Alte cereri. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 7/CA/2010
Ședința publică de la 05 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Claudia Clonța
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Nanea Paraschiv
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H în numele H împotriva sentinței civile nr. 1342/CA/2009 pronunțată de către Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Completul de judecată a fost legal constituit, în conformitate cu prevederile art.98 alin.4 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței faptul că recursul a fost motivat; este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997; intimatul reclamant a depus la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, întâmpinare, în două exemplare, la care a fost anexată împuternicirea avocațială a d-nei avocat pentru redactare întâmpinare și chitanța de onorariu avocat, în cuantum de 200 lei; părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Întrucât nu s-au formulat alte cereri, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că se solicită judecarea și în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Reclamantul a solicitat în dosarul Tribunalului Hunedoara nr-, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice H și Direcția Generală a Finanțelor Publice H, anularea Deciziei nr. 4127/18.03.2009 și obligarea acestora la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în sumă de 7517lei și a dobânzii legale, calculată de la scadență până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, s-a arătat faptul că reclamantul a plătit taxa specială în temeiul art. 214^1 din Codul fiscal pentru autoturismul importat și fabricat într-un stat al UE, dar că prin aceasta se realizează discriminarea autovehiculelor importate din Comunitatea Europeană în cazul reînmatriculării, dup ce acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar pentru vehiculele autohtone nu se percepe această taxă la reînmatriculare. Se invocă preeminența dispozițiilor art. 90 al. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene față de dispozițiile din legislația internă.
Prin Sentința nr. 1342/CA/2009, Tribunalul Hunedoara a admis acțiunea reclamantului și a anulat Decizia nr. 4127/18.03.2009, obligând pârâtele la restituirea sumei de 7517lei, reprezentând diferență taxă specială pentru autoturisme, precum și la plata dobânzii legale, calculată de la data 19.10.2007 și până la data restituirii efective a acesteia, precum și la plata sumei de 1539 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pronunțând această sentință instanța de fond a reținut prin considerentele expuse că ceea ce se solicită de către reclamantă este o taxă care se face venit la bugetul statului și că fără plata acesteia nu a fost posibilă înmatricularea autoturismului importat dintr-un stat membru.
Pe fondul cauzei, s-a reținut, în esență, faptul taxa a fost percepută cu încălcarea dispozițiilor art. 90 al. 1 din Tratatul CE, întrucât, spre deosebire de autoturismele existente pe piața internă, numai autoturismele importate din statele membre UE sunt taxate, ceea ce creează un regim fiscal discriminatoriu pentru acestea din urmă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP H și H, solicitând modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii.
În expunerea motivelor de recurs se susține că, potrivit Legii nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului de aderare a României la UE, legea-cadru europeană este un act legislativ, dar rămâne la latitudinea fiecărui stat membru să alegă forma și mijloacele prin care dispozițiile legii europene devin obligatorii. Art. 90 din Tratat nu sunt aplicabile în cauză, deoarece taxa este plătită de toți proprietarii de autovehicule în momentul primei înmatriculări în România, iar Codul fiscal prevede plata acestei taxe pentru autovehicule în momentul înmatriculării, indiferent dacă provin din România sau din statele membre UE. Se mai susține că dispozițiile art. 90 din interzic măsurile protecționiste pentru produse naționale și care creează o situație dezavantajoasă pentru produsele comunitare. Se precizează că legislația comunitară nu interzice instituirea de taxe, ci impune cerința ca acestea să nu fie mai mari decât cele aplicabile produselor naționale similare, o taxă de această natură fiind aplicată și în alte state UE. Recurenta susține că instanța de fond trebuia să țină cont de prevederile OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare, care prevede că se restituie diferența dintre taxa specială încasată pentru autoturisme în perioada 1.01.2007-30.06.2008 și taxa de poluare pentru autovehicule, apreciind că dobânda legală nu poate fi acordată decât de la data pronunțării hotărârii.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9, 304^1 din Codul d e procedura civilă.
Recursul nu este supus taxelor judiciare, potrivit art. 17 din 146/1997.
