Anulare act administrativ fiscal. Decizia 58/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 58/
Ședința publică din 9 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 864/ din 03.10.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I și avocat - pentru intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocat -, pentru intimat, solicită acordarea unui termen dată fiind împrejurarea că cererea de recurs este formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I și semnată de șeful Administrației și trebuie lămurită această situație.
Fiind interpelată, consilier juridic precizează că recursul este declarat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Consilier juridic, pentru recurentă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Arată că a invocat în motivele de recurs apariția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 prin care este instituit un text legal privind restituirea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare.
Precizează că reclamantul-intimat are domiciliul în I, iar autoritatea fiscală competentă, conform prevederilor legale, este cea în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului. Domiciliul intimatului fiind în I, autoritatea fiscală competentă este Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, aceasta fiind cea care a emis și adresa prin care s-a refuzat inițial restituirea taxei, conform art. 2141și 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Prin urmare, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I este autoritatea competentă pentru restituirea taxei.
Avocat -, pentru intimat, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
În ceea ce privește susținerile recurentei precum că în speță ar fi aplicabile dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 privind taxa de poluare pentru autovehicule, apărătorul ales al intimatului solicită a se avea în vedere motivarea din întâmpinarea depusă la dosar.
Susține că în speță nu se poate aplica retroactiv legea civilă nouă.
Astfel, la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008- 01.07.2008, taxa era deja achitată - aceasta a fost achitată la data de 05.05.2008. Au început demersurile pentru restituirea taxei până la intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008. Prin urmare, solicită respingerea acestor susțineri ale recurentei.
Pe fondul cauzei, așa cum a arătat și în întâmpinare, consideră că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, având în vedere dispozițiile art. 148 din Constituția României, coroborate cu art. 90 par. 1 din Tratatul Uniunii Europene.
Prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 se poate spune că însuși statul român recunoaște caracterul nelegal al acelei taxe de primă înmatriculare în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, în care se specifică " pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative " și prin abrogarea dispozițiilor art. 2141- 2143Cod fiscal prin care se aplica această taxă.
Conchizând, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică și să se considere motivele din întâmpinare drept concluzii scrise.
Precizează că nu cere cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr-, reclamantul a solicitat tribunalului ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice I să o oblige pe pârâtă să îi restituie suma de 3483,61 lei achitată cu titlu de taxă auto specială, precum și să îi plătească dobânda legală aferentă până la momentul restituirii taxei auto.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în luna mai 2008 achiziționat un autoturism marca VW Golf V, rulat, dintr-un stat comunitar.
Cu ocazia înmatriculării în România a fost obligat să achite, în temeiul de art. 2141-2143din Codul fiscal, taxa auto de primă înmatriculare, conform chitanței fiscale seria -, nr. -/05.05.2008.
Taxa percepută cu ocazia reînmatriculării autoturismului în România contravine prevederilor art. 25, art. 28 și art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene care interzice statelor membre să reglementeze și să impună produselor provenite dintr-un alt stat membru al comunității impozite de orice natură mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare.
Raportat la prevederile art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, dispozițiile dreptului comunitar au preeminență față de dispozițiile naționale, sens în care pârâta a încasat nelegal contravaloarea taxei de primă înmatriculare, iar susținerea pârâtei că nu ar exista fundament legal în ceea ce privește restituirea taxei de primă înmatriculare, astfel cum a susținut în răspunsul la plângerea prealabilă formulată, este nefondată.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât art. 90 din Tratatul Comunității Europene invocat de reclamantă nu este incident în cauză deoarece toți proprietarii de autoturisme, inclusiv cele de producție autohtonă, au obligația de a achita cu ocazia primei înmatriculări taxa de primă înmatriculare, iar calculul taxei nu este diferit în raport de producător și țara de import.
De asemenea, prin Directiva a șasea (nr. 77/388/CE) nu se interzice statelor membre să mențină sau să introducă taxe și impozite - care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri.
Prin art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 legiuitorul a luat măsura instituirii taxei pentru poluare, iar persoanele care au achitat contravaloarea taxei de primă înmatriculare, în raport de valoarea noxelor emise de autoturism, pot primi o diferență de bani în baza unei proceduri de restituire reglementată de guvern.
De asemenea, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că plata taxei s-a făcut către bugetul consolidat al Statului Român, acesta fiind cel care are calitate procesuală pasivă.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 864/CA/03.10.2008, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cab. Av., cu sediul în mun. I, str. -. - nr. 4, -eneș, birou nr. 10, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice I, cu sediul în mun. I, str. - nr. 26, pe care a obligat-o la restituirea către reclamant a sumei de 3483,61 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare și a contravalorii dobânzii legale aplicabile în raporturile civile aferentă sumei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare de la data introducerii acțiunii, 29.05.2008, și până la data restituirii sumei de 3483,61 lei, achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, că taxa a fost încasată de către pârâtă.
