ICCJ. Decizia nr. 90/2015. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 90/2015
Dosar nr. 204/39/2013
Şedinţa publică de la 16 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta Primăria comunei Frumosu - prin primar, a solicitat în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare, admiterea contestaţiei formulate împotriva deciziei nr. 152 din 11 februarie 2013 emisă de intimat, anularea deciziei contestate şi implicit, a debitului stabilit în sarcina contestatoarei în suma de 393.861,72 RON, echivalent 88.167,47 euro, sumă primită cu titlu de cheltuieli eligibile efectuate pentru implementarea proiectului ''Creşterea capacităţii de intervenţie a serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă din comuna Frumosu, judeţul Suceava", ajutor financiar nerambursabil în baza contractului de finanţare nerambursabilă acţiuni externe ale Comunităţii Europene - Phare nr. xx.
Prin sentinţa civilă nr. 226 din 18 septembrie 2013 Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta Primăria comunei Frumosu - prin primar, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare, a anulat decizia nr. 152/2013 precum şi procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. PP/2012, emise de Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Mecanisme şi Instrumente Financiare Nerambursabile a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond în mod eronat a dispus anularea deciziei nr. 152/2013 şi a procesului verbal nr. PP/2012, reţinând faptul că, raportat la data de 28 noiembrie 2008, data încheierii contractului, O.U.G. nr. 66/2011 „nu poate fi aplicată retroactiv faţă de principiul neretroactivităţii legii civile consacrat prin Constituţia României". Mai mult, aceasta a dispus şi anularea procesului-verbal deşi reclamanta nu a solicitat acest lucru prin cererea de chemare în judecată.
Recurentul mai susţine că indiferent de momentul identificării/constatării neregulilor în utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora încălcarea legii se sancţionează. Aşadar, orice abatere de la prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare sunt sancţionate în baza legii specifice aplicabile la data efectuării controlului, însă calificarea abaterii se realizează prin raportare la dispoziţiile legale incidente la momentul la care faptele şi actele juridice s-au produs. Interpretarea acestor prevederi legale rezultă tocmai din situaţia de excepţie a activităţii de control, controlul având caracter ulterior, inclusiv înăuntrul termenului de prescripţie extinctivă.
Existând precedente cu privire la aplicarea în timp a O.G. nr. 79/2003 care a generat uneori, debite excesive în sarcina beneficiarilor fondurilor europene, inclusiv a instituţiilor publice finanţate de la bugetul de stat, cu consecinţe de restituire integrală a sumelor de care aceştia au beneficiat în mod necuvenit, prin apariţia O.U.G. nr. 66/2011 legiuitorul vine să limpezească aceste neajunsuri legislative anterioare, consacrând în textul de act normativ principiul proporţionalităţii aplicabil situaţiilor de nereguli sau fraude, după caz, în cheltuirea banului public european sau public naţional. Exprimarea concretă a acestui principiu se regăseşte în conţinutul anexei 1 a O.U.G. nr. 66/2011 în care sunt stabilite procentual corecţiile financiare pentru fiecare abatere constatată, ca şi în cauza de faţă.
Recurentul consideră că, în cauză, este vorba de nerespectarea legislaţiei în vigoare, inclusiv a legislaţiei achiziţiilor publice (O.U.G. nr. 34/2006), situaţie prin care beneficiarul de faţă încalcă cadrul legislativ ce reglementează procedura de achiziţie publică, şi nu numai, nesocotind dispoziţiile normelor imperative, dar şi onerative care alcătuiesc dispozitivul O.U.G. nr. 34/2006 care prin excelenţă este constituit astfel, sau a celorlalte documente arătate anterior comunitare sau naţionale. Toate aceste încălcări legislative reprezintă în fapt, nereguli care atrag după sine corecţii financiare, în consecinţă, prin raportare la O.U.G. nr. 66/2011.
Prin urmare, argumentele aparent justificate ale instanţei de fond, de admitere a acţiunii reclamantei, pe motiv de aplicare a unui act normativ retroactiv intrării sale în vigoare, nu pot fi primite în condiţiile în care obiectul dedus judecăţii îl reprezintă tocmai încălcarea legislaţiei comunitare şi naţionale în vigoare cu privire la utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin decizia nr. 152/2013 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare privind proiectul PHARE nr. xx „Creşterea capacităţii de intervenţie a serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă din comuna Frumosu, judeţul Suceava", a fost menţinut procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. PP din 18 decembrie 2012 pentru suma de 88.167,47 euro reprezentând cheltuieli declarate neeligibile.
Înalta Curte constată că, în cauză, contractul de finanţare nerambursabilă asupra căruia s-au făcut verificări şi constatări prin procesul verbal în discuţie - contractul nr. xx a fost încheiat la data de 28 noiembrie 2008 între reclamantă ca beneficiar, Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare din cadrul Ministerului Finanţelor Publice Bucureşti ca autoritate contractantă şi Unitatea Centrală pentru Reforma Administraţiei Publice (U.C.R.A..P.) ca autoritate de implementare.
Înalta Curte constată că susţinerile din recurs potrivit cărora instanţa de fond în mod greşit a reţinut inaplicabilitatea O.U.G. nr. 66/2011 pentru că acest act normativ nu era în vigoare la data încheierii contractelor şi a săvârşirii faptelor ce pot fi sancţionate cu corecţie financiară, sunt întemeiate având în vedere faptul că activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care se desfăşoară după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor acestui act normativ.
Activitatea de constatare a neregulilor este reglementată prin prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din O.U.G. nr. 66/2011 ca fiind activitatea de control/investigare desfăşurată de autorităţile competente în conformitate cu prevederile actului normativ invocat, în vederea stabilirii existenţei unei nereguli, în situaţia în care activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare a fost declanşată după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.
Prin urmare, Înalta Curte constată că au fost corect aplicate de către organul de control prevederile acestui act normativ (legea nouă), chiar dacă fapta a fost săvârşită sub imperiul legii vechi (O.G. nr. 79/2003).
În cauza de faţă, activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sunt ulterioare datei intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, drept pentru care acest act normativ a fost aplicat corect reclamantei.
Deci, pentru activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care au început după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 sunt aplicabile prevederile acestui act normativ.
Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011: „Activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare”.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă faptul că O.U.G. nr. 79/2003 continuă să fie aplicată numai pentru activităţile de constatare a neregulilor care erau în desfăşurare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, fiind instituit astfel un caz de ultraactivitate a legii pentru că O.U.G. nr. 79/2003 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 66/2011, dar că activităţile de constatare a neregulilor ce vor fi declanşate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se vor putea desfăşura numai în baza noii reglementări.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 66/2011, pronunţând o hotărâre nelegală şi netemeinică, motiv pentru care o va casa, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va avea în vedere toate apărările şi susţinerile părţilor urmând a analiza cauza pe fondului ei.
În concluzie, pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Mecanisme şi Instrumente Financiare Nerambursabile împotriva sentinţei nr. 226 din 18 septembrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2015.
← ICCJ. Decizia nr. 844/2015. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 908/2015. Contencios. Anulare act... → |
---|