă, instanţa de control judiciar reţine că o atare argumentaţie nu subzistă în contextul factual al cauzei, raportat la susţinerile şi la obiectul acţiunii reclamantei-recurente, în legătură cu efectele vătămătoare produse prin aplicarea acestui act normativ şi care, practic, subzistă şi după abrogarea actului.
Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că se impunea aplicarea de către instanţa de fond a principiilor şi dezlegărilor cuprinse în Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în M. Of. nr. 549/3.08.2011, prin care s-a decis că sintagma "în vigoare" din cuprinsul art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.
Raportat la această soluţie, general obligatorie, şi reţinând totodată şi argumentaţia din considerentele deciziei, în sensul că prin aplicarea rigidă a condiţiei ca legea sau ordonanţa să fie "în vigoare" la data ridicării excepţiei ca şi la data soluţionării acesteia de către Curtea Constituţională, se înlătură de la controlul de constituţionalitate dispoziţiile legale determinante în soluţionarea cauzei, Înalta Curte constată aşadar nelegalitatea soluţiei adoptate de prima instanţă în ceea ce priveşte respingerea ca inadmisibilă a cererii recurentei-reclamante cu privire la dispoziţiile O.U.G. nr. 1/2010.
Drept urmare, în temeiul art. 496 - 497 C. proc. civ., cu referire la art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată, Înalta Curte apreciind în sensul admisibilităţii cererii de sesizare şi cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 1/2010, va admite recursul de faţă şi va modifica încheierea atacată în limitele analizei efectuate în prezentul recurs.
În consecinţă, se va trimite cauza instanţei de fond, ca instanţă competentă să realizeze şi să îndeplinească formalităţile prevăzute de lege, necesare pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu ambele excepţii invocate de recurenta-reclamantă, respectiv şi cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 1/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta M.L.G. împotriva Încheierii din data de 8 decembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează, în parte, încheierea atacată în sensul că
Admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţie a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, urmând ca instanţa de fond să sesizeze Curtea Constituţională cu ambele excepţii de neconstituţionalitate invocate de reclamanta M.L.G.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 804/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 819/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
