Obligația de a face. Decizia 1931/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1931/2009
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C N, împotriva sentinței civile nr. 102/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamanta - PIZZA SRL, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 02.06.2009 s-a depus la dosar, de către intimata - PIZZA SRL concluzii scrise.
De asemenea se constată faptul că, prin încheierea de ședință din data de 28.05.2009 s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezebta hotărâre.
CURTEA
. Prin sentința civilă nr. 102/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - Pizza SRL împotriva pârâtului Primarul Municipiului C-N și în consecință, a fost obligat pârâtul să emită pe numele și în favoarea reclamantei a autorizației și orarului de funcționare de luni până duminică orele 8,oo-23,oo pentru activitatea de pizzerie-braserie la punctul de lucru din C-N,-,.12 și 14, jud.
Totodată a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 3.690 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, pârâtul, prin întâmpinarea depusă la dosar, și-a motivat refuzul eliberării autorizației prin necesitatea obținerii acordului vecinilor in vederea schimbării destinației in conformitate cu art.42 din Legea nr. 230/2007 și art.b4 din Anexa 2 la Normele Metodologice de aplicare a Legii 50/1991, republicată.
Art. b4 din Anexa 2 la Normele Metodologice de aplicare a Legii 50/1991, republicată este aplicabil in situația în care se solicită o autorizație de construire ori in speță, reclamanta prin acțiunea promovată nu a solicitat o astfel de autorizație, deoarece nu a efectuat lucrări de amenajare, nefiind incident speței.
Cea de a doua dispoziție legală invocată de pârât în apărare este art.42 din Legea nr. 230/2007, care prevede că "schimbarea destinației locuințelor, precum și a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, față de destinația inițială, conform proiectului inițial al clădirii cu locuințe, se poate face numai cu avizul comitetului executiv și cu acceptul proprietarilor direct afectați cu care se învecinează pe plan orizontal și vertical, spațiul supus schimbării".
Aceste prevederi legale nu instituie o obligație de schimbare a destinației în funcție de natura comerțului desfășurare in spațiul respectiv.
Așa cum rezultă din acțiunea promovată de reclamantă, aceasta nu intenționează să schimbe destinația spațiului ci dimpotrivă păstrează aceeași destinație de spațiu comercial, destinație care este cea inițială prevăzută in proiectul inițial al clădirii de locuințe și este înscrisă în acest sens în CF nr.-/a de evidență (44), astfel încât prevederile legale menționate nu sunt incidente speței, cu atât mai mult cu cât noțiunea de spațiu comercial nu se referă exclusiv la activitatea de comercializare cu amănuntul ci la orice exercițiu comercial în sensul OG 99/2000.
Pe de altă parte, art.14 al.6 din Regulamentul privind eliberarea autorizației și orarului de funcționare anexată HCL nr.826/2006 Consiliul Local al Municipiului C-N prevede că "schimbarea destinației unui spațiu din locuință în spațiu comercial se va face numai pe baza autorizațiilor și acordurilor prevăzute de legislația in vigoare" deci nu se referă la alte destinații decât cea comercială și cea de locuință.
Susținerea pârâtului prin întâmpinare în sensul că există din partea asociației de proprietari- sesizare prin care își manifestă dezacordul cu privire la deschiderea acestui spațiu comercial este reală, însă este irelevantă speței din moment ce conform prevederilor legale menționate acest dezacord nu reprezintă un impediment in organizarea și desfășurarea unei astfel de activități.
Așa fiind, tribunalul a dispus admiterea acțiunii și a obligat pârâtului să emită pe numele și în favoarea reclamantei a autorizației și orarului de funcționare de luni până duminică orele 8,oo-23,oo pentru activitatea de pizzerie-braserie la punctul de lucru din C-N,-,.12 și 14, jud.
Potrivit prevederilor art.274 pr.civ. pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 3690 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului C-N, solicitând admiterea acestuia, cu modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată.
În motivare pârâtul arată că, prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la emiterea pe numele și în favoarea reclamantei a autorizației și a orarului de funcționare de luni până duminica între orele 8,00-23,00 pentru activitatea de pizzerie-braserie.
In motivarea acțiunii, se arata faptul ca reclamantei i s-a refuzat eliberarea autorizației si orarului de funcționare in mod nejustificat pentru lipsa acordului vecinilor. Reclamanta deține spațiul situat in-. 12 si 14, cu titlu de locațiune. Imobilul mai sus menționat, potrivit înscrierii din Carte a funciara are destinația de spațiu comercial. Eliberarea Autorizației si a Orarului de funcționare s-a refuzat pe motiv ca lipsește acordul vecinilor potrivit art. 42 din Legea nr.230 /2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari.
In opina reclamantei, acordul vecinilor nu este necesar atâta timp cat nu se schimba destinația spațiului, acesta fiind deja spațiu comercial, noțiunea în sine incluzând deja activitățile de alimentație publica.