A reținut prima instanță că reclamantul a achiziționat la data de 05.05.2008 un autoturism de ocazie marca VW Golf V, dintr-un alt stat al Uniunii Europene, respectiv Germania, conform contractului de vânzare-cumpărare depus în copie la dosarul cauzei, iar cu ocazia reînmatriculării în România a fost achitată contravaloarea taxei de primă înmatriculare prevăzută de art. 2141-2143din Codul fiscal, în cuantum de 3483,61 lei, conform chitanței fiscale seria -, nr. -/05.05.2008.
La data cumpărării autovehiculul era deja înmatriculat în circulație din 07.09.2004 în Republica Germania.
Pârâta a refuzat restituirea taxei de primă înmatriculare percepută nelegal susținând că nu există temei legal pentru restituire.
Tribunalul a reținut că autoturismul dobândit de reclamant la data de 05.05.2008 era deja înmatriculat într-unul din statele membre ale comunității europene, în speță Republica Germania, astfel încât raportat la prevederile art. 90 din Tratatul CE, la jurisprudența CJCE reliefată de hotărârile pronunțate împotriva Poloniei și Ungariei (cauza C-313/05 și cauzele C-333/05; C-290/05), și la jurisprudența națională se constată că prevederile art. 2141-2143din Codul fiscal nu sunt compatibile cu prevederile comunitare prevăzute în art. 25, 28 și 90 din Tratatul CE, taxa de primă înmatriculare impusă de statul român constituind o taxă cu efect echivalent taxelor la import de natură a restricționa libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar.
Statul Român recunoaște caracterul nelegal al taxei de primă înmatriculare în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 ("evitarea oricăror consecințe juridice negative") și prin abrogarea dispozițiilor art. 2141-2143Codul fiscal, prin art. 14 alin. 2 din actul normativ amintit, în vederea instituirii taxei pe poluare începând cu data de 01.07.2008.
La data soluționării prezentei cauze o instanță română deja a constatat în mod irevocabil că dispozițiile art. 2141-2143din Codul fiscal nu sunt compatibile cu prevederile comunitare prevăzute în art. 25, 28 și 90 din Tratatul CE (sentința civilă nr. 2563/07.11.2007 a Tribunalului Arad ), astfel încât, având în vedere și jurisprudența CEDO reliefată decauza Beian/România,în lumina art. 148 alin. 2 din Constituția României, se va da efect dispoziției comunitare în sensul că pârâta, în beneficiul căreia s-a plătit taxa de primă înmatriculare, va fi obligată să restituie reclamantului suma de 3483,61 lei reprezentând contravaloarea taxei de primă înmatriculare.
Întrucât Tribunalul a constatat că taxa a fost percepută nelegal de către pârâtă, aceasta a fost obligată și la plata dobânzii legale aplicabile în raporturile civile, conform art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000, în favoarea reclamantului, începând cu data introducerii acțiunii și până la data restituirii taxei de primă înmatriculare, și nu de la data plății taxei cum nefondat a solicitat reclamantul.
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I care a invocat că Tribunalul trebuia să țină seama de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 prin care s-a dispus restituirea numai în parte a taxei achitate în perioada 01.01.2007-30.06.2008.
S-a mai susținut că în mod nelegal s-a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în baza prevederilor art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului. Cu privire la dobândă, intimatul reclamant, făcând trimitere la prevederile art. 124 din Codul d e procedură fiscală, a susținut că au fost legal și temeinic acordate.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea atacată, în raport de prevederile legale aplicabile, de criticile recurentei, dar și față de apărările intimatului pârât și analizând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, constată că următoarele:
Reclamantul a cumpărat din Germania un autoturism de ocazie marca VW Golf V, pentru care a plătit, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, suma de 3483,61 lei, conform chitanței fiscale seria -, nr. -/05.05.2008 ( fila 6).
La data de 05.05.2008, reclamantul a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare achitată, însă prin adresa nr. 55054/08.05.2008 i s-a răspuns că nu există temei legal pentru efectuarea acestei operațiuni.
Curtea reține că prin art. 214 indice 1 din Codul fiscal, abrogat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, s-a instituit o taxă specială pentru autoturismele și autovehiculele prevăzute în acest text, taxă care se plătea la prima lor înmatriculare în România.
Taxa de primă înmatriculare se aplica, în cazul autoturismelor și autovehiculelor second-hand, numai celor din alte state, nu și celor din România.
