Obligare emitere act administrativ. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1.919/2009

Ședința publică de la 04 Iunie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Lucia Brehar

JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur

JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 279 din 6 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimații și PRIMARIA MUNICIPIULUI C N-DIRECTIA URBANISM, având ca obiect obligare emitere act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în reprezentarea intereselor intimatei, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este legal timbrat precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.

Reprezentata intimatei depune la dosar împuternicirea avocațială și întâmpinare, în două exemplare, după care arată că nu are alte cereri de formulat.

Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părții prezente.

Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului declarat și menținerea sentinței atacate, pentru argumentele prezentate în cuprinsul întâmpinării, fără cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA:

Prin sentința civilă nr. 279 din 6 februarie 2009 Tribunalului Cluj, s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta, iar pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N a fost obligat să emită reclamantei autorizație de construire pentru lucrările solicitate prin cererea cu nr. 105.847/43/12.06.2008.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că reclamanta a solicitat autorizarea unor lucrări constructive fiindu-i emisă autorizație de construire nr. 1.731 din 2 octombrie 2007 pentru imobilul situat în C-N,- pentru modificare acoperiș șarpantă la locuința.

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 157 din 17 decembrie 2007, reclamanta a fost sancționată pentru nerespectarea proiectului vizat prin supraînălțarea imobilului cu cca 1,20. organul de control dispunând oprirea lucrărilor începute și obținerea unei autorizații modificatoare.

Refuzul pârâtei de eliberare a acestei autorizații de construire pentru autorizarea realizării noilor lucrări apare ca fiind nejustificat.

A considerat instanța de fond că nu se impune solicitarea unui nou certificat de urbanism pentru noua modificare, deoarece, pe de o parte, certificatul de urbanism trebuia să fie conform certificatului de urbanism aflat la dosarul prin care s-a emis autorizație de construire inițială, iar pe de altă parte, acesta nu era necesar pentru că dispozițiile art. 7 alin. 15 din Legea nr. 50/1991 erau în măsură să dea posibilitatea autorității emitente să refuze însă motivat de inexistența acordurilor și a avizelor necesare noua documentație promovată de către reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, pârâtul a arătat că documentația prezentată pentru obținerea noii autorizații de construire de către reclamantă conținea, în plus față de celelalte două variante depuse, intenția reclamantei de amenajare a demisolului ca spațiu de locuit, prin eliminarea și a garajului existent la demisol și modificarea șarpantei în vederea mansardării, i s-a solicitat, în mod justificat, depunerea unei cereri pentru obținerea unui nou certificat de urbanism.

Susține pârâtul că sunt incidente dispozițiile, art. 7 alin. 15 din Legea nr. 50/1991, în forma în vigoare la data depunerii cererii de eliberare a autorizației de construire.

Noua variantă de modificare a construcției existente impune emiterea unui nou certificat de urbanism și, pe cale de consecință, completarea documentației cu noi avize.

În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 312.pr.civ.

Reclamanta s-a opus admiterii recursului ( 10).

Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, care pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.

Toate lucrările efectuate la un imobil trebuie să fie autorizate în condițiile stabilite de Legea nr. 50/1991. ( ART. 1 al 1- "Executarea lucrarilor de constructii este permisa numai pe baza unei autorizatii de construire sau de desfiintare.")

Același act normativ prevede situațiile în care, prealabil obținerii autorizației de construire, beneficiarul trebuie să solicite eliberarea certificatului de urbanism. În același timp, toate modificările constructive trebuie să fie realizate doar în urma obținerii avizelor necesare. (ART. 6 al. 1- "Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritatile prevazute la art. 4, in conformitate cu prevederile planurilor urbanistice si ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, dupa caz, avizate si aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantuluielementele privind regimul juridic, economic si tehnical terenurilor si constructiilor existente la data solicitarii sistabilesc cerintele urbanistice care urmeaza sa fie indeplinite in functie de specificul amplasamentului, precum silista cuprinzand avizele si acordurile legale, necesare in vederea autorizarii.")

În speță, reclamanta a fost beneficiara autorizației de construire nr. 1.731/2.10.2007, a cărei limite le-a încălcat, realizând lucrări neautorizate.

Intrarea în legalitate s-a dispus și a fost posibilă în condițiile Legi nr. 50/1991, însă doar cu privire la lucrările constatate ca fiind realizate fără autorizație de construire, deci cu depășirea autorizației de construire nr. 1.731/2.10.2007.( Art. 28 al. 1 "O data cu aplicarea amenzii pentru contraventiile prevazute la art. 26 alin. (1) lit. a) si b) se dispune oprirea executarii lucrarilor, precum si, dupa caz,luarea masurilor de incadrare a acestora in prevederile autorizatieisau de desfiintare a lucrarilor executate fara autorizatie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, intr-un termen stabilit in procesul-verbal de constatare a contraventiei.