Prin Sentința civila nr. 102/2009 Tribunalul Cluj admite acțiunea reclamantei motivat de faptul ca reclamanta nu dorește sa schimbe destinația spațiului ci dimpotrivă păstrează destinația care este cea inițiala si înscrisă in CF.
Critică legalitatea si temeinicia soluției date de instanța de fond din următoarele considerente:
- Pizza SRL solicita prin cererea nr - autorizația si orarul de funcțiune pentru punctul de lucru situat in Cluj-N, str. - fir 69.12 si 14. Comisia nu a aprobat eliberarea autorizației si orarului de funcționare solicitat, lucru comunicat reclamantei, motivat de faptul ca nu a prezentat acordul vecinilor.
Actele solicitate de către Comisia de eIiberare a autorizațiilor si avizelor de funcționare sunt prevăzute in mod expres de către Regulamentul cuprins in anexa la HCL 6 privind modificarea si completarea HCL 885/200 privind eliberarea autorizațiilor si orarelor de funcționare pentru agenții economici care desfășoară activități de comerț si servicii de piața pe raza municipiului C- De asemenea potrivit art. 3 din mai sus amintitul regulament "Eliberarea autorizației si orarului de funcționare se va face in baza cererilor si a documentației întocmite de către agenții economici care desfășoară activități comerciale pe raza municipiului C-N ". Spațiul in care se desfășoară aceste activități trebuie sa aiba destinatie corespunzatoare activitatii desfasurate. Astfel, potrivit art. b4 din Anexa nr.2 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 republicata, "Acordul vecinilor, exprimat in forma autentica, se solicita in urmatoarele situatii. Pentru lucrari care au ca scop schimbarea destinatiei de locuinta a cladirilor, individuale sau colective existente, sau a unor parti din acestea, precum si a spatiilor cu alta destinatie din aceeasi cladire, daca prin natura activitatii lor se produce poluare de orice fel (noxe, zgomot, vibratii.)" Iar potrivit prevederilor Art.7. din HCL 826/2006 "Nu se elibereaza autorizatie si orar de functionare in urmatoarele situatii: - aduce prejudicii vecinilor din zonele rezervate locuințelor colective sau individuale; se încalcă dispozițiile actelor normative în vigoare.
În speță, este vorba de autorizarea unui restaurant într-un bloc de locuințe, care produce zgomote și pentru a cărui funcționare este imperios necesar acordul vecinilor. Prin această solicitare expresă a legii se încearcă protejarea cetățenilor și evitarea situațiilor conflictuale referitoare la disconfortul creat unora dintre aceștia.
Mai mult decât atât, Asociația de proprietari din- a depus o adresă prin care s-a comunicat refuzul lor expres de a le da avizul necesar deschiderii localului public de la parterul blocului.
Având în vedere aceste considerente solicită admiterea recursului și modificarea sentinței nr.109/2009 în sensul respingerii acțiunii formulate ca neîntemeiată.
III. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 20 mai 2009, reclamanta - PIZZA SRL solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea pârâtului-recurent la plata cheltuielilor de judecată ale reclamantei în sumă de 1.785 lei.
În motivare reclamanta arată că, pârâtul prin recursul formulat, invocă netemeinicia sentinței atacate. În justificarea acestui punct de vedere, pârâtul aduce ca argument dispozițiile art.4 din Anexa nr.2 la Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind executarea lucrărilor de construcții, republicată.
Face precizarea că acest text normativ nu își găsește aplicabilitatea în speță, deoarece el se referă la situațiile când este necesar acordul vecinilor, în vederea obținerii unei autorizații de construire. Or, în acest caz, neefectuându-se lucrări de construcție sau de modificare a spațiului interior al apartamentelor, nu a avut nevoie de autorizație de construire și nu a solicitat eliberarea unei astfel de autorizații.
Că este așa o dovedește, pe de o parte, formularea efectivă a textului normativ invocat: "2.5.6.Acordul vecinilor, conform prevederilor lega le în vigoare, exprimat în forma autentica, pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - si numai daca sunt necesare masuri de intervenție pentru protejarea acestora -,pentru lucrări de construcții necesareînvederea schimbării destinațieiînclădiri existente,precum si în cazul amplasării de construcții cu alta destinație decât cea a clădirilor învecinate."
Pe de altă parte, faptul că acest text normativ se referă exclusiv la obținerea autorizației de construire se desprinde și din amplasarea lui în ANEXA Nr. 1: CONTINUTUL-CADRU al proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții.
În continuare, pârâtul-recurent invocă prevederile art. 7 din HCL 826/2006, potrivit cărora nu se eliberează autorizație și orar de funcționare În situația În care "aduce prejudicii vecinilor din zonele rezervate locuințelor colective sau individuale".