Potrivit art. 90 alin. l din Tratatul Comunității Europene, nici un stat nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.
Aceste dispoziții din Tratatul Comunității Europene au rolul de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar prin interzicerea oricăror taxe interne discriminatorii față de produsele similare din alte state comunitare.
României, în contextul aderării la Uniunea Europeană, îi revine obligația respectării dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene. Cu toate acestea, taxa de primă înmatriculare, prevăzută prin art. 214 indice 1 - 214 indice 3 din Codul fiscal și aplicabilă autoturismelor și autovehiculelor comerciale second-hand la prima înmatriculare în România, constituie o măsură discriminatorie a Statului Român față de autoturismele second-hand din alte state comunitare în raport cu cele similare din România cărora nu le este impusă o astfel de taxă.
În consecință, taxa de primă înmatriculare impusă autoturismelor și autovehiculelor second-hand constituie o încălcare a dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, fiind de natură a împiedica libera circulație a mărfurilor.
În această materie, Curtea Europeană de Justiție a Comunității Europene s-a pronunțat în două cauze - și (Ungaria) și (Polonia) - constatând incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare, instituite de Ungaria și respectiv Polonia, cu dispozițiile art. 90 Tratatul Comunității Europene.
Reținând caracterul discriminatoriu al taxei de primă înmatriculare, instanța are obligația, potrivit art. 148 din Constituția României, de a înlătura aplicarea acesteia, reclamantul fiind îndreptățit să obțină restituirea taxei percepută de Statul Român cu încălcarea dispozițiilor din Tratatul Comunității Europene.
Potrivit art. 1 alin. 5 din Constituția României, respectarea Constituției și a legilor este obligatorie. Tot Constituția, prin art. 148 2 consacră caracterul obligatoriu al tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și al celorlalte reglementări comunitare, dar și principiul aplicării prioritare a acestora față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea, prin art. 148 alin. 4, Constituția abilitează autoritatea judecătorească, alături de alte instituții, să garanteze aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2 al art. 148.
Mai mult, Curtea de Justiție Europeană în cauza Simmenthal (C-106/77) a statuat, cu valoare de principiu, că judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare, lăsându-le pe acestea neaplicate prin propria putere de decizie, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a lor pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale.
În consecință, judecătorul fondului nu a încălcat prevederile constituționale ci, dimpotrivă, a făcut o deplină aplicare a Constituției României în contextul în care România a devenit stat comunitar.
Așadar, judecătorul român are deplină putere de a statua cu privire la dreptul comunitar aplicabil și de a înlătura legea internă când este contrară celei comunitare fiind fără relevanță dacă această lege a fost sau nu declarată neconstituțională sau discriminatorie de o altă autoritate.
În ceea ce privește solicitarea ca instanța de recurs să facă aplicarea dispozițiilor Ordonanței de urgență nr. 50/2008, Curtea consideră că aceasta este nefondată.
Așa cum rezultă din dosarul cauzei, cererea de chemare în judecată a fost formulată la 29.05.2008, hotărârea recurată fiind pronunțată la 03.10.2008, în cauză fiind aplicabile, sub aspectul dreptului material - normele de drept material în vigoare la data realizării raportului de drept fiscal, iar sub aspectul dreptului procesual, dispozițiile în vigoare la data efectuării actelor de procedură (art. 15 alin. 2 din Constituie, art. 725 din Codul d e procedură civilă).
În cursul soluționării cauzei a fost emisă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 care conține dispoziții privind instituirea unei taxe de poluare ce se plătește la prima înmatriculare și restituirea eventualei diferențe dintre taxa de primă înmatriculare și noua taxă de poluare.
Deși acest act normativ a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, în speță este inaplicabil pentru următoarele considerente:
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 a fost emisă în cursul soluționării cauzei, iar dispozițiile art. 11 sunt de natură să influențeze soluționarea litigiului prin limitarea restituirii taxei de primă înmatriculare doar la eventuala diferență dintre taxa de poluare prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 și taxa achitată în baza dispozițiilor în vigoare la data efectuării plății.
Această reglementare intervenită în cursul soluționării cauzei este contrară dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Stan și Andreatis vs., a reținut ingerința puterii legislative prin intervenția legiuitorului într-un moment în care procedura judiciară în care statul era parte se afla pe rolul instanței, ceea ce a violat dreptul la un proces echitabil punând cealaltă parte într-o poziție dezavantajoasă. A reținut, de asemenea, Curtea că principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil se opun oricărei ingerințe a puterii legislative în administrarea justiției.
