ICCJ. Decizia nr. 84/2015. Contencios. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 84/2015
Dosar nr. 8217/30/2013
Şedinţa publică de la 16 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 4727/R din 23 mai 2013 Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamantul P.E. şi a respins recursul declarat de către reclamantul P.E. împotriva sentinţei civile nr. 8496/PI din 13 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 8217/30/2013.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate de către reclamant, tind la lipsirea de efecte juridice, cu caracter general a unor norme juridice adoptate de legiuitor încă din anul 2004 respectiv Legea nr. 554/2004 sau a unor texte din Noul C. proc. civ., texte intrate în vigoare începând cu data de 15 februarie 2013 şi care au tocmai rolul de a stabili un nou profil al procesului civil, un proces previzibil ce urmează a fi soluţionat cu celeritate.
Ca atare invocarea neconstituționalității unor articole din legi sau coduri, pe considerente generale şi cu argumente care nu se regăsesc în doctrina de specialitate, plasează aceste cereri în ipoteza prevăzută la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în sensul că această solicitare nu are legătură cu soluţionarea speţei dedusă judecăţii.
Această concluzie se desprinde cu atât mai mult din împrejurarea că recurentul, în recursul analizat nu a înţeles să dezvolte nici un argument cu privire la hotărârea primei instanţe, ci a înţeles să susţină că toate articolele pe care le-a invocat ca temei de drept în acţiune, sunt contrare constituţiei.
Recurentul P.E. a declarat recurs împotriva respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază recursul.
Examinând cauza şi decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ.:
„(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
Art. 487 alin. (1) din Noul C. proc. civ. prevede că: „Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs”
Conform art. 489 din Noul C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care instanţa de recurs ar putea reţine, din oficiu, motive de casare de ordine publică.
Or, în cauză, nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanţă.
Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul îşi întemeiază cererea.
Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 491 din Noul C. proc. civ., se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul P.E. împotriva deciziei civile nr. 4727/R din 23 mai 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 830/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 844/2015. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