Consideră că nici acest text normativ nu poate . obținerea de către subscrisa a autorizației și orarului de funcționare, deoarece nu s-a dovedit În nici un fel și, mai mult decât atât, nu există nici un indiciu că afacerea societății noastre ar aduce prejudicii vecinilor din bloc. Dimpotrivă,faptulcăblocul respectiv este dotat din construcție cuozonă de spatii cu destinație comercială esteogaranțieaprotecției locatarilor din imobil,care beneficiază astfel de elementele constructive specifice ale spațiilor cu destinație comercială, respectiv acces separat față de accesul la locuințe, izolație fonică și termică adaptate destinațiilor distincte.
Nu în ultimul rând aducem precizarea că, dacă ulterior demarării afacerii, locatarii vor avea a se plânge cu privire la modul în care aceasta se exercită în mod efectiv, aducând atingere drepturilor lor subiective și bunei vecinătăți, locatarii nemulțumiți vor putea oricând să demareze procedurile legale în vederea încetării activității cauzatoare de prejudicii.
Argumentul final invocat de pârâtul-recurent, acela că există deja înregistrată la Primărie o adresă a Asociației de Proprietari din-, prin care se comunică refuzul lor expres de a exprima acordul, este nerelevant În cauză, atâta timp cât nici un text legal În vigoare nu ne obligă la obținerea acestui acord. Am prezentat pe larg În fața instanței de fond textele normative relevante aplicabile În speță, din care se concluzionează fără echivoc căacordul vecinilor este necesar exclusiv pentru schimbarea destinației unui spațiu, iar nușipentru modificarea comerțuluice sedesfășoară Într-un spațiuceare dejadestinata de spațiu comercial.
IV. Prin concluziile scrise înregistrate la data de 2 iunie 2009, reclamanta - PIZZA SRL arată că prin decizia civilă nr.1003/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosar nr-, instanța a anulat, în mod irevocabil, dispozițiile art.2-4, 8-10, 12 al. 4 și 13 din Regulamentul pentru eliberarea autorizației și orarului de funcționare, anexă la HCL C-N 826/2006.
Așadar, ca urmare a acestei anulări a textelor normative indicate, agenții economici ce desfășoară activități comerciale În spații private - așa cum este cazul subscrisei reclamante-intimate - nu mai au nevoie de autorizație și orar de funcționare eliberate de Primarul Municipiului C-
Este adevărat faptul că, potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "Hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat În tot sau În parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii șiau putere numai pentru viitor."Față de această ultimă prevedere legală, s-ar putea argumenta că sentința civilă atacată În prezentul recurs se impune a fi menținută, motivat pe faptul că la data pronunțării acesteia, obligația agenților economici de a obține autorizația și orarul de funcționare erau Încă În vigoare, iar anularea textelor normative de către instanța de contencios administrativ nu retroactivează.
Cu toate acestea, raportându-ne la momentul soluționării prezentului recurs, când autorizația și orarul de funcționare nu mai sunt cerute pentru funcționarea subscrisei societăți, cererea noastră de chemare în judecată apare ca lipsită de interes.
Dată fiind această situație, vă solicităm totuși să observați că, dacă ne raportăm la momentul inițierii demersului nostru procedural, respectiv la data înregistrării cererii de chemare În judecată - 04.12.2008 -cererea noastră de chemareÎniudecatăaprezentat toate elementele de admisibilitate,inclusiv interesul născut și actual, licit și moral, direct și personal. În plus,cererea noastră de chemareÎniudecată era și fondată,raportat la argumentele pe care le-am expus atât În fața instanței de fond, cât și În fața Curți, în întâmpinare și În concluziile orale.
Față de această stare de fapt, considerăm că nu poate fi înlăturată culpa procesuală a pârâtei-recurente care, cu rea-credință, a refuzat eliberarea autorizației și orarului de funcționare în favoarea subscrisei, la momentul la care pentru a funcționa legal, comercianții aveau nevoie de aceste autorizări.
Mai mult decât atât, culpa procesuală și reaua-credință a pârâtului-recurent este cu atât mai evidentă În etapa procesuală a recursului, cu cât recursul a fost promovat În data de 16 martie 2009, adicădupă pronunțarea deciziei cu caracter irevocabil nr. 1003/12.03.2009de către Curtea de Apel Cluj. Menționăm că, deși nu există identitate de părți În cele două dosare (prezentul și dosarul nr- În care a fost pronunțată decizia civilă nr. 1003/2009), este greu de crezut că pârâtul-recurent din prezentul dosar nu a avut cunoștință de soluția irevocabilă din dosarul nr-, deoarece cele două autorități publice locale - Primarul și Consiliul Local - sunt deservite de același aparat funcțional, Primăria, În cadrul căreia funcționează și serviciul juridic comun al celor două instituții.
Examinând recursul prin prisma actelor și lucrărilor dosarului cât și ținând seama de criticile formulate de recurent cât și de dispozițiile legale pertinente incidente în materie, Curtea reține următoarele:
1. Prin decizia nr. 1003 din 12 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluja fost anulat anularea în parte a art. I și art. II din HCL 826 din 12 dec. 2006, respectiv, anulat art. 2-4, 8-10, art. 12 alin 4 și art. 13 din Regulamentul pentru eliberarea autorizației și orarului de funcționare, anexă la HCL 826/2006.
Chiar dacă această decizie produce efecte doar pentru viitor în conformitate cu dispozițiile exprese ale art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în prezenta nu mai există cadrul normativ, legal si instituțional prin care să i se rezolve favorabil cererea reclamantei.
Cu toate acestea, se poate lesne observa că la data formulării cererii la autoritatea publică competentă cât și apoi la instanța de fond dispozițiile Regulamentului pentru eliberarea autorizației și orarului de funcționare, anexă la HCL 826/2006 nu erau anulate și ca atare reclamanta poate pretinde să i se rezolve cererea sub imperiul acestor norme.
Trebuie remarcat faptul că potrivit considerentelor deciziei precitate dispoziția normativă conținută în art. 2 din Regulamentul anexă la HCL nr. 826/2006 privind obligația de se elibera o autorizației de către autoritatea administrației publice locale este fără acoperire legală din perspectiva normelor legale citate în formula introductivă actului administrativ normativ analizat în litigiu. Singura intervenție a autorității publice în activitatea de exercitare a activității de comercializare în zone publice este dată de dispozițiile art. 6 alin. 2 din Ordonanța nr. 99/2000 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 650/2002 și a le dispozițiilor art. 4 alin. 1 lit. p) și ale art. 5 alin. 1 din același act normativ prin care autoritatea administrației publice locale își dă acordul privind exercitarea acestui tip de activitate prealabil înregistrării/înmatriculării comerciantului la oficiul registrului comerțului.
Aceeași rațiune conduce și la concluzia că este nelegală și dispoziția prevăzută la art. 3 și 4 din același Regulament privind procedura de eliberare a autorizației în conformitate cu cererea și documentația întocmită de agenții economici la care se referă norma.
Din această perspectivă aceeași concluzie se impune și cu privire la regimul autorizației de funcționare de care fac vorbire dispozițiile art. 8-10 din același Regulament.
Dispozițiile normative conținute în Regulamentul anexă la HCL nr. 826/2006 referitoare la regimul orarului de funcționare nu au făcut obiectul analizei operate de instanță, întrucât sunt incidente dispozițiile art. 129 alin. final pr.civ. însa din examinarea acestora rezultă că nici acestea nu au fost puse de acord, în special cu dispozițiile art. 10 din OG nr. 99/2000 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 650/2002.
2. Conchizând, cu privire la recursul de față, Curtea constată că, pe lângă faptul că autoritatea administrației publice locale nu are competența administrativă și legală de a autoriza funcționarea comercianților aceasta nu are nici competența de a împiedica stabilirea orarului de funcționare a agenților economici în altă modalitate decât cea prevăzută la art. 10 din OG nr. 99/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Așa fiind, condiționările sub aceste aspecte evocate în memoriul de recurs de către pârât nu sunt de natură să împiedice pe reclamantă să-și exercite activitatea comercială în acord cu toate regulile și principiile instituite de OG nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată.
Invocarea condiționării obținerii în prealabil a acordului vecinilor în vederea desfășurării activității comerciale pentru obținerea autorizației de funcționare nu constituie un obstacol pentru desfășurarea activității de vreme ce punctul de lucru respectiv a fost înregistrat ca atare la Oficiul Registrului Comerțului.
Acordul vecinilor reglementat de dispozițiile legale citate de recurent este necesar a fi obținut prealabil obținerii autorizației de construire necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente sau în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât a clădirilor învecinate, or nu acesta a fost demersul urmărit de reclamantă.
Față de cele ce preced, Curtea reține că motivele de recurs invocate de recurent nu sunt pertinente și temeinice, că sentința instanței de fond este legală și temeinică și drept urmare în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 recursul urmează a fi respins cu consecința păstrării sentinței recurate.
Cum recurentul a căzut în pretenții în faza de judecare a recursului, fiind găsit astfel în culpă procesuală, în temeiul art. 274.pr.civ. urmează a fi obligat să plătească intimatei reclamante suma de 1.785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial conform contractului de asistență juridică nr. 168 din 15 mai 2009 ( 12).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C N, împotriva sentinței civile nr. 102/16.01.2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Obligă pârâtul Primarul Municipiului C-N să achite reclamantei 1.785 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.U/Dact.
2 ex./03.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