Soluția este identică și în situația în care puterea executivă, urmare a delegării legislative, este abilitată să emită reglementări cu putere de lege, iar în materie fiscală, raportul juridic de drept fiscal se realizează între stat, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabil, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport (art. 17 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală).
În același sens s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Papageorgiou vs..
În al doilea rând, nu poate fi reținut ca fiind supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare atât timp cât întreaga taxă percepută contravine dreptului comunitar.
Mai este de observat că în situația în care statul este obligat să ramburseze taxele percepute cu încălcarea dreptului comunitar, așa cum este cazul în prezenta speță, această rambursare, în absența unei reglementări comunitare în domeniu, poate fi solicitată cu respectarea condițiilor de formă și de fond stabilite de către diferitele legislații naționale, înțelegându-se însă că aceste condiții nu ar putea fi mai puțin favorabile decât cele referitoare la reclamațiile asemănătoare de natură internă și nici nu ar face imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară (Hotărârea CJCE din 14.12.1995, C-312/93,. I p. -4599, punctul 12, și Hotărârea CJCE din 08.02.1996, C-212/94,. I p. -389, considerentul 71).
În acest context, Curtea consideră că dispozițiile art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 sunt de natură a împiedica realizarea efectivă a dreptului la restituirea integrală a taxei percepute de stat, pe care reclamantul o obține în temeiul dreptului comunitar. Constatând, deci, incompatibilitatea acestor prevederi legale naționale cu dreptul reclamantului conferit prin intermediul dispozițiilor comunitare, instanței îi revine obligația să elimine aplicarea art. 11 pentru a realiza protecția integrală a dreptului reclamantului la restituirea sumei de bani percepute de stat contrar dreptului comunitar.
Întemeiată este însă critica recurentei referitoare la dobânda acordată reclamantului de prima instanță.
Prin Hotărârea CJCE din 22.10.1998, pronunțată în cauzele conexate C-10/97-C-22/97, s-a stabilit că obligația pentru instanța națională de a elimina aplicarea unei norme din legislația națională prin care s-a constituit o impunere contrară dreptului comunitar trebuie să conducă instanța națională la aprobarea cererilor de rambursare a acestei impuneri. Această restituire trebuie să fie asigurată în conformitate cu dispozițiile dreptului său național, înțelegându-se că acestea nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât acelea care privesc acțiuni asemănătoare de natură internă și nici să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară. O eventuală recalificare a raporturilor juridice stabilite între administrația fiscală a unui stat membru și societățile din acest stat membru când se percepe o impunere națională recunoscută ulterior drept contrară dreptului comunitar, intră sub incidența dreptului național.
În par. 26 al acestei hotărâri s-a arătat că stabilirea modalităților de rambursare aplicabile și calificarea, în acest scop, a raporturilor juridice stabilite între administrația fiscală a unui stat membru și societățile din acest stat intră sub incidența dreptului național.
Așa fiind, Curtea consideră că rambursarea integrală a sumelor de bani plătite necuvenit și a dobânzilor aferente trebuie să se facă potrivit dreptului național. Or, din această perspectivă, în materie fiscală sunt incidente prevederile art. 21 alin. 4 și art. 124 din Codul d e procedură fiscală potrivit cărora în cazul în care se constată că plata umelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective și a dobânzii corespunzătoare majorărilor de întârziere prevăzute de Codul d e procedură fiscală.
Având în vedere că aceste norme naționale care asigură restituirea sumelor încasate nelegal de către stat se aplică tuturor acțiunilor similare privind restituirea unor sume de bani plătite necuvenit cu titlu de taxe, impozite sau alte contribuții, și că nu fac imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică comunitară, instanța de recurs consideră că în prezenta cauză nu există elemente care să justifice recalificarea raporturilor juridice stabilite între administrația fiscală și reclamant din raporturi de natură fiscală în raporturi de drept civil.
În aceste condiții, soluția primei instanțe privind obligarea pârâtei la plata contravalorii dobânzii legale aplicabile în raporturile civile aferentă sumei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare este nelegală.
Având în vedere că în mod corect s-a stabilit caracterul nelegal al perceperii taxei de primă înmatriculare și că prima instanță trebuia să asigure repararea integrală a prejudiciului potrivit regulilor aplicabile în materie fiscală, nu a celor incidente conform dreptului civil, Curtea, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a contravalorii dobânzii legale fiscale aferente sumei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 864/CA/03.10.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a contravalorii dobânzii legale fiscale aferente sumei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.02.2009.
președinte judecător judecător
--- - - - - -
Grefier
redactat și tehnoredactat:, 2 ex.
primă instanță: Tribunalul Iași
judecător primă instanță:
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Leocadia Roșculeț, Violeta