(2) Decizia mentinerii sau a desfiintariiconstructiilor realizate fara autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteiase va lua de catre autoritatea administratiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice si a regulamentelor aferente, avizate si aprobate in conditiile legii, sau, dupa caz, de instanta. Pentru lucrari ce se executa la cladirile prevazute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii si cultelor.")

Cu privire la măsura intrării în legalitate art. 56 din NORMELE METODOLOGICE din 26 august 2005 de aplicare a <LLNK 11991 50 11 211 0 17>Legii nr. 50/1991privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, prevede următoarele:

"Intrarea în legalitate

(1) Organul de control care a sancționat contravențional pentru fapta de a se executalucrări de construcții fără autorizație sau cu încălcarea dispozițiilor acesteia, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1) din Lege, pe lângă oprirea executării lucrărilor, are obligația de a dispune luarea măsurilor necesare pentru încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației, sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație, într-un termen pe care îl va stabili prin procesul verbal.

(2) In vederea realizării prevederilor alin. (1), potrivit Legii, autoritatea administrației publice competenta sa emita autorizația de construire/desființare are obligația de a analiza modul în care construcția corespunde reglementărilor din documentațiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament urmând sa dispună, după caz, menținerea, respectiv desființarea construcțiilor realizate fără autorizație sau cu încălcarea prevederilor acesteia.

(3) In situația în care construcția realizată fără autorizație de construire întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administrației publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate,în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impun, numai în baza concluziilor unui referat de expertiza tehnica pentru cerința esențială de calitate "rezistenta mecanică și stabilitate" privind starea structurii de rezistenta în stadiul fizic în care se afla construcția, precum și pentru cerința esențială de calitate "securitatea la incendiu"."

Rezulă deci, din conținutul textelor legale expuse anterior, că măsurile ce pot fi luate în cadrul procedurii de intrare în legalitate, privesc doar lucrări de construcții deja executate cu depășirea limitelor autorizației de construire deja emisă. Această procedură nu privește lucrări neexecutate încă, pe care beneficiarul autorizației intenzionează să le execute și care nu au fost avizate niciodată de către autoritatea competentă să emită autorizația de construire.

În cuprinsul cererii reclamantei, depusă în cadrul procedurii de intrare în legalitate, aceasta a solicitat autorizarea efectuării și a altor lucrări decât cele pe care a început să le execute fără autorizație sau deja autorizate. Aceste lucrări, identificate de către pârâtă ca fiind de amenajare a demisolului ca spațiu de locuit prin eliminarea garajului existent și modificarea șarpantei, de această dată în vederea mansardării și nu doar ca soluție de acoperire a imobilului, nu au fost verificate sub aspectul legalității și posibilității de realizare de către organul abilitat să emită autorizațiile de construire. Mai mult decât atât, pentru aceste noi lucrări nu au fost obținute toate avizele necesare, nefiind solicitat un certificat de urbanism prin care s-ar fi adus la cunoștința solicitantului totalul avizelor ce trebuiau a fi obținute, în funcție de lucrările ce vor fi solictate a fi autorizate.

Nu prezintă relevanță faptul că reclamanta a solicitat și obținut avize pentru lucrările menționate în autorizație de construire nr. 1.731/2007, și nici pentru cele deja realizate, pentru care i s-a cerut intrarea în legalitate întrucât, așa cum s-a arătat anterior, lucrările menționate au caracterul unor lucrări noi, nesolicitate a fi avizate niciodată.

Cererea de obținere a unei noi autorizații nu reprezintă finalizarea procedurii de intrare în legalitate impusă prin procesul-verbal de contravenție nr. 157/2007, ci a reprezentat, în realitate, pentru cel puțin două lucrări, o cerere absolut nouă, a cărei legalitate nu a putut fi verificată niciodată de către pârât.

Față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. văzând și dispozițiile legale enunțate anterior, precum și în baza art. 20 din legea 554/2004, se va admite recursul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N și va modifica hotărârea recurată, în sensul că se va respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 279 din 6 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - - - - - - -

Red.

Dact./3 ex./26.06.2009.

Jud.fond:.

Președinte:Lucia Brehar
Judecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligare emitere act administrativ. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj