Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1922/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1922/2009
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de către revizuienta împotriva deciziei civile nr. 740 din 23 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, privind și pe intimații STATUL R PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxa de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă revizuienta personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că cererea de revizuire este legal timbrată, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Se constată că la data de 6 mai 2009 revizuienta a depus la dosarul cauzei un certificat de cesiune autovehicul în traducere legalizată, iar la data de 12 mai 2009 intimatul erul Finanțelor Publice a depus întâmpinare. Se comunică un exemplar din întâmpinare cu revizuienta.
Revizuienta arată că în faza de recurs nu a putut depune actul care atestă ultima înmatriculare a autovehiculului, întrucât a solicitat acest act de la Serviciul de Înmatriculări, însă demersul său a fost refuzat. Totodată, arată revizuienta că nu a primit nici adresa expediată de instanță în faza de recurs, prin care i se solicită depunerea de acte în probațiune.
Cu privire la excepția tardivității cererii de revizuire invocată prin întâmpinare, revizuienta solicită respingerea acesteia și admiterea cererii de revizuire formulate în baza înscrisurilor noi depuse la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea de revizuire înregistrată la 7 aprilie 2009 reclamanta-revizuientă a solicitat în contradictoriu cu STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T, revizuirea deciziei civile nr. 740/23 februarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr- conform art. 322 pct 5 Cod procedură civilă, arătând în motivare că după pronunțarea deciziei a intrat în posesia unor înscrisuri noi care dovedesc originea comunitară a bunului importat precum și înmatricularea acestuia într-un stat comunitar.
Intimatul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin întâmpinarea depusă la data de 12 mai 2009 solicită admiterea excepției tardivității în formularea cererii de revizuire și pe cale de consecință respingerea cererii ca tardiv formulată iar pe fond respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată (15).
În apărare arată că revizuirea a fost promovată la data de 29 aprilie 2009, peste termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin.1 Cod procedură civilă, iar pe fond susține că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 322 pct.5 Cod procedură civilă în sensul descoperirii înscrisurilor doveditoare, reținute de partea potrivnică.
Totodată, arată că revizuienta depune la dosar contractele de vânzare-cumpărare ale autovehiculului, care însă nu fac dovada că acesta a mai fost înmatriculat pe teritoriul
Analizând cererea revizuientei, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 18 aprilie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Cluj reclamanta a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Ford Mondeo 2,00 cu nr. înmatriculare -, în sumă de 5733,88 lei.
Acțiunea a fost admisă prin sentința civilă nr. 1680/26 septembrie 2008 și modificată prin decizia nr. 740/23 februarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, ca urmare a admiterii recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T, pe considerentul că reclamanta, deși i s-a pus în vedere, nu s-a conformat obligației de a depune înscrisurile doveditoare din care să rezulte incidența în cauză a prevederilor art. 90 din Tratatul privind instituirea comunității europene.
În dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ reclamanta a formulat contestație în anulare, anulată ca insuficient timbrată prin decizia nr. 1641/11 mai 2009.
În ceea ce privește cererea de revizuire se constată că ulterior pronunțării deciziei în recurs în urma demersurilor efectuate pe lângă Instituția Prefectului-Serviciul Înmatriculări, reclamanta a intrat în posesia documentelor care atestă atât originea comunitară a bunului cât și faptul înmatriculării anterioare a acestuia în (3-14).
Cererea nu este tardivă în raport de dispozițiile art. 324 pct.4 Cod procedură civilă și respectiv de data la care reclamanta a cunoscut înscrisurile de care se prevalează, respectiv 23 martie 2009, în condițiile în care cererea de revizuire a fost înregistrată la 7 aprilie 2009.
Înscrisurile îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute de art. 322 pct.5 Cod procedură civilă, fiind descoperite ulterior pronunțării deciziei în recurs, având putere doveditoare și care nu au putut fi înfățișate de către reclamantă, care nu le avea în posesie astfel încât fiind fondată cererea de revizuire, aceasta urmează a fi admisă, decizia civilă nr. 740/2009 a Curții de APEL CLUJ urmând a fi schimbată în întregime.
Rejudecând recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T, curtea urmează să rețină următoarele:
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta arată că în mod nelegal instanța s-a pronunțat asupra interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, întrucât singura competență în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție Comunitară.
De asemenea, instanța s-a pronunțat în mod nelegal asupra neconcordanței între prevederile art. 2141-2143din Legea nr.571/2003 și cele ale tratatelor europene invocate, în special cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene, întrucât competența de a constata aceste încălcări revin Curții Constituționale conform principiului constituțional reglementat la art. 20 (2) "dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.
Art.90 din Tratatul, reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Instituirea criteriului " primei înmatriculări în România" conferă taxei speciale un caracter de maximă generalitate care nu depinde în nici un fel de proveniența geografică sau națională a acestor autoturisme și autovehicule, situație în care nu se poate vorbi în nici un caz de încălcarea vreunui principiu fundamental înscris în tratatele europene și comunitare și nici de încălcarea art. 90 din Tratatul, nefiind vorba despre o măsura protecționistă sau de discriminare negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceeași situație de primă înmatriculare în România.
Principiul "poluatorul plătește" pe care se bazează instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul
Conform art. 11 din OUG nr. 50/2008 " Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Art. 11 din OUG nr. 50/2008 nu a fost declarat neconstituțional și că, prin urmare, în mod greșit prima instanță a apreciat că, acest text de lege s-ar aplica doar "situațiilor născute după intrarea sa în vigoare".