Reclamantul intimat a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, deoarece prin obligarea la plata taxei pentru prima înmatriculare a autoturismelor aduse din Comunitatea Europeană au fost încălcate prevederile art. 90 din, potrivit cărora nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite de orice natură mai mari decât cele care se aplică produselor interne similare.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, precum și în conformitate cu prevederile art. 304 ind.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 148 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. Prevederea constituțională consacră supremația dreptului comunitar și aplicarea directă a acestuia. Potrivit caracteristicilor dreptului comunitar, orice normă comunitară are forță juridică superioară nomelor naționale, chiar și în situația în care acestea sunt adoptate ulterior normei comunitare. In caz de conflict au prioritate nomele comunitare, chiar și împotriva normelor naționale. Normele dreptului comunitar au aplicabilitate imediată, directă și prioritară, iar judecătorul național are obligația să aplice aceste norme, chiar cu refuzul aplicării legislației naționale neconforme cu acestea. Acest principiu a fost consacrat și de jurisprudența Curtea de Justiție a Comunității Europene.
Potrivit art. 90 al. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică,direct sau indirect, produselor naționale similare, iar potrivit art. 90 al. 2 din același tratat niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Scopul normei comunitare este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea practicilor protecționiste rezultate din aplicarea unor impozite interne de orice natură prin care se discriminează produsele provenite din alte state.
fiind cu întrebări preliminare în legătură cu interpretarea și aplicarea art. 90 din, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005, C-387/2001 Weigel contra Austriei și Comisia Danemarca C-47/88, în sensul că stabilirea unei taxe de primă înmatriculare pentru autoturismele folosite importate dintr-un stat membru care este mult mai mare decât cea aplicată produselor autohtone cu caracteristici tehnice similare are efect discriminatoriu și este interzisă de prevederile art.90 al.1.
În speță, reclamanta a cumpărat din Olanda un autoturism folosit, marca, iar pentru înmatricularea lui a plătit taxa specială, reglementată de art. 214^1, 214^2 din Codul fiscal la 10 03 2008, în sumă de 7517lei.
Taxa achitată de către reclamant a fost percepută sub forma unei taxei speciale pentru autoturisme, în temeiul art. 214^1 și următoarele din Codul fiscal, fiind plătită pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul României, în vederea punerii în circulație a autoturismului.
Din examinarea acestor dispoziții legale rezultă că valoarea taxei este determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, acesta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a autoturismelor second-hand similare, care au fost deja înregistrate în România.
Or, prin acest mod de calcul a taxei, se ajunge la situația în care taxa specială care se percepe pentru înmatricularea în România a autovehiculelor folosite importate din statele membre ale Uniunii Europene este mult mai mare decât taxa care se găsește în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare deja în statul membru în care sunt importate.
Acesta conduce la o protecție indirectă a autoturismelor folosite aflate deja pe piața națională față de autoturismele folosite importate din statele membre, fapt interzis de prevederile art. 90 ale Tratatului
Aplicarea în speță a dispozițiilor OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare contravine principiilor privind neretroactivitatea legii și stabilitatea raporturilor juridice. Acesta întrucât UG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata în <LLNK 32008 3270 45> OF. nr. 327 din 25 aprilie 2008, intră în vigoare la data de 1 iulie 2008, iar, potrivit art. 14, la data intrării în vigoare ordonanței de urgență se abrogă <LLNK 12003 571 10 202 214 39>art. 214^1-214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Dat fiind faptul că exigibilitatea taxei intervine la momentul înmatriculării autovehiculului pentru prima data în România și întrucât, potrivit art. 15 alin.2 din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii care la data primei înmatriculări în România a autoturismului nu era în vigoare, deoarece ar fi afectată însăși stabilitatea raporturilor juridice.
În consecință, ca efect al aplicării directe a normei comunitare cuprinsă în art. 90 din Tratat, urmare a faptului că dispozițiile art. 214^1 și 214^2 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar, în mod corect instanța de fond a considerat că prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate și a procedat la înlăturarea lor, dispunând ca taxa achitată de reclamantă să fie restituită integral.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, recursul va fi respins, sentința recurată fiind legală și temeinică.
In temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, va fi obligată pârâta B sa achite reclamantei suma de 200 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata ce constau în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H în numele Administrației Finanțelor Publice H împotriva sentinței civile nr. 1342/CA/2009 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Hunedoara.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - --- | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
/5 ex./29.01.2010
Jud. fond
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
COPIA DECIZIEI Nr. 7/CA/2010
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H în numele Administrației Finanțelor Publice H împotriva sentinței civile nr. 1342/CA/2009 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Hunedoara.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 Ianuarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
s indescifrabil s indescifrabil s indescifrabil
Pentru conformitate,
Președinte:Mariana Claudia ClonțaJudecători:Mariana Claudia Clonța, Nicoleta Nanea Paraschiv