Acordarea de actualizări asupra sumei plătite de reclamant reprezintă o măsură nelegală, în fapt dispozițiile legale prevăzute la art. 124 din Codul d e procedură fiscală prevăd expres cazurile de acordare a dobânzilor iar raportul juridic dedus judecății nu se încadrează în cazurile de acordare de dobânzi.
Cu privire la recurs, se va reține că prima critică formulată de recurentă vizează necesitatea ca instanța de fond să fi sesizat Curtea de Justiție cu o procedură de obținerea unei hotărâri preliminare vizând interpretarea art. 90 parag. 1 din Tratatului de instituire a Comunității Europene, în continuare Tratat, cu referire la dispozițiile dreptului intern consacrate de Codul fiscal dispoziții pe care organul fiscal a înțeles să le aplice și, totodată, să se dispună suspendarea judecării cauzei până la obținerea unei astfel de hotărâri.
Sub acest aspect instanța de fond a invocat faptul că procedura de învestire a Curții de Justiție cu o cerere de recurs de interpretare a normelor Tratatului este obligatorie doar pentru instanța de recurs și de vreme ce litigiul supus jurisdicției sale nu se află într-o asemenea fază a respins sesizarea. De asemenea a mai arătat că în speță instanța de fond nu are a se pronunța asupra interpretării Tratatului ori a altor acte emise de instituțiile Uniunii ci este învestită doar cu chestiunea de a stabili dacă norma internă în materie este conformă cu cea europeană, încât nu se impune aplicarea procedurii prevăzute la art. 234 din Tratat.
Este real că art. 234 (ex.177) din Tratat face o distincție între instanțele judecătorești din punct de vedere al libertății pe care o au de a cere pronunțarea unei hotărâri preliminare. Altfel spus, instanțele ale căror decizii nu mai sunt susceptibile de o cale de atac au obligația să formuleze cererea (art. 234 alin. 3 din Tratat) pe când celelalte instanțe judecătorești ale căror hotărâri sunt susceptibile de atac nu mai sunt obligate, acestea având facultatea de aoc ere (art. 234 alin. 2 din Tratat).
Prin urmare, instanța de fond nu era obligată de Tratat să declanșeze procedura de obținere a unei hotărâri preliminare, dar aceasta poate face o evaluare pertinentă a litigiului și deci poate pentru considerente serioase să facă o atare sesizare.
Curtea reține însă că o atare sesizare nu se impunea în cauză. De aceea nici Curtea nu a pus în discuție din oficiu necesitatea sesizării Curții de Justiție în sensul și scopul urmărit de pârâtele recurente.
Deși Curtea are obligația sesizării Curții de Justiție cu o cerere de obținere a unei hotărâri preliminare conform art. 234 alin. 3 din Tratat, această procedură nu se impune a fi declanșată deoarece nu mai este necesară și utilă.
Este de notat că instanțele de care face vorbire art. 234 alin. 3 din Tratat au libertatea de a analiza pertinența și utilitate obținerii unei interpretări date de către Curtea de Justiție pentru soluționarea unei cauze deduse judecății.
Astfel Curtea reține cu trimitere la hotărârea pronunțată în cauza CILFIT că în speță nu este necesară o interpretare a Tratatului deoarece pe de o parte o astfel de interpretare a fost obținută anterior în cauza conexată și iar pe de altă parte însuși Guvernul României a admis că normele interne de drept care consacrau instituția taxei de primă înmatriculare sunt contrare Tratatului.
Este suficient să cităm din preambulul Ordonanței de urgență nr. 50/2008: -ținândcont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale( ).
Așa fiind Curtea reține că nu se impune sesizarea Curții de Justiție, nefiind necesară și utilă obținerea unei hotărârii a instanței comunitare vizând interpretarea Tratatului și în aceeași măsură nu este necesară și oportună nici suspendarea cauzei.
Așa fiind acest motiv de recurs urmează a fi apreciat ca nefondat.
În legătură cu criticele incidente fondului cauzei, Curtea reține următoarele:
Recurenta susține că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare, Tratat).
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Potrivit art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise astfel taxele discriminatorii sau protecționiste.
Este de observat că în determinarea caracterului discriminatoriu al unei taxe, esențial este a stabili dacă aceasta este impusă ca urmare a traversării graniței dintr-un stat comunitar într-un alt stat comunitar.
Pentru a da, însă, eficiență dispozițiilor legale enunțate anterior este necesar ca reclamanta să-și dovedească acțiunea formulată, adică se impune a fi făcută dovada faptului că prevederile art.90 din Tratatul CE sunt incidente în cauză.
În speță, reclamanta a depus înscrisurile care atestă că bunul în litigiu - respectiv autoturismul marca Ford Mondeo - a fost înmatriculat anterior într-unul din statele membre ale UE fiind supus deci anterior traversării graniței unui impozit într-un alt stat comunitar, astfel că în temeiul art. 312 alin 1 Cod procedură civilă și art. 20 alin 3 din Legea nr. 554/2004 fiind nefondat, recursul să fie respins, iar sentința atacat să fie menținută în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității cererii de revizuire formulată de către revizuienta, excepție invocată de către intimatul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI
Admite cererea de revizuire formulată de către revizuienta împotriva deciziei civile nr. 740 din 23 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, pe care o schimbă în tot, și în consecință:
Respinge recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T împotriva sentinței civile nr. 1680 din 26.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./14.07.2009
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
